Titlu de proprietate emis pe numele unui moştenitor ce nu a formulat cerere de reconstituire, în mod expres, în situaţia în care ceilalţi comoştenitori nu au atacat actele premergătoare emiterii titlului de proprietate.

Prin sentinţa civilă nr. 13536/13.11.2008 Judecătoria Iaşi a constatat inoperantă excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins excepţiile lipsei  de interes a reclamantei, prescrierii dreptului la acţiune şi lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei D E, toate invocate de către pârâţii D N, D C C, D E, D V şi M M. A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta V V în contradictoriu cu pârâţii D E, D.C.C, D E, D N, H M, D V. V, M M, Comisia comunală Aroneanu şi Comisia judeţeană Iaşi, pentru aplicarea Legii fondului funciar, a constatat nulitatea absolută parţială a titlurilor de proprietate nr. 5654/18.01.2002, şi nr. 5366/19.05.1999, respectiv cu privire la includerea printre titulari a defunctului Dimitriu N. Constantin. A respins cererea privind constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 5540/16.04.2002, formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii D V. V, M M, D N, H M, Comisia comunală Aroneanu şi Comisia judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii fondului funciar.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că parte dintre excepţiile invocate de către pârâţi nu sunt evidenţiate şi tratate ca atare de legea civilă, cum ar fi excepţia abuzului de drept, iar altele sunt susţinute de motivări ce nu se regăsesc în teoria civilă, cum ar fi cea referitoare la condiţia interesului în acţiunea în constatare. Structurând excepţiile enunţate mai sus, instanţa a constatat că cea privind admisibilitatea acţiunii este inoperantă deoarece acţiunea de faţă nu este una în constatare, însă cea privind lipsa de interes a reclamantei, deşi interesul este una dintre  condiţiile legitimării procesuale, deci a calităţii procesuale, este neîntemeiată deoarece reclamanta este titulară a dreptului de proprietate în toate titlurile atacate şi moştenitoare a defunctei D A, că pentru aceleaşi considerente este neîntemeiată şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

Excepţia prescrierii dreptului la acţiune este de asemenea neîntemeiată, deoarece reclamanta a invocat în motivarea ei, reconstituirea dreptului de proprietate operată în favoarea unor persoane neîndreptăţite, care nu au solicitat această reconstituire, în baza legii nr. 18/1991, nulitate prevăzută de art. II, pct. 1 , lit. a) din Lg. nr. 169/1997, acţiunea în constatarea nulităţii absolute fiind imprescriptibilă. A mai reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D E este neîntemeiată, deoarece această pârâtă este moştenitoarea legală în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului D N. C, a se vedea anexa 1 eliberată de Consiliul Local Iaşi, fila 28 dosar, defunct care figurează în titlurile de proprietate nr. 5654/18.11.2002, nr. 4612/17.04.1994 şi 5366/19.05.1999. Pentru considerentele reţinute, aceste excepţii au fost respinse.

Pe fondul pricinii, instanţa reţine că, prin cererea înregistrată sub nr. 1145/16.03.1991, reclamanta a formulat solicitarea reconstituirii dreptului de proprietate dar această cerere, menţionează şi pe moştenitorii  D N, D V şi H M, aceştia semnând  ( fila 15 dosar).

În adeverinţa nr. 1184/05.02.1991 s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2,50 ha, pentru reclamantă, dar şi pentru ceilalţi moştenitori, - fila 206 dosar, la fel şi prin adeverinţa nr. 3823/14.09.2004, fila 205.

Prin decizia civilă nr. 159/28.01.2008 a Tribunalului Iaşi- irevocabilă - s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat, că fiul predecedat nu a avut niciodată calitatea de moştenitor al mamei sale, astfel că nici moştenitorii acestuia nu pot prelua un drept ce nu a existat, iar pârâtul D C. C nu figurează nici printre semnatarii cererii  de reconstituire  a dreptului de proprietate, nr. 1145/16.03.1991 şi nici în anexa 2 a), prin care s-a validat moştenitorilor defunctei D A, suprafaţa de 2,50 ha.

Ceea ce a reţinut Tribunalul , prin amintita decizie, cu autoritate de lucru judecat, se referă la titlul de proprietate nr. 5540/16.04.2002, însă doar acel titlu a fost ataşat prin acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 19124/245/2005 al Judecătoriei Iaşi, în care s-a pronunţat sentinţa  supusă analizei instanţei de recurs.

Considerentele acestei decizii însă îşi extind autoritatea de lucru judecat, cu privire la întreaga suprafaţă de teren cu care autoarea părţilor, D A, s-a înscris în CAP şi care a fost reconstituită prin cele patru titluri de proprietate atacate prin acţiunea de faţă.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 18/1991, moştenitorii sunt repuşi în termenul de acceptare a succesiunii, cu privire la terenurile ce au aparţinut autorilor lor , fiind consideraţi că au acceptat succesiunea cu privire la aceste terenuri, prin cererea adresată Comisiei de aplicare a legii fondului funciare.

În speţă nu are relevanţă împrejurarea neacceptării în termen a succesiunii de către toţi cei cu vocaţie succesorală , atâta vreme cât nici unul dintre neacceptanţii succesiunii defunctei D A nu au renunţat , în mod expres la succesiunea ei (certificatul de moştenitor nr. 55/1987, fila 26 dosar).

Extinderea autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 159 /28.01.2008 a Tribunalului Iaşi cu privire la întreg terenul proprietate al defunctei D A se răsfrânge doar asupra  pârâţilor D C.C, D E şi D E, deoarece Tribunalul a statuat că aceştia nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate şi nu sunt îndreptăţiţi la reconstituire.

În ce-i priveşte pe  ceilalţi pârâţi, instanţa va reţine că aceştia prin semnarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate , formulată de reclamantă şi înregistrată sub. nr. 1145/16.01.1991, fila 14 au îndeplinit procedura prevăzută de art. 11 din Regulamentul aprobat prin HG 890/2005, preluată  din regulamentele anterioare şi aflată în vigoare la data formulării cererii în discuţie.

Acest regulament nu poate fi interpretat  atât de formalist pe cât pretinde reclamanta , în sensul că  procedura de formulare  a cererii de reconstituire ar consta în redactarea personală , de către fiecare moştenitor în parte a acesteia ci ea poate fi făcură în comun de către toţi moştenitorii , fiind semnată de fiecare dintre ei(art. 11).

Cum actele primare de reconstituire a proprietăţii , în baza Legii fondului funciar sunt reprezentate de cererea de reconstituire şi de validarea acesteia , iar cererea înregistrată sub nr. 1145 / 16.03.1991, nu a fost semnată de pârâţii D C C, D E şi D E, aceştia nefiind validaţi nici în anexa 2Q, iar la data formulării acelei cereri, autorul lor, D N .C  era decedat, titlurile  de proprietate nr. 5654/18,01,2002, nr. 4612/7.04.1994, nr. 5366/19.05.1999, sunt parţial nule, respectiv cu privire la includerea printre titulari a defunctului D N. C.

Aceeaşi cerere este însă semnată astfel cum s-a reţinut deja , de către ceilalţi moştenitori ai defunctei fost proprietar , respectiv de către pârâtul D N, D V ( autorul pârâţilor D V şi M M şi care la data semnării ei era în viaţă), şi de pârâta H M .

Pentru toate considerentele reţinute, instanţa a respins excepţiile invocate de către pârâţii D N, D C C, D E, D V şi M M, a admis în parte acţiunea, în baza art. III pct. 1 lit. a), din Legea nr. 169/1997, constatând nulitatea absolută parţială a titlurilor de proprietate nr. 5654/18.01.2002, nr. 4612/7.04.1994, nr. 5366/19.05.1999 şi a respins cererea privind constatarea  nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 5540/16.04.2002, formulată în contradictoriu doar  cu pârâţii D V, M M, D N şi H M , precum şi cele două comisii de fond funciar.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, recurenta V V, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.  Recursul a fost formulat în termen, scutit de plata taxei de timbru, semnat şi motivat.

Se arată faptul că instanţa de fond a interpretat greşit cererea de reconstituire; faptul că în subsolul cererii, după semnarea ei de către recurentă, au fost trecuţi ulterior şi D N, D V, H M, nu înseamnă că aceştia sunt titularii cererii sau că au formulat cerere de reconstituire. Prin interogatoriul luat în dos. nr. 19124/245/2005 aceştia au arătat că nu este semnătura lor. D N nici nu avea cum să facă cerere întrucât era decedat; nu este adevărat faptul că D N trecut în subsolul cererii ar fi, de fapt, D N.N. Instanţa a încălcat dispoziţiile art. 8 şi 11 Lg.18/1991; astfel calitatea de succesor, chiar dacă ar exista, nu duce automat la reconstituirea dreptului de proprietate atâta timp cât nu s-a formulat cerere de reconstituire.

Se invocă decizia civilă 159/28.01.2008 dată de Tribunalul Iaşi, adeverinţa 1184/5.11.1991 unde iniţial au fost trecuţi  D N, D V, H M dar ulterior au fost tăiaţi. Aceştia, de altfel, au dat declaraţii în faţa notarului prin care au renunţat la succesiune. Recurenta este cea care a făcut cerere pentru toată succesiunea, este singura care a făcut demersuri la comisii în vederea recuperării terenului. Pe HCJ 210/1.04.2004 se validează cererea sa iar ulterior titlurile sunt emise şi pe numele celorlalţi. Se solicită cheltuieli de judecată.

Intimaţii persoane fizice au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului pentru următoarele motive: afirmaţiile recurentei sunt nefondate, nelegale şi contrare probatoriului administrat. Intimatul D N este aceeaşi persoană cu cea care a formulat cererea de reconstituire; în acest sens se depune şi adeverinţa 687/4.03.1998. În ceea ce priveşte menţiunea din adeverinţa 1184/5.11.1991 (unde iniţial au fost trecuţi  D N, D V, H M dar ulterior au fost tăiaţi), se arată faptul că această tăietură este doar pe exemplarul recurentei; dacă această tăietură ar fi aparţinut comisiei ar fi fost certificată prin semnătură şi ştampilă. Titlurile emise sunt anterioare HCJ din 2004. Recurenta nu a contestat nici un act premergător, a recunoscut calitatea de persoane îndreptăţite la reconstituire şi a fost de acord cu ieşirea din indiviziune.

Se mai arată faptul că instanţa a interpretat corect natura actului dedus judecăţii, a respectat principiul securităţii raporturilor juridice ce presupune printre altele ca soluţiile irevocabile date de instanţe să nu mai poată fi contestate (cauza Amurăriţei c.României şi Brumărescu c. României). Se solicită cheltuieli de judecată. S-au anexat o serie de acte în copii xerox (filele 27-35).

S-a încuviinţat pentru recurentă proba cu acte, probă administrată în dosar.

Analizând sentinţa atacată în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 304 1C .pr.civ., Tribunalul constată următoarele:

În cauza de faţă recurenta contestă dreptul intimaţilor D N, D V, H M la reconstituirea dreptului de proprietate, cererea sa având ca obiect nulitatea absolută parţială a titlurilor de proprietate indicate : 5654/2002, 4612/1994, 5366/1999 şi 5540/2002.

Tribunalul reţine faptul că pe cererea de reconstituire formulată de recurentă s-a trecut şi numele intimaţilor, existând semnătura acestora alăturată. Numele intimaţilor se regăseşte şi în referatul comisiei locale, registrul agricol, adeverinţa NR.1184/5.11.1991, anexa 2a prin care s-a validat moştenitorilor defunctei D A suprafaţa de 2,50 ha ce constituie actul primar de reconstituire.

Mai mult, în cadrul dosarului 19124/245/2005 instanţa reţine faptul că V V a recunoscut la interogatoriu faptul că a avut mandatul tacit al tuturor moştenitorilor pentru a depune diligenţele necesare în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren rămase de la D A. Prin decizia civilă nr.159/28.01.2008 Tribunalul Iaşi se reţine faptul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru D A, autoarea părţilor s-a formulat de recurentă fiind completată şi de intimaţi. Mai mult, chiar recurenta – prin întâmpinarea depusă în dosarul 23.624/2004 – recunoaşte calitatea intimaţilor prin faptul că indică terenurile din titlurile de proprietate atacate ca fiind în compunerea masei succesorale rămase după autoarea părţilor.

Faptul că adeverinţa de proprietate ar cuprinde o tăietură nu reiese din documentaţia depusă la dosar, faptul că cererea de reconstituire cuprinde pe D N şi nu pe fiul său D N.N nu poate fi reţinut (situaţie ce reiese din toate actele menţionate mai sus).

Chiar în situaţia în care un titlu de proprietate ar fi emis şi pe numele unui moştenitor ce nu a formulat cerere de reconstituire, în mod expres, iar ceilalţi comoştenitori nu au atacat actele premergătoare emiterii titlului de proprietate, atunci titlul de proprietate se consideră a fi emis, în mod valabil, întrucât se prezumă că a existat un mandat tacit din partea moştenitorului ce nu a formulat cerere de reconstituire, urmând ca situaţia dintre comoştenitori să fie rezolvată pe calea partajului succesoral. Cu atât mai mult în situaţia în care numele comoştenitorilor a fost trecut în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate mandatul tacit se prezumă (Curtea de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă, decizia nr. 1940/1999).

În ceea ce priveşte renunţarea intimaţilor la succesiune instanţa reţine faptul că, din studierea certificatului de moştenitor nr.55/1987 reiese faptul că intimaţii sunt străini de succesiune prin neacceptare şi nu renunţători. În aceste condiţii, conform art. 13 Lg.18/1991 şi menţiunilor de mai sus, se consideră că intimaţii au acceptat moştenirea prin cererea de reconstituire. Doar succesibilul renunţător la succesiune nu poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate deoarece „eredele renunţător se consideră că nu a fost niciodată erede”, devenind o persoană străină de moştenirea fostului proprietar.

Nu în ultimul hotărârile judecătoreşti depuse la dosar au putere de lucru judecat în soluţionarea cererii: hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate habetur). Principiul puterii lucrului judecat împiedică contrazicerea între două hotărâri judecătoreşti, adică infirmarea făcută într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată într-un alt proces (Tribunalul Suprem, secţia civilă, decizia nr. 496/1975). 

În cauză sunt aplicabile, în acest sens, dispoziţiile art. 6 al.1 CEDO (cauza Forna c. României (cererea nr. 34999/03, hotărârea din 05.05.2009 - Curtea a constatat încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie; a arătat că autorităţile naţionale au obligaţia de a lua toate măsurile pentru a evita existenţa unor hotărâri contradictorii sau cel puţin sa ia măsuri pentru a rezolva situaţiile astfel create (a se vedea Popescu şi Daşoveanu c. României, nr. 24681/03, § 36).

Având în vedere considerentele anterior expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul şi va menţine sentinţa recurată. 

Domenii speta

Spete similare