Fond funciar

Prin sentinţa civilă nr. 6684/09.09.2008, Judecătoria Bacău a admis, în parte,  cererea privind modificarea T.P. nr.139300/10.11.1994  formulată de reclamantul M.M. în contradictoriu cu paratii  M.L. si M.D., a anulat parţial titlul de proprietate nr. 131146/21.03.1996, a radiat din acest titlu următoarele suprafeţe: 3500 metri pătraţi teren extravilan situată în tarlaua nr. 128, parcela nr. 3079/4, în punctul C.; 10.000 metri pătraţi teren extravilan situaţi în tarlaua nr. 167, parcela nr. 4568/71, în punctul D.V.; 5000 metri pătraţi teren extravilan situată în tarlaua nr. 173, parcela nr.4689/5, în punctul T.; 3600 metri pătraţi teren extravilan situată în tarlaua nr. 169, parcela nr. 4759/5, în punctul V.; 3000 metri pătraţi teren intravilan situată în tarlaua nr. 225, parcela nr. 1016/1, în punctul G.; 2600 metri pătraţi teren intravilan situată în tarlaua nr. 226, parcela nr. 5824/6, în punctul U., a obligat Comisia judeţeană BACĂU să emită un titlu separat pentru aceleaşi suprafeţe pe numele reclamantului şi Comisia locală S. să întocmească documentaţia aferentă aceloraşi suprafeţe şi să o înainteze pentru eliberarea titlului şi a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Potrivit art. 58 din Legea nr. 18/1991, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, comisia judeţeană care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desfiinţa, iar potrivit art. III din Legea nr. 169/1997, se poate cere anularea titlului (cu atât mai mult anularea parţială) de către persoanele care prezintă in interes legitim, dacă titlul a fost emis altor persoane care nu erau îndreptăţite la reconstituire.

Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face prin reconstituirea sa membrilor cooperatori sau moştenitorilor acestora( alin. 2), la cerere, prin eliberarea unui titlu, moştenitorii ce nu pot dovedi această calitate fiind consideraţi acceptanţi prin cererea pe care o fac comisiei ( art. 13 alin. 2 din aceeaşi lege), cererea trebuind să conţină numele şi prenumele persoanei solicitante( alin. 4 al art. 9 din aceeaşi lege), nedepunerea cererii  (sau lipsa menţiunilor prevăzute pentru aceasta la alin. 4) până la data de 31.12.1998 atrăgând sancţiunea decăderii din termen( alin. 3 al art. 9 din aceeaşi lege).

Potrivit art. 3 din Legea nr. 169/1997, persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeţei de 10 ha de familie, pot cere reconstituirea acestui drept şi pentru diferenţa dintre această suprafaţă şi cea adusă în C.A.P.

De asemenea, potrivit art. 11 din H.G. nr. 890/2005, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptăţită, personal sau prin mandatar, mai mulţi moştenitori putând să formuleze cererea în comun, însă trebuie semnată de fiecare dintre ei.

 Potrivit art. 1533, primirea unui mandat poate fi tacită, dar  în acest caz dovada primirii trebuie să rezulte din executarea lui, iar potrivit art. 1523 Cod civil mandatul este o convenţie, dovada mandatului ( act juridic) putând fi făcută prin înscris sub semnătură privată sau act autentic ( art. 1191 Cod civil).

În fine, potrivit art. 35 din Codul familiei, orice soţ exercitând singur aceste drepturi este considerat că are consimţământul celuilalt.

Din analiza acestor  prevederi legale de desprind următoarele condiţii şi concluzii:1. – după apariţia Legii nr. 169/1997, cei care doreau reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele nereconstituite până la acea dată puteau ( nu erau obligaţi) solicita şi restul de suprafaţă, fiind repuşi din nou în termenul de formulare a cererii2.- stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituirea acestui drept pentru restul de suprafaţă nu se face în mod automat, ci este condiţionată de formularea unei cereri în termenul arătat de lege sub sancţiunea decăderii; rezultă că reconstituirea operează nu în favoarea tuturor moştenitorilor prezumtivi( cu vocaţie concretă la moştenire în momentul apariţiei legii), ci numai în favoarea celor care formulează cerere în acest sens, întrucât legea prevede expres că reconstituirea operează numai „la cerere”, cerere care trebuie să cuprindă numele şi prenumele solicitanţilor;

3. – în cazul în care moştenitorii prezumtivi nu fac cerere pentru reconstituire, aceştia sunt decăzuţi din dreptul de moştenire al autorului lor cu privire la aceste terenuri, legea fondului funciar instituind în acest caz o excepţie de la principiul indivizibilităţii moştenirii, astfel că cei care nu au formulat cerere până la expirarea termenelor succesive legale, sunt în aceeaşi situaţie cu cei care au renunţat la moştenire devenind străini de aceasta; dacă s-ar accepta ca toţi prezumtivii moştenitori, fără distincţie între cei care şi-au consolidat acest drept prin formularea cererii ( şi acceptarea în acest fel a moştenirii cu privire la terenuri) şi cei care nu au formulat cerere, s-ar ajunge, pe de o parte, la grave consecinţe juridice, întrucât:a) – s-ar ajunge la ocolirea unei sancţiuni prevăzută clar şi în mod expres de legiuitor, lucru nepermis nici unui judecător, pentru că voinţa legiuitorului cuprinsă în legea în vigoare este obligatorie pentru toată lumea, inclusiv pentru acesta, care nu poate judeca în echitate atunci când există texte exprese şi clare ce reglementează o situaţie anume, în caz contrar substituindu-se legiuitorului şi situându-se abuziv deasupra Constituţiei ( care impune ca judecătorul să se supună legii);

b) – s-ar pune în  pericol grav securitatea raporturilor juridice, pentru că toate înstrăinările făcute de un singur titular ar putea fi anulate ca şi consecinţe ale anulării sau modificării titlurilor emise, deşi comisiile şi-au îndeplinit complet atribuţiile şi au emis titlul numai celor care au făcut cerere şi au respectat legea, iar ceilalţi prezumtivi moştenitori nu au formulat cerere, pierzând în acest fel dreptul de moştenire cu privire la terenuri;c) – s-ar ajunge în acest fel ca cei care nu acceptă o moştenire de drept comun să fie consideraţi străini de aceasta dacă nu fac dovada că au acceptat-o în 6 luni şi să fie sancţionaţi în acest fel mai grav decât cei care nu au acceptat moştenirea asupra terenurilor, deşi legea a dat acestora nu mai puţin de 4 termene legale, în care puteau să formuleze cererede reconstituire.

Pe de altă parte, nu se mai vede rostul prevederii legale privind formularea cererii, din moment ce orice fost moştenitor ar putea să ceară înscrierea sa ca titular, oricând, pretinzând că fraţii săi au formulat cererea şi în numele său ( deşi personal era decăzut material din acest drept şi pierduse retroactiv calitatea de moştenitor asupra terenurilor), iar în acest fel s-ar încălca şi principiul de interpretare conform căruia orice normă legală  trebuie interpretată în sensul de a produce efectele pentru care a fost edictată, existenţa textelor în vigoare neputând fi ignorată; cu alte cuvinte, calitatea de moştenitor cu privire la terenuri se dobândeşte numai şi prin formularea cererii prevăzute de lege, orice altă interpretare ducând la încălcarea flagrantă a acesteia;

4.- cererea de reconstituire  se poate depune ( şi să aibă efectul prevăzut) numai în cele trei modalităţi prevăzute de lege:

a)- personal, caz în care trebuie să fie introdusă în termenul legal şi trebuie să cuprindă, între altele, numele şi prenumele solicitantului, precum şi semnătura acestuia;

b)- prin mandatar, caz în care trebuie să cuprindă numele solicitantului sau a solicitanţilor ( în cazul unui mandat comun), precum şi procura de dovedire a mandatului, pentru că mandatul se prezumă numai  cu privire la relaţiile dintre  soţi, text special şi care nu poate fi aplicat prin asemănare la relaţiile dintre fraţi- speciallia generallibus derogant, norma din Codul familiei fiind deci de strictă interpretare şi aplicare, fără incidenţă cu privire la alte relaţii de familie sau rudenie; prin urmare, mandatul nu se prezumă în speţa de faţă, ci trebuie dovedit de cei care-l invocă, iar în cazul mandatului tacit dovada trebuie să rezulte din executarea acestuia, adică formularea cererii de reconstituire în numele tuturor moştenitorilor;c) – de mai mulţi moştenitori prin acelaşi înscris, caz în care cererea trebuie să cuprindă numele şi prenumele tuturor moştenitorilor şi semnătura acestora;Faţă de aceste prevederi legale, instanţa constată că pentru suprafeţele ce se cer radiate din titlu reclamantul este singurul care a formulat cerere de reconstituire, din această cerere adresată comisiei ( fila 49 din dosar) rezultând că este făcută în nume propriu ( sintagma „a-mi aproba”), fără referire la ceilalţi fraţi, fapt care arată că presupusul mandat tacit nu există( întrucât primirea lui nu rezultă din executarea sa) şi care reiese şi din răspunsul comisiei locale ( fila 46 din dosar), iar pârâţii nu au produs vreun înscris care să probeze mandatul dat fratelui lor ori care să arate că au formulat cerere în acest sens comisiei locale.Având în vedere această situaţie de fapt ( lipsa cererii de reconstituire formulată de pârâţi pentru suprafaţa nereconstituită, lipsa dovedirii mandatului, formularea cererii de reconstituire de către reclamant în nume propriu, lipsa semnăturii fraţilor de pe cererea făcută de reclamant) instanţa a apreciat că pârâţii au fost decăzuţi din dreptul de a solicita suprafeţele neatribuite, deşi Legea nr. 169/1997 i-a repus pe aceştia în termenul de acceptare şi prin urmare suprafeţelereconstituite  ulterior nu trebuiau să fie trecute pe acelaşi titlu pe care figurau, atât reclamantul, cât şi pârâţii, ci trebuia emis un nou titlu prin care să se reconstituie dreptul de proprietate numai în favoarea celor care au formulat cerere, situaţie ce se impune a fi remediată prin anularea parţială a titlului atacat şi radierea suprafeţelor reconstituite pe baza cererii reclamantului, concomitent cu emiterea unui alt titlu pentru aceleaşi suprafeţe.

Nu poate fi primită apărarea pârâţilor în sensul că timpul trecut de la emiterea titlului şi până în prezent semnifică acceptarea legalităţii acestuia de către reclamant, deoarece acesta are dreptul prevăzut de lege de a putea cere oricând anularea titlului, fiind vorba de o nulitate absolută prevăzută ca atare de lege, care nu poate fi acoperită ( prin neinvocarea în termen de către reclamant) şi care poate fi cerută oricând; nu poate fi primită nici apărarea conform căreia introducerea cererii de partaj are semnificaţia mandatului comun, deoarece în cererea de partaj părţile au interese contrare, iar din cuprinsul acesteia se deduce, din contră, că reclamantul doreşte în întregime o anumită suprafaţă trecută în titlu ca urmare a cererii sale, fapt ce denotă mai degrabă contrariul, iar nu existenţa mandatuluila formularea cererii de reconstituire.

 De-altfel, dacă relaţiile erau cordiale şi nu existau divergenţe cu privire la terenurile moştenite, părţile puteau să împartă de comun acord terenurile, fără a se ajunge la judecată, situaţie de fapt care exclude cu desăvârşire existenţa unui mandat tacit existent la formularea cererii, iar indicarea ca moştenitori a pârâţilor este firească, deoarece părţile sunt cotitulare cu privire la terenurile atribuite până la apariţia Legii nr.169/1997 şi indicarea ca moştenitori a pârâţilor nu implică automat că aceştia sunt comoştenitori cu privire la toate terenurile din titlurile aferente partajului; cu alte cuvinte, dacă reclamantul recunoaşte calitatea de comoştenitori a pârâţilor cu privire la unele terenuri, asta nu înseamnă că le recunoaşte  această calitate cu privire la toate terenurile prin aceea că solicită ieşirea din indiviziune mai înainte ca acesta ( lipsit de cunoştinţe juridice) să solicite anularea titlului emis nelegal, în favoarea unor persoane care nu erau îndreptăţite la aceasta, întrucât nu formulaseră cererea cerută expres de Legea nr. 169/1997.

Cu privire la cheltuielile de judecata, instanţa a apreciat că acestea  nu au fundament legal, întrucât  comisiile de fond funciar nu au patrimoniu, ci  numai  calitatea de a sta in judecata si prin urmare,  nu au un buget care să le permită achitarea acestora, iar pe de altă parte  reclamantul  este cel care  trebuia să solicite in procesul de partaj  corectarea titlului de proprietate, întrucât daca considera că acesta este emis greşit trebuia să facă demersurile necesare  pentru  a îndrepta situaţia.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii M.L. şi M.D., susţinând, în esenţă, că hotărârea a fost data cu aplicarea greşită a legii, întrucât au calitatea legală de moştenitori, fiind repuşi în termenul de acceptare a moştenirii prin art. 8 din legea nr. 18/1991, motivele pe care se sprijină hotărârea sunt contradictorii. Astfel, instanţa interpretează greşit probatoriul administrat neobservând abuzul de drept comis de reclamant, care deşi promovează acţiunea de partajşi le recunoaşte calitatea de moştenitori, considerându-se dezavantajat de hotărârea de partaj, înţelege  să atace titlul. Între părţi a existat o înţelegere şi o recunoaştere a dreptului de coproprietate anterior anului 2005, însă instanţa de fond a emis suplimentarea probatoriului pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând că suprafaţa de teren cu privire la care s-a solicita anularea parţială a titlului a fost solicitată doar de el printr-o cerere formulată în nume propriu (nr. 403/21.01.1998), iar toate demersurile necesare reconstituirii dreptului de proprietate le-a făcut el singur.Se mai arată că potrivit art. 8 din Legea nr. 18/1991 este necesară formularea unei cereri, inclusiv pentru suplimentarea suprafeţelor de teren, partajul nu a fost finalizat cu o hotărâre irevocabilă, fiind în prezent suspendat, iar abuzul de drept invocat de recurent nu există, reclamanţii exercitându-şi dreptul de liber acces la justiţie.

În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind emise adrese la Comisia locală S., Comisia Judeţeană pentru aplicarea legii nr. 18/1991 Bacău şi la OCPI Bacău, relaţiile solicitate fiind depuse la dosarul cauzei.

Analizând cererea de recurs în raport de motivele invocate, tribunalul constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Suplimentarea în anexa 3 pentru moştenitorii defunctului M.I.G., cu suprafaţa de 2, 78 ha, prin HCJ nr.9602/26.04.2005, a fost făcută, astfel cum rezultă din referatul Comisiei Judeţene, avându-se în vedere cererea nr. 44/16.12.1997 (fila 78 dosar recurs), şi nu cererea nr. 403/21.01.1998 (fila 5 dosar fond), formulată de intimatul-reclamant M.M. în nume propriu.

Astfel, titularii cererii nr. 44/16.12.1997  sunt toţi moştenitorii, cererea fiind făcută de însuşi reclamantul, care a înţeles să se comporte ca un mandatar al celorlalţi  moştenitori. Este vorba de mandat tacit, a cărui dovadă rezultă din executarea acestuia, adică formularea cererii de reconstituire în numele tuturor moştenitorilor. În acest sens, susţinerile primei instanţe sunt principial corecte, însă nu pot fi reţinute în cauză, pentru că instanţa de fond a avut în vedere şi a analizat doar cererea nr. 403/21.01.1998, formulată de reclamant în nume propriu.

Formularea ulterioară a unei astfel de cereri nu poate anula efectele primei cereri, formulată de toţi moştenitorii, astfel încât Comisia Judeţeană în mod corect a avut-o în vedere doar pe aceasta când a dispus suplimentarea.

Susţinerile din întâmpinare ale intimatului-reclamant M.M., în sensul că doar cererea formulată în nume propriu viza suprafaţa în litigiu, cu privire la care s-a cerut anularea parţială a titlului de proprietate, nu poate fi reţinută, deoarece din analiza comparativă a celor două cereri rezultă în mod clar că în ambele se face vorbire de suprafaţa de 2, 78 ha, pentru care, de-altfel, s-a şi dispus suplimentarea.

În concluzie, reconstituirea suplimentară a dreptului de proprietate s-a făcut în mod corect pe numele tuturor moştenitorilor, fiind îndeplinite exigenţele art. 8 din Legea nr. 18/1991.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa va admite recursul, va modifica în tot sentinţa recurată, iar pe fond, va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare