Recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prev. în art 385 ind. 9 c Pr. Pen şi instanţa este obligată să examineze întreaga cauză sub toate aspectele

Decizie 335/2007 din 05.04.2007


Judecătoria Tg.Cărbuneşti, prin sentinţa penală nr. 170/22.02.2007 pronunţată în dosarul nr. 176/317/2007 a respins plângerea formulată de petentul I.T. împotriva ordonanţei dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Jiu în dosarul nr.l258/P/2006, menţinută prin rezoluţia primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.Cărbuneşti şi prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru infracţiunile prev. şi ped. de art. 97 şi 98 din Legea nr.26/1996 şi aplicarea unei amenzi administrative de 300 lei.

Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul, criticând-o pentru greşita respingere a plângerii.

Recursul a fost respins de Tribunalul Gorj prin decizia penală nr.335/5.04.2007 cu motivarea că soluţia procurorului şi a instanţei de fond sunt temeinice şi legale şi recurentul, deşi legal citat, nu s-a prezentat la judecarea recursului, pentru a preciza şi susţine motivele de recurs.

Motivarea este lapidară şi nu are suport în Codul de procedură penal.

Potrivit dispoziţiilor art.3866C.pr.pen. instanţa ce soluţionează recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, este obligată ca, în afara temeiurilor invocate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Această obligaţie legală subzistă şi în situaţia în care recursul nu este motivat.