Anulare hotarire adunare generala

 ANULAREA HOTĂRÂRII ADUNARII  GENERALE A ACŢIONARILOR –VALABILITATEA PROCURII, ABUZ DE MAJORITATE.

Potrivit art. 243 alin 1 şi 3 din Legea nr. 297/2004  privind piaţa de capital, acţionarii unei societăţi admise la tranzacţionare pot participa la adunările generale prin reprezentanţi, în baza unor procuri speciale, potrivit reglementărilor CNVM.

Legea nu cere autentificarea procurii pentru valabilitatea hotărârilor adoptate în baza acesteia, astfel că nerespectarea menţiunii din convocator referitoare la forma autentică nu poate atrage nulitatea absolută. De altfel, nici reclamanta nu a fost reprezentată la cele două adunări în baza unei procuri autentificate.

Nulitatea absolută intervine în situaţia nerespectării la data emiterii actului juridic a cerinţelor de valabilitate stabilite de norme care reglementează un interes general ca fiind obligatorii.

Conform art. 210 din Legea nr. 297/2004 deţinătorii valorilor mobiliare trebuie să îşi exercite drepturile conferite de acestea cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale celorlalţi deţinători şi a interesului prioritar al societăţii comerciale, în caz contrar fiind răspunzători pentru daunele provocate.

Legea nu sancţionează astfel cu nulitatea actele juridice încheiate cu abuz de majoritate

( Sentinţa nr.17 din 08.07.2008 )

Prin  cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj  reclamanta S. C. a chemat în judecată pe pârâta SC A SA solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, în principal, anularea hotărârilor AGOA şi AGEA adoptate în data de 15.04.2008 şi în subsidiar, anularea hotărârilor adoptate la punctul IX şi respectiv X-5 de pe ordinea de zi a Adunării Generale Extraordinare.

În motivarea acţiunii, s-a invocat reprezentarea nelegală a acţionarului X a adunările generale ale acţionarilor, procura  specială încălcând prevederile art.139 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, dat în aplicarea Legii nr. 297/2004, precum şi anunţul de convocare.

S-a apreciat că hotărârile adoptate la punctele IX şi X 2-5 de pe ordinea de zi a AGEA au fost adoptate  cu votul abuziv al acţionarului majoritar, contrar prevederilor art. 210 (2) din Legea nr. 297/2004 şi cu încălcarea punctului 6.2- condiţii pentru finalizare, subpunct 6.2.1,lit. e) din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între X şi AVAS.

Reclamanta a arătat că la data de 15.04.2008 la sediul societăţii pârâte s-au ţinut cele două adunări ale acţionarilor, pe ordinea de zi fiind cele menţionate în convocatoarele publicate în Monitorul Oficial nr. 1448. A precizat că SC SA, ce deţine 22,06% din capitalul  SC.A (ACSA) a participat la şedinţe, votând împotriva hotărârilor adoptate, iar reprezentantul reclamantei a atras atenţia despre faptul că procura nu respectă reglementările pieţei de capital.

Reclamanta a susţinut că nelegala reprezentare a  acţionarului majoritar reprezintă un motiv de nulitate absolută a hotărârilor adoptate. În acest sens, a arătat că în convocator s-a precizat că acţionarii pot participa la şedinţe prin reprezentanţi, în baza unei procuri speciale autentificate, iar procura specială a acţionarului X nu a fost autentificată.

A mai arătat că procura respectivă nu cuprindea nici modul de exercitare a votului, deşi în art. 139 din Regulamentul nr. 1/2006 al CNVM se precizează că în procură trebuie să fie precizată clar problema supusă votului şi modalitatea de vot: „pentru”, „împotrivă”, sau „abţinere”.

Referitor la hotărârile adoptate la punctele IX şi X2-5 de pe ordinea de zi a AGEA, a susţinut că în conformitate cu legislaţia pieţei de capital, deţinătorii valorilor mobiliare trebuie să-şi exercite drepturile conferite de acestea cu bună credinţă, cu respectarea intereselor legitime ale celorlalţi deţinători şi al interesului prioritar al societăţii comerciale, în caz contrar fiind răspunzători pentru daune. Or, acţionarul majoritar a ignorat interesul legitim al SC de a participa la administrarea D. ,în condiţiile în care SC.A este acţionar 100 % la D., preluarea administrării de către acţionarul majoritar constituind un veritabil abuz de majoritate.

Cu privire la punctul X2-5 a arătat că în convocatorul de şedinţă s-a menţionat problema confirmării puterii consiliului de administraţie de a încheia orice contracte cu X sau afiliaţii acestuia, destinate asigurării de resurse financiare în scopul implementării CVC, inclusiv contracte de împrumut fără limită de valoare şi fără nici o altă aprobare prealabilă în cadrul adunării acţionarilor să fie necesară, fără ca aceste credite să poată fi utilizate ulterior în scopul majorării capitalului social până la momentul divizării efective.

A invocat disp. art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990 şi a anexat acte în susţinerea cererii.

La data de 09.05.2008 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

A susţinut că pentru procura specială în baza căreia se exercită votul în adunarea generală a acţionarilor, conform art. 138 din Regulamentul nr. 1/2006 nu este necesară forma autentică; convocatorul este un act unilateral ce nu poate adăuga la lege; abuzul de drept sau de majoritate nu atrag nulitatea actului juridic; condiţiile abuzului nu sunt îndeplinite în cauză, iar dacă ar fi îndeplinite, reclamanta ar avea la îndemână o acţiune în răspundere civilă delictuală, nu o acţiune în nulitate.

A apreciat că acţiunea dedusă judecăţii îmbracă forma abuzului de drept procedural deoarece prin aceasta nu se protejează nici un drept sau interes legitim al reclamantei.

Pârâta a arătat că susţinerea reclamatei conform căreia hotărârile adoptate sunt lovite de nulitate absolută pe motiv că procura de reprezentare acordată de X nu este autentică este nefondată, nefiind încălcată nici o normă imperativă prevăzută de lege pentru a interveni o astfel de sancţiune.

În acest sens, a precizat că procura în discuţie este una specială şi este emisă în scris, dispoziţiile legale cuprinse în legea societăţilor comerciale, legea pieţei de capital şi Regulamentul nr. 1/2006 al CNVM fiind respectate, convocatorul, ca act de procedură cu caracter unilateral neputând adăuga la lege. A considerat că menţiunea din convocator cu privire la emiterea procurii speciale în formă autentică este lovită de sancţiunea inexistenţei (a ineficienţei) juridice, nerespectarea acestei menţiuni neavând nici o consecinţă juridică, şedinţele adunărilor acţionarilor fiind declarate statutare.

Pârâta a invocat lipsa de interes a reclamantei  în contestarea valabilităţii mandatului dat de X reprezentanţilor săi, arătând că X nu contestă şi nu a contestat valabilitatea şi realitatea mandatului dat prin procură specială neautentificată şi că inclusiv reclamanta a fost reprezentată la şedinţe în baza unei procuri ce nu îmbracă formă autentică.

A menţionat că procura în cauză a fost emisă cu respectarea voinţei interne a mandantului, mandatarii fiind instructaţi cu privire la modalitatea de exercitare a dreptului  de vot asupra problemelor înscrise pe ordinea de zi, legea neobligând comunicarea instrucţiunilor de vot către societate (art. 139, pct. 5 din Regulamentul nr. 1/2006 al CNVM). Referitor la respectarea sau nu a  acestor instrucţiuni, a arătat că este o problemă ce  priveşte exclusiv acţionarul  mandant şi mandatarul.

În ceea ce priveşte abuzul de majoritate în adoptarea hotărârii nr. 7/15.04.2008 pct. II, subpunct 5 şi hotărârea nr. 8/15.04.2008 a precizat că votarea acestor hotărâri reprezintă modalitatea directă prin care acţionarul majoritar a înţeles  să respecte obligaţiile contractuale asumate prin semnarea contractului de privatizare şi să protejeze  interesul D. şi ACSA în scopul realizării investiţiilor necesare  asigurării obiectului de activitate al acestora.

Astfel, prin hotărârea nr. 8 a fost aprobată lista candidaţilor pentru funcţia de administratori în cadrul D., iar oportunitatea mandatării reprezentantului ACSA de a vota în favoarea unei astfel de hotărâri nu poate fi cenzurată de instanţa de judecată.

Prin hotărârea nr. 7, pct. II -5 a fost mandatată conducerea ACSA  să voteze în cadrul AGA a D. în favoarea confirmării puterilor Consiliului de Administraţia a D. de a încheia orice contract cu X sau afiliaţii săi destinate asigurării de resurse financiare în scopul implementării contractului de privatizare, inclusiv contracte de împrumut fără limită de valoare şi fără a fi necesară o altă aprobare prealabilă a adunării acţionarilor.

Pârâta a considerat că şi în acest caz este vorba de o decizie de oportunitate, legată de necesităţile de finanţare a D. asumate de către acţionarul majoritar prin contractul de privatizare. A arătat că această decizie se impunea a fi luată pentru executarea obligaţiilor contractuale, fiind necesară realizarea de investiţii în D., pentru asigurarea de lichidităţi, O.G nr. 25/2002 permiţând împrumuturi acordate de acţionarul-cumpărător.

A invocat dispoziţiile art. 138, 139 din Regulamentul nr. 1/2006, art. 125 şi art. 210 din Legea nr. 31/1990, art. 243 din Legea nr. 297/2004, art. 3 din O.G nr. 25/2002 şi a anexat acte în apărare.

Reclamanta a formulat  răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea susţinerilor pârâtei ca neîntemeiate.

A arătat că legea stabileşte condiţiile minimale pe care trebuie să le îndeplinească un convocator al adunării acţionarilor, neinterzicând consiliului de administraţie să stabilească şi alte condiţii care să asigure legalitatea formării acordului de voinţă, în cauză prezentarea procurii de reprezentare în formă autentică.

Referitor la modalitatea de exprimare a votului a precizat că aceasta trebuie menţionată în procură, Regulamentul nr. 1/2006 fiind o normă de aplicare a Legii nr. 297/2004, act normativ care urmăreşte asigurarea transparenţei activităţii societăţilor emitente de acţiuni tranzacţionate, a egalităţii de tratament a acţionarilor, a asigurării informaţiilor necesare investitorilor.

Reclamanta a considerat că abuzul de majoritate atrage nulitatea actului juridic, acţionarul majoritar neputând lua orice hotărâre. A arătat că prin hotărârile adoptate printr-un astfel de abuz i s-a încălcat  dreptul de a participa la administrarea celui mai important activ din patrimoniul ACSA, propunerea reclamantei referitoare la membrii consiliului de administraţie nefiind luată în considerare. Mai mult, a apreciat că este încălcat principiul egalităţii în drepturi a acţionarilor de către X, care a preluat în totalitate D., a numit întreg consiliul  de administraţie, a schimbat denumirea societăţii şi a asigurat mijloacele îndatorării acestora folosindu-se de poziţia sa dominantă.

A mai arătat că prin eliminarea ultimei fraze din forma iniţială prezentată în convocatorul AGEA la pct. X 2-5  referitoare la contractele ce pot fi încheiate de consiliul de administraţie fără nici o aprobare prealabilă a AGA, respectiv a menţiunii interzicerii utilizării ulterioare a acestora " în scopul majorării de capital social până la momentul divizării definitive", dreptul  acţionarilor minoritari este lezat, aceştia neavând certitudinea că nu vor fi prejudiciaţi prin  operaţiunile de fuziune şi apoi divizare.

A precizat că acţionarii minoritari nu vor deţine nici o informaţie privind administrarea SC X Romania SA, nu vor avea nici o acţiune împotriva hotărârilor adoptate de consiliul de administraţie al acestei societăţi şi nici o acţiune în răspundere a administratorilor, cum de altfel pe parcursul privatizării nu au avut acces la nici o  informaţie.

A arătat că X se comportă ca unic acţionar al SC X Romania SA , deşi este acţionar al SC A.neurmărind decât activul SC DWAR şi terenul  SC A. , iar prin strategia post privatizare se are drept scop eliminarea acţionarilor minoritari şi scoaterea din patrimoniu a activelor fără importanţă. Or, până la finalizarea acestei strategii, DWAR trebuie administrată în interesul ACSA şi a acţionarilor săi.

Analizând actele aflate la dosar instanţa reţine că la data de 13.03.2008, prin Monitorul Oficial, partea a IV-a, nr. 1448, consiliul de administraţie al SC.A (ACSA) a convocat pentru data de 15.04.2008 adunarea generală ordinară şi extraordinară a acţionarilor înregistraţi în registrul societăţii la data de  referinţă 11.04.2008 ( filele 6-11 dosar).

Conform menţiunilor din procesele verbale de şedinţă, participanţi la cele două adunări au fost reprezentanţii X Motor, acţionar ce deţine 72,40% din capitalul social şi ai SC, acţionar cu o participare de 22,06%. Tot din aceste procese verbale rezultă că reprezentantul reclamantei a votat pentru aprobarea tuturor chestiunilor aflate pe ordinea de zi a şedinţei AGOA ( hotărârile fiind luate cu unanimitate de voturi) şi a celor aflate pe ordinea de zi a şedinţei AGEA, mai puţin pct. IX şi X.

În speţă, reclamanta solicită în principal anularea hotărârilor adoptate de cele două adunări pentru reprezentarea nelegală a acţionarului majoritar X, iar în subsidiar anularea pct. IX  şi X 2-5 a hotărârilor adoptate în şedinţa AGEA.

Referitor la reprezentarea X în cele două adunări ale acţionarilor, a invocat faptul că procura de reprezentare nu a fost autentificată, conform cerinţelor din convocator, şi că aceasta nu cuprinde modul de exercitare a votului de către reprezentanţi, fapt ce contravine  dispoziţiilor art. 139 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, voinţa acţionarului rezultând din menţiunile procurii. Apreciază că suntem în prezenţa unor motive care atrag nulitatea absolută a deciziilor adoptate în adunările acţionarilor.

În ceea ce priveşte primul aspect invocat - neautentificarea procurii - instanţa constată că potrivit art. 243 alin 1 şi 3 din Legea nr. 297/2004  privind piaţa de capital, acţionarii unei societăţi admise la tranzacţionare pot participa la adunările generale prin reprezentanţi, în baza unor procuri speciale, potrivit reglementărilor CNVM.

Legea nu cere autentificarea procurii pentru valabilitatea hotărârilor adoptate în baza acesteia, astfel că nerespectarea menţiunii din convocator referitoare la forma autentică nu poate atrage nulitatea absolută. De altfel, nici reclamanta nu a fost reprezentată la cele două adunări în baza unei procuri autentificate.

Nulitatea absolută intervine în situaţia nerespectării la data emiterii actului juridic a cerinţelor de valabilitate stabilite de norme care reglementează un interes general ca fiind obligatorii. Or, cum legea nu impune o astfel de condiţie pentru reprezentanţii acţionarilor în şedinţele adunărilor şi cum reclamanta nu a făcut dovada că în actele constitutive ale societăţii s-ar fi stabilit o astfel de condiţie pentru participare, instanţa constată că acţionarul X a fost legal reprezentat în adunările AGOA şi AGEA ale ACSA din 15.04.2008.

Se mai reţine că procura specială trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute de art. 139 din Regulamentul nr. 1/2006 al CNVM, inclusiv precizarea clară a fiecărei probleme supuse votului acţionarilor, cu posibilitatea  ca acesta să voteze „pentru”, „împotriva”  sau „abţinere” (pct. 5 al alin. 1).

În cauză, procura reprezentanţilor acţionarului X este una specială, cuprinzând toate menţiunile art. 139: numele acţionarului şi al reprezentanţilor, numărul de acţiuni deţinute, data, ora şi locul adunărilor pentru care este acordată împuternicirea, precizarea clară a fiecărei probleme supuse votului, data emiterii şi semnătura acţionarului.

Faptul că în cuprinsul procurii înregistrate la sediul ACSA sub nr. 100/464/11.04.2008  nu este precizată modalitatea de vot la fiecare problemă supusă dezbaterilor, nu poate afecta în vreun fel valabilitatea împuternicirii.

Legea prevede posibilitatea inserării în procură a modului de exercitare a votului, nu şi obligativitatea menţiunii ce se impune în special în ipoteza adoptării unor hotărâri.

Potrivit art. 130 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 votul secret este obligatoriu pentru numirea sau revocarea membrilor consiliului de administraţie, respectiv a membrilor consiliului de supraveghere, pentru numirea, revocarea ori demiterea cenzorilor sau auditorilor financiari şi pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea membrilor organelor de administrare, conducere şi de control ale societăţii. Or, în aceste situaţii ar fi excesiv să se pretindă menţionarea în procură a modalităţii în care se va vota. Este adevărat că votul trebuie exercitat în maniera dorită de acţionar, însă acest aspect priveşte strict relaţia dintre acţionar şi reprezentant, un terţ neputând invoca nerespectarea mandatului.

Rezultă astfel că nu pot fi reţinute ca întemeiate susţinerile reclamantei referitoare la nelegala reprezentare a acţionarului X, motiv pentru care cererea în anularea hotărârilor AGA şi AGEA din 15.04.2008 ale acţionarilor SC.A va fi respinsă.

Referitor la cererea subsidiară de anularea hotărârilor adoptate la pct. IX şi X 2-5 a AGEA, instanţa nu poate reţine abuzul de majoritate al acţionarului majoritar.

Se constată că potrivit art. 210 din Legea nr. 297/2004 deţinătorii valorilor mobiliare trebuie să îşi exercite drepturile conferite de acestea cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale celorlalţi deţinători şi a interesului prioritar al societăţii comerciale, în caz contrar fiind răspunzători pentru daunele provocate.

Legea nu sancţionează astfel cu nulitatea actele juridice încheiate cu abuz de majoritate, şi chiar dacă ar prevede o asemenea sancţiune, cererea reclamantei ar fi neîntemeiată. 

Prin hotărârile criticate adunarea generală extraordinară a acţionarilor a aprobat lista candidaţilor la funcţia de administrator a DWAR şi împuternicirea directorului general a ACSA sau a altei persoane să propună şi să voteze aceste candidaturi în AGA a DWAR (pct.IX), iar la punctul X.2.5 a împuternicit consiliul de administraţie să încheie orice contract cu X sau afiliaţii săi destinate asigurării de resurse financiare în scopul implementării contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, inclusiv contracte de împrumut fără limită de valoare şi fără a fi necesară o altă aprobare prealabilă a adunării acţionarilor.

Instanţa reţine că reclamanta este un acţionar care deţine o cotă semnificativă de participare la capitalul social al ACSA, însă  hotărârile acţionarilor se iau cu majoritatea cerută de lege, nu cu acordul unanim al celor prezenţi la adunare. Chiar dacă reclamanta ar fi dorit un reprezentant în consiliul de administraţie al DWAR, cota sa de 22,06% nu-i conferă automat acest drept, nefiind nici măcar acţionar al acestei societăţi. Reclamanta nu motivează de ce anume ar fi prejudiciată prin faptul că nu are un reprezentant în acest consiliul de administraţie, simplele suspiciuni conform cărora persoanele propuse ar administra societatea în interesul X şi nu al ACSA nefiind suficiente.

În ceea ce priveşte împuternicirea consiliului de administraţie de a încheia orice fel de contracte cu X sau cu reprezentanţii acestuia, se constată că nici în această situaţie nu este precizat în concret prejudiciul, un prejudiciu eventual neputând constitui un motiv de anulare a hotărârii. Membrii consiliului de administraţie au o serie de obligaţii impuse de lege şi de actul constitutiv, printre care şi aceea de a da socoteală de modul de îndeplinire a mandatului. Consiliul de administraţie este însărcinat să îndeplinească toate actele necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate la societăţii, mandatul fiind exercitat strict în interesul societăţii, nu al unui anumit acţionar. Administratorii răspund faţă de societate pentru nerespectarea obligaţiilor asumate, neputându-se pleca de la prezumţia că în îndeplinirea hotărârii adunărilor acţionarilor ei vor prejudicia societatea.

Abuzul de majoritate, ca formă a abuzului de drept, a fost definit ca o exercitare discreţionară a dreptului de vot de către acţionarul majoritar, în vederea realizării intereselor sale individuale, în dauna interesului social şi în scopul prejudicierii acţionarilor minoritari.

Chiar dacă votul acţionarului majoritar a fost decisiv, atâta timp cât nu există o limitare a dreptului de vot prin actul constitutiv, iar reclamanta nu a  făcut dovada că hotărârile au fost adoptate cu intenţia clară a prejudicierii acţionarilor minoritari, instanţa nu poate dispune anularea acestora. Existenţa unui acţionar majoritar nu poate constitui, în sine, un motiv de anulare a hotărârilor adoptate de adunările acţionarilor. Principiul egalităţii în drepturi nu este încălcat prin exercitarea de către un acţionar a drepturilor sale, orice acţiune dând dreptul la un vot. Luarea hotărârilor s-a luat tocmai în funcţie de numărul de voturi de care beneficiază un acţionar, nu de numărul de acţionari.

În consecinţă, acţiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare