Drepturi băneşti

Drepturi băneşti

( Tribunalul Mehedinţi – s.c.  1799/21.09.2011)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi  Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale  la data de 29.05.2011 reclamantul  A.V  a chemat în judecată pârâtele Societatea Naţională a Lignitului Oltenia SA Tg-Jiu  şi Mina Motru  solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligate pârâtele  la plata diferenţei sumei ce reprezintă indemnizaţie de concediu pentru anul 2011,  la plata diferenţei sumei ce reprezintă prima de vacanţă pe anul 2011  şi la  plata diferenţei sumei ce reprezintă contravaloarea cotei de cărbune cuvenită pentru anul 2011.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr.68/1715/30.03.2011, având în vedere dificultăţile economice cu care se confrunta pârâta au încetat raporturile de muncă ale petentului cu Mina Motru conform art.65, 67, 68 din Codul Muncii.

Analizând acţiunea în raport de actele dosarului şi dispoziţiile legale incidente în materie instanţa constată şi reţine următoarele:

Reclamantul a fost salariat în funcţia de vagonetar in cadrul Minei Motru subunitate a Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia SA până la data de 01.04.2011 când, prin decizia nr. 68/1715/30.03.2011, au încetat raporturile de muncă in temeiul art. 65-68 din Legea nr. 53/2003.

In dispoziţia de concediere se reţine că raporturile de muncă ale  reclamantului au încetat având în vedere dificultăţile economice cu care se confruntă intimata, programul de restructurare al SNL Oltenia SA Tg-Jiu pentru perioada 2011-2012  care a fost avizat de Consiliul de Administraţie la data de 17.01.2011, aprobat de Adunarea Generală a Acţionarilor în data de 28.02.2011.

Prin acţiunea adresată acestei instanţe reclamantul solicită  acordarea diferenţelor sumelor ce reprezintă indemnizaţia de concediu pentru anul 2011, primei de vacanţa  ce i se cuvenea pentru anul 2011 si a c/val. cotei de  cărbune cuvenite pe anul 2011.

In ceea ce priveşte indemnizaţia de concediu, instanţa reţine că potrivit  art.140 alin 2 din Codul Muncii ,, durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte în contractul individual de muncă, cu respectarea legii si a Contractului Colectiv de Muncă aplicabil si se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic”.

Concediu de odihnă constituie una din formele timpului liber, a cărui necesitate si însemnătate  deosebită rezultă  din conţinutul  dispoziţiilor legale care îl reglementează, fiind fundamentat pe contractul individual de muncă.

Potrivit art. 148 alin.1  din Codul Muncii „ Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Programarea se face până la sfârşitul anului calendaristic pentru anul următor.”

Art. 131 alin.3, art. 136 alin.2 si 150 alin.4 din CCM la nivel de unitate pe anul 2010 fac trimitere la cererea salariatului de acordare a concediului de odihna, acesta fiind actul care se poate stabili perioada in care salariatul solicită acordarea concediul de odihna, durata acestuia sau o eventuală modificare a programării concediului de odihna.

La filele 63-65 din dosar exista fisele de calcul a salariilor pe lunile ianuarie –martie 2011, iar la fila 33 exista situaţia  drepturilor  personalului disponibilizat  începând cu data de 01.04.2011 din care reiese ca reclamantul a beneficiat de 25 de zile de concediu de odihna, deşi potrivit art. 140 alin.2 din CCM la nivel de unitate pe 2010 i se cuveneau, in raport  de activitatea prestată, un număr de 9 zile de concediu de odihnă.

Potrivit art. 145  si 146 din CCM la nivel de unitate pe anul 2010, reclamantul a primit indemnizaţie de concediu de odihna  calculata prin înmulţirea numărului de zile de concediu de odihnă cu venitul mediul zilnic aşa cum reiese din  notele de salarizare  şi fişele de calcul a salariilor aflate la filele 63-65 din dosar, suma care  nu a fost restituită.

In ceea ce priveşte susţinerea reclamantului că pârâtele nu au respectat prevederile art. 149 din CCM/2010, instanţa nu o poate reţine deoarece reclamantul nu a formulat cerere de acordare a întregului concediul de odihna pe anul 2011, programarea colectiva  a concediilor fiind condiţionată de programarea individuală  făcută de fiecare salariat, mai ales că acesta a formulat cerere de a fi concediat colectiv.

Referitor la  susţinerea reclamantului în sensul că pârâtele cunoscând  că se vor efectua concedieri colective în anul 2011, avea obligaţia să reprogrameze salariaţii afectaţi de concediere în concediul de odihnă, se constată că este nefondată deoarece  în acordarea concediului de odihnă, pârâtele au respectat dispoziţiile art.131 al.4 din  CCM care prevede că acordarea concediului de odihnă se face proporţional  cu activitatea prestată.

De asemenea, art. 145 al.1,2 din CCM dispune că concediul de odihnă se efectuează în fiecare an calendaristic, integral sau fracţionat, concediul fiind putând fi fracţionat la cererea salariatului cu condiţia ca urna dintre fracţiuni să nu fie mai mică de 15 zile lucrătoare.

Mai mult, art.150 al.1 din CCM 2010, reglementează  programarea concediilor de odihnă, făcându-se menţiunea că această programare poate fi reactualizată de conducerea subunităţii la sfârşitul fiecărui trimestru pentru trimestrul următor, cu acordul sindicatului reprezentativ la nivel de subunitate,  dacă  numărul salariaţilor cărora li se reprogramează concediul de odihnă depăşeşte 5% din numărul total de personal al subunităţii sau  cu acordul fiecărui salariat dacă măsura reprogramării concediului de odihnă afectează un număr mai mic de 5% din numărul total de  personal al subunităţii.

In art.150 al.4 CCM  se arată că programarea concediului de odihnă va fi modificată la cererea salariatului în cazurile expres prevăzute în acest aliniat, art.150 al.5 din CCM dispunând că programarea concediului de odihnă poate fi modificată  de conducerea subunităţii, dacă salariatul solicită acest lucru şi pentru alte motive decât cele prevăzute la al.4, cu condiţia ca procesul de producţie să nu fie dezorganizat.

Din interpretarea dispoziţiilor art.150 CCM 2010 rezultă că, acest articol reglementează  expres condiţiile în care  conducerea  societăţii poate reactualiza  reprogramarea concediilor de odihnă, iar această reprogramare nu este obligatorie, ci  facultativă, art.150 al.1 prevăzând că, „ programarea concediilor de odihnă  poate fi reactualizată de conducerea  subunităţii”.

In speţă, angajatorul  nu a apreciat că se impunea  reactualizarea programării  concediilor de odihnă,  cu atât mai mult cu cât  în CCM nu se prevedea o astfel de obligaţie în cazul concedierii colective a salariaţilor.

Având în vedere aceste motive, instanţa apreciază că indemnizaţia de concediu a fost calculată cu respectarea prevederilor legale.

In ceea ce priveşte prima de vacanţa, instanţa reţine ca potrivit art. 147 alin.2 din CCM /2010 aceasta se acordă integral dacă salariatul beneficiază de toate zile de concediu de odihna cuvenite  tranşei de vechime în care se încadrează. In condiţiile în care, din motive diferite  nu beneficiază de toate zilele de concediu de odihna  se acorda proporţional cu numărul de zile acordate”.

Întrucât reclamantului i se cuveneau 9 zile de concediu de odihna, în raport de activitatea prestată, în mod corect reclamantului i s-a acordat suma de 516 lei  reprezentând primă de vacanţă.

Este relevant faptul că prin acţiunea formulată nu se contestă indemnizaţia de concediu, prima de vacanţă ce se cuvenea de la începutul anului până la data disponibilizări 01.04.2011 ci se solicită diferenţa indemnizaţie concediu, diferenţă primă de vacanţă de la data disponibilizării până la sfârşitul anului 2011 însă în condiţiile în care petentul pentru această nu a mai desfăşurat activitate , astfel cele solicitate în mod firesc nu pot fi acordate.

Susţinerea reclamantului că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 155 alin.1 din CCM /2010, instanţa nu o poate reţine deoarece acest text se refera exclusiv la drepturile salariale încasate necuvenit care nu se restituie, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, drepturile salariale fiind acordate cu respectarea prevederilor CCM/2010.

In ceea ce priveşte alocaţia de cărbune, instanţa reţine că potrivit art.244-lit c si anexei 30 din CCM aplicabil, alocaţia de cărbune se acordă o singură dată pe an, nedivizată, de regulă odată cu efectuarea tranşei majoritare din concediu de odihnă, în cuantum de 15 tone tuturor salariaţilor sau echivalent valoric .

Această facilitate se acordă la cerere o singură dată pe an, persoanelor care au calitatea de salariat la data formulării cererii, nefiind condiţionată de efectuarea zilelor de concediu de odihnă aferente anului 2011, trimiterea din contractul colectiv de munca la efectuarea tranşei majoritare in concediu de odihnă referindu-se exclusiv la momentul plăţii si nu la modalitatea de calcul a alocaţiei de cărbune.

Instanţa nu poate reţine susţinerea pârâtelor ca acordarea contravalorii cotei de cărbune cuvenite reclamantului a fost direct proporţională cu numărul de zile de concediu cuvenite, deoarece în CCM/2010  exista menţiunea clara ca aceasta facilitate se acordă o  singură dată pe an, nedivizată, astfel ca in mod greşit i-a acordat reclamantului acest drept fracţionat în raport de numărul de zile de concediu de odihna.

Având în vedere aceste considerente, instanţa apreciază întemeiat acest capăt de cerere urmând a-l admite.

În consecinţă, având în vedere susţinerile părţilor, şi actele depuse la dosarul cauzei în speţă,  tabelele cu situaţia drepturilor salariale acordate personalului disponibilizat începând cu data de 01.04.2011, instanţa va admite acţiunea în parte, va obliga pârâtele să plătească reclamantului diferenţa dintre c/val. cotei de cărbune cuvenită conform anexei nr.30 din CCM la nivel de unitate pe anul 2010 (15 tone cărbune)  şi cea efectiv acordată, urmând a respinge petitele cu privire la indemnizaţia de concediu si prima de vacanţa.

Domenii speta

Spete similare