Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Obiectul controlului realizat de instanţă.

Sentinţă penală 134 din 03.03.2008


La  data de  18.10.2007  a  fost  înregistrată  pe rolul  acestei  instanţe  plângerea  formulată de  petentul  D.V. împotriva  Ordonanţei nr. 11593/737/2006  dată la  20.03.2007  de Parchetul  de  pe lângă  Înalta  Curte  de Casaţie  şi Justiţie – Direcţia de  Investigare  a Infracţiunilor  de  Criminalitate  Organizată  şi Terorism.

Plângerea este inadmisibilă.

Dispoziţiile  art.  2781 Cod procedură  penală prevăd  posibilitatea  ca  doar  soluţiile  procurorului  de  netrimitere  în judecată  să fie supuse  controlului  judecătoresc.

Plângerea dedusă judecăţii  priveşte soluţia organului  de  urmărire  penală  de infirmare  a  rezoluţiei nr.  20/D/P/2006  din  23.06.2006 de  scoatere  de  sub  urmărire  penală.  Ordonanţa  prin care  în speţă  s-a  dispus  redeschiderea  şi completarea  urmăririi  penale  poate  fi atacată  doar  cu plângere, conform  art.  278  Cod procedură penală, la procurorul  ierarhic  superior, ceea ce  petentul  a  şi făcut, plângerea fiind  soluţionată  prin  ordonanţa  nr. 11593/737/2006  din  20.03.2007.

Dreptul petentului  la  plângere  s-a stins  prin exercitarea  la  procurorul  ierarhic superior  celui care  a  dispus  redeschiderea  urmăririi  penale, astfel  încât  posibilitatea  învestirii instanţei  este  exclusă, constituind  o  încălcare  a principiului  legalităţii căilor de  atac.

O  interpretare  în sensul  extinderii  căii  de atac  prevăzute  de  art.  2781 Cod procedură penală la alte  situaţii, cum ar  fi nelegalitatea sau  netemeinicia  soluţiei  de  redeschidere a  urmăririi  penale, este  exclusă  în raport  cu dispoziţiile  procesuale menţionate, dar şi  în raport  cu prevederile  art.  129  din  Constituţia României, potrivit  cu care  părţile  interesate  pot  exercita  căile  de  atac numai în condiţiile legii.

Aplicarea  directă a dispoziţiilor  art. 21  din  Constituţia  României  nu are  raţiune  în  cazul  actului  procesual  prin care procurorul  a dispus  redeschiderea urmăririi penale,  întrucât, petentul  D.V., în cazul  unei  eventuale  trimiteri  în judecată, ajunge  oricum  în faţa  instanţei, unde  apărările  sale sunt verificate  în condiţii  de  contradictorialitate  şi de  publicitate  a  şedinţei.

Potrivit  dispoziţiilor  art. 278 Cod procedură penală, în măsura  în care  au fost  considerate  constituţionale  prin Decizia  nr.  486/02.12.1997  a Curţii  Constituţionale, persoana  nemulţumită  de  soluţionarea  plângerii  împotriva măsurilor  dispuse  sau  actelor  efectuate  de  procuror  se poate  adresa  direct  instanţei, în temeiul  art. 21  din Constituţie, numai în măsura  în care  acea cauză  nu ar mai fi  susceptibilă  de  a ajunge  în faţa  instanţelor  judecătoreşti.

Or,  pentru  petentul  D.V.  accesul liber  la  justiţie  pentru verificarea  legalităţii  şi  temeiniciei  ordonanţei  prin care  s-a  dispus  redeschiderea  urmăririi penale  împotriva  sa  în dosarul  nr. 20/D/P/2006  este asigurat  în eventualitatea  trimiterii sale  în judecată.