Contestaţie Legea nr. 10/2001. Măsuri reparatorii prin echivalent

Prin contestaţia înregistrată la această instanţă la data de 03 iulie 2008 sub nr. 2071/102/2008, reclamanta A I, născută G, cheamă în judecată în calitate de pârât pe Municipiul Tg.Mureş, prin primar, solicitând a se dispune anularea dispoziţiei nr. 21861/02.06.2008 în sensul admiterii notificării nr.1244/10.08.2001 şi acordării de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul situat în XX, înscris în CF 7464 Tg.Mureş, nr.top.4946/1/1, 4946/1/2 si 4946/1/4, şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariul avocaţial.

În motivarea cererii reclamanta arată că pârâtul i-a respins notificarea cu toate ca susţine că a dovedit calitatea sa de persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii 10/2001. Reclamanta arată că a depus la notificare înscrisurile solicitate la primărie şi, cu toate acestea, pârâtul a considerat că nu a dovedit vocaţia sa la despăgubiri.

Reclamanta arată că din cuprinsul copiei fidele a cărţii funciare reiese că imobilul în litigiu a format proprietatea sa ( G I) şi a trecut în proprietatea statului la data de 24 octombrie 1962, fiind apoi vândut de către stat la data de 14 ianuarie 1998 (poziţiile B 10 şi respective B 11-13 din cartea funciară).

Reclamanta arată că a dobândit imobilul de la părinţii săi, la naştere, şi că prin căsătorie şi-a schimbat numele în A I. Reclamanta mai arată că potrivit anexei 1 legea 10/2001, privitoare la lista cuprinzând acordurile încheiate de România cu alte state privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, nu figurează Startul Israel, astfel ca nu cade sub incidenţa dispoziţiilor art.5 din Legea 10/2001.

În drept, reclamanta invocă prevederile art.1 alin.2, art.20 alin.2 din Legea 10/2001.

Reclamanta a anexat la cerere, în copie, următoarele înscrisuri: dispoziţia atacată, notificarea, copia fidela a cărţii funciare nr.7464 Tg.Mureş si cererea adresată pârâtului prin care a depus certificatul de căsătorie.

Pârâtul Municipiul Tg.Mureş prin primar a formulat întâmpinare (filele 11-12 dosar), prin care solicita respingerea acţiunii şi, în subsidiar, în cazul în care reclamanta îşi completează documentaţia în conformitate cu prevederile Legii 10/2001, pârâtul arată că nu se opune admiterii cererii de chemare în judecată.

Pârâtul arată că prin Dispoziţia 21861/02.06.2008 Primarul mun. Tg. Mureş a soluţionat  notificarea  formulată de  reclamantă, în sensul  respingerii acesteia, motivat de faptul  că, reclamanta dat dovadă de pasivitate si nu a depus la dosarul administrativ certificatul de stare civilă şi actele  de identitate, actul de preluare în proprietatea Statului, declaraţie autentificată dată pe propria răspundere, cu privire la incidenţa prevederilor  art. 5 din Legea 10/2001 nefiind îndeplinite  condiţiile legale pentru a  fi considerată persoană îndreptăţită.

Pârâtul mai arată că prin adresa 12813/11.02.2003, 2806/06.12.2005 şi nr. 3148/22.10.2007 i s-a solicitat reclamantei completarea  documentaţiei cu acte  care  să ateste  deţinerea  proprietăţii de către  solicitantă. Acea  solicitare a  fost făcută cu respectarea  prevederilor art. 23 fost 22 din Legea 10/2001, coroborate cu  pct 3.1 din HG 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Pârâta mai arată că în susţinerea cererii de acordare de măsuri reparatorii prin  echivalent reclamanta a depus copia fidelă a CF 7464 Tg. Mureş, extrasul cărţii funciare 7464 Tg. Mureş în original şi certificatul de naştere pentru G I – Maria, în copie conform cu originalul.

Pârâtul mai arată că în ceea ce priveşte faptul că dispoziţia Primarului nu reţine existenţa certificatului de căsătorie a  solicitantei s-a făcut precizarea că, la dosarul  administrtiv nu există copia  conform cu originalul/ legalizată şi tradusă a acestui din urmă act. Există însă,  un act  în  limba ebraică însoţit de o traducere intitulată actul de căsătorie 173619.

Pârâta a menţionat de asemenea că, potrivit Legii 10/2001 şi Normelor metodologice de aplicare a Legii, în dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită nu se admit decât copii legalizate sau  certificate de pe actele doveditoare referitoare  la  proprietari.

Prin adresa nr. 3148/22.10.2007 a Mun. Tg. Mureş, i s-a solicitat  petentei Aronohn I, completarea  documentaţiei aferente notificării, cu declaraţie  autentificată dată  pe propria răspundere cu privire la incidenţa art. 5 din Legea 10/2001 şi a art 5.2 din HG 498/2003 din care să reiasă dacă  notificatorul a beneficiat de  despăgubiri acordate potrivit  acordurilor  internaţionale încheiate  de România  cu alte state.

Pârâtul arată că ounctul 5.1 din HG 250/2007 prevede:  În vederea asigurării exigenţelor art. 5 din lege este necesar ca în toate cazurile în care notificarea este formulată de persoane, cetăţeni străini sau apatrizi ori de cetăţeni români, pentru realizarea drepturilor unor persoane (proprietari deposedaţi) care au emigrat în statele prevăzute în anexa nr. 1 la lege să se solicite depunerea unei declaraţii autentificate date pe propria răspundere, prin care notificatorii declară că ei sau ascendenţii lor, proprietari ai imobilului la data preluării, nu au făcut obiectul acordurilor internaţionale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie şi totodată se obligă la restituirea imobilului sau, după caz, la plata de despăgubiri în cazul constatării ulterioare a incidenţei prevederilor art. 5 din lege”. Iar la punctul 5.2. se prevede că „Lipsa acestor declaraţii atrage amânarea soluţionării cererii de restituire până la depunerea acestora. Măsura este justificată de necesitatea contracarării unei repetări a restituirii din partea statului roman”.

Pârâta arată că în subsidiar în cazul  în care reclamanta îşi  completează documentaţia, în conformitate cu prevederile  Legii 10/2001, republicată, nu  se opune  acordării  beneficiului legii.

Pârâtul arată că nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată întrucât soluţia dată prin dispoziţia atacată este urmarea neîndeplinirii de către reclamantă a obligaţiei de depunere a înscrisurilor amintite.

Pârâtul a anexat la întâmpinare, actele care au stat la baza emiterii dispoziţiei atacate (filele 13-50 dosar).

Pe parcursul judecării prezentei contestaţii s-a impus lămurirea cadrului procesual întrucât reprezentantul reclamantei a precizat că persoana care figurează în cuprinsul contestaţiei ca fiind reclamantă, a decedat.

Astfel, prin cererea înregistrată la data de 15 septembrie 2008 (fila 53 dosar), numita E O, născută A, a solicitat citarea sa în cauză în calitate de reclamanta, arătând că este fiica lui A I, decedată. Reclamanta E Osolicită a se dispune anularea dispoziţiei nr.21.861/12 iunie 2008 emisă de Primarul mun.Tg.Mureş, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin această cerere numita E Oa arătat că este unica descendenta a defunctei A I, însă locuieşte în altă localitate decât mama ei. Din acest motiv, nu a primit corespondenta trimisă de avocatul angajat de defuncta, si din întâmplare, printr-o cunoştinţă comună a aflat că pârâtul pretinde depunerea de înscrisuri, inclusiv declaraţia referitoare la faptul că petenta notificatoare nu a primit despăgubiri.

Numita E Oa depus la aceasta cerere declaraţia referitoare la faptul ca nu are cunoştinţă ca mama ei să fi primit despăgubiri în baza acordurilor internaţionale încheiate de România conform art.45 din Legea 10/2001, certificatele de deces ale părinţilor si certificatele sale de naştere, de căsătorie şi cartea de identitate (filele 53-70 dosar).

Din cuprinsul certificatului de deces al defunctei A I (fila 59 dosar), reiese că aceasta a decedat la data de 18 martie 2004. Prin urmare, decesul persoanei amintita mai sus a intervenit după formularea notificării în temeiul Legii 10/201 insă înainte de emiterea dispoziţiei nr.21861/2 iunie 2008 si, prin urmare, înainte de înregistrarea contestaţiei ce formează obiectul prezentei cauze.

Fata de împrejurarea intervenirii decesului persoanei care a formulat notificarea în temeiul Legii 10/2001 si care figurează în cuprinsul contestaţiei, ca fiind reclamanta (defuncta A I), pârâtul prin reprezentant şi-a schimbat poziţia procesuala, în sensul că a invocat nulitatea contestaţiei pentru lipsa capacităţii de folosinţa – art.41 alin.1 Cod procedura civila coroborat cu art.7 din Decretul nr.31/1954.

Această excepţie a fost invocată de reprezentanta pârâtului la data de 10 octombrie 2008 (fila 74 dosar)

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie 2008, instanţa s-a pronunţat în sensul respingerii acestei excepţii (fila 95 dosar).

Cu toate acestea, reprezentantul pârâtului a reluat excepţia amintita, susţinând această poziţie şi cu ocazia acordării cuvântului în fond.

Cu referire la invocarea de către pârât a nulităţii cererii (contestaţiei), pentru lipsa capacităţii de folosinţă a reclamantei decedate, instanta reia argumentele care au condus la respingerea acestei excepţii, şi anume:.

În cauză, aşa cum am amintit mai sus, numita A I a formulat notificarea nr.1244 din 10 august 2001 (fila 4 dosar)

Notificarea amintita a fost soluţionata prin dispoziţia nr.21.861 emisa de Primarul mun. Tg.Mureş la data de02 iunie 2008.

La momentul emiterii dispoziţiei atacate, petenta era decedată (decesul acesteia a intervenit la data de 18 martie 2004, conform certificatului de deces de la fila 59 dosar).

Instanta precizează că potrivit prevederilor art.26 alin.3 din Legea 10/ 2001, contestaţia ce formează obiectul prezentei cauze constituie o cale de atac îndreptata împotriva dispoziţiei emisă de Primarul mun. Tg.Mureş.

Termenul de declarare a contestaţiei curge de la comunicarea dispoziţiei.

În aceste condiţii, instanta apreciază că trebuiesc avute în vedere prin analogie, dispoziţiile art.285 din Codul de procedura civila, potrivit cărora:

“Termenul de apel se întrerupe prin moartea părţii care are interes să facă apel. În acest caz se face din nou o singura comunicare a hotărârii, la cel din urma domiciliu al părţii, pe numele moştenitoarei, fără sa se arăta numele si calitatea fiecărui moştenitor. Termenul de apel va începe să curgă din nou de la data comunicării prevăzute la alin.1…”

Din aceste motive, instanta apreciază că în speţă se impunea efectuarea de către pârât a unei noi comunicări a dispoziţiei atacate, pe adresa moştenirii.

Instanţa aminteşte şi de prevederile art. 102 alin.1 din Codul de procedura civilă, potrivit cărora:” termenele încep să curgă de la momentul comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel”.

În cauză nu se poate reţine faptul că dispoziţia contestată a fost comunicată pe adresa moştenirii, motiv pentru care termenul de formulare a contestaţiei nu a început să curgă.

Fiica defunctei A I, numita E O, a formulat o cerere de introducere în cauză în calitate de reclamanta. Această cerere a fost formulată la data de 15 septembrie 2008 şi apoi s-a depus şi o precizare a contestaţiei, la data de 16 decembrie 2008.

Prin urmare, numita E Oa înţeles să atace dispoziţia nr.21.861/02 iunie 2008 emisa de Primarul mun. Tg.Mureş, înainte de a i se comunica această dispoziţie.

Instanţa aminteşte în acest sens de prevederile art.284 alin.3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora :” Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel”.

Pentru motivele arate mai sus, instanta reţine faptul că: 1.dispoziţia atacată in prezenta cauză nu a fost comunicata după decesul petentei A I, pe adresa moştenirii; 2. in aceste condiţii termenul de formulare a contestaţiei prevăzuta de art.26 alin.3  din Legea 10/2001, nu a început să curgă: 3. acest termen a început să curgă la momentul la care reclamanta E O, fiica defunctei petente a formulat precizarea de acţiune (a formulat contestaţie), contestaţia formulată şi precizată de reclamanta E O fiind în termenul legal;

Împrejurările particulare ale cauzei redate mai sus, conduc la respingerea excepţiei  invocate de pârât. Dispoziţiile art.7 din Decretul 31/1954 coroborat cu artr.41 alin.2 din codul de procedură civilă ar fi putut fi luate în discuţie în situaţia în care decesul petentei ar fi intervenit după comunicarea dispoziţiei contestate – nu este cazul în speţă.

Instanţa retine aşadar ca şi cadru procesual, faptul că reclamanta în prezenta cauză de E O, pârât este Municipiul Tg Mures reprezentat de primar, iar obiectul contestaţiei îl constituie anularea dispoziţiei nr.21.861/2006 emisa de Primarul mun. Tg.Mureş.

Pe fondul cauzei, analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin notificarea trimisă şi înregistrată la Biroul executorilor judecătoreşti Asociaţi Soos-Pop sub nr.1244/10.08.2001 şi trimisă iniţial la Prefectura jud. Mureş, înaintata apoi la Municipiul Tg.Mureş, antecesoarea reclamantei E Osolicită acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Tg.Mureş, XX, înscris în CF 7464 Tg. Mureş, nr.top.4946/1/1, 4946/1/2 si 4946/1/4.

Prin dispoziţia nr.21861 din 2 iunie 2008 emisă de Primarul mun.Tg.Mureş, s-a respins notificarea petentei A I, antecesoarea reclamantei, reţinându-se că aceasta a dat dovadă de pasivitate şi că nu a depus actele de stare civilă, actele de identitate, actul de preluare a imobilului de către Statul Roman si declaraţia autentificata  cu privire la incidenţa art.5 din Legea 10/2001.

Instanţa reţine aşadar că pârâtul nu a analizat fondul pretenţiilor cerute de antecesoarea reclamantei.

Din înscrierile de carte funciara reiese faptul că imobilul înscris în CF 1464 Tg.Mureş, nr.top.4946/1/1, 4946/1/2 si 4946/1/4 a constituit proprietatea lui G I (poziţia B1 si B5 – fila 6 verso dosar).

Imobilul este format din  casă şi gradină în suprafaţă de 371 stjp.

Proprietara tabulara G I si-a schimbat numele în urma căsătoriei, în A I (conform certificatului de căsătorie de la fila 89-89 verso dosar).

Din cuprinsul cărţi funciare amintită mai sus reiese că imobilul de la numerele topografice amintite a fost preluat de Statul Roman în baza sentinţei civile nr. 3038 din 4 octombrie 1962 a Tribunalului Popular al Raionului Tg.Mureş, ca bun parasit conform Decretului nr.111/1951 (înscrierea de la poziţia B10 – fila 7 dosar).

Reclamanta nu a depus sentinţa nr.3038/1962 de preluare a imobilului de către Statul Roman.

Instanţa apreciază că înscrierea din cartea funciara este suficientă pentru justificarea caracterului abuziv la preluării imobilului de către Statul Roman, întrucât în cuprinsul foii B a cărţii funciare, la poziţia B10 este redat actul normative de preluare – Decretul nr.111/1951.

Acest act normativ este considerat de legiuitor ca fiind un act abuziv de preluare potrivit art.2 lit.e din Legea 10/2001,  prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege ”imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziţii administrative sau a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în temeiul Decretului nr.111/1951…”

Instanţa reţine aşadar aplicabilitatea dispoziţiilor art.2 lit.e din Legea 10/2001 coroborat cu art.1 din Legea 10/2001.

Reclamanta E Oa depus la dosarul cauzei, în copie, actele de stare civilă în traducere legalizată cu apostilă.

Din cuprinsul acestor înscrisuri reiese faptul că reclamanta E Oeste fiica lui A Mşi A I (numele tatălui mamei fiind G) – certificatul de naştere nr.378708 de la fila 65 dosar.

Reclamanta este aşadar fiica proprietarei tabulare A I, decedata, având aşadar calitatea de moştenitor legal (descendent de gradul I). Reclamanta este aşadar persoana îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii pentru mobilul preluat abuziv, fiind aplicabile dispoziţiile art.4alin.2 din Legea 10/2001.

Instanţa reţine că imobilul în litigiu nu este liber, neputând fi restituit în natură. Această împrejurare reiese din cuprinsul adresei nr.7593/II/07.02.2008 întocmita de arhitectul şef al mun. Tg.Mureş (fila 20 dosar) coroborat cu copia contractului de vânzare cumpărare nr.140/1998 încheiat în temeiul Legii 112/1995 intre SC Locativ SA Tg. Mures si terţe persoane (filele 27-29 dosar).

Din cuprinsul anunţului de la fila 3 dosar reiese că Municipiul Tg.Mureş a afişat faptul că nu poate acorda bunuri sau servicii în compensare (filele 3-4 dosar).

În aceste condiţii, în conformitate cu prevederile art.1.2, art.7.2 din Legea 10/2001, instanţa apreciază că reclamanta este îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul în litigiu. Dispoziţia contestată este nelegală, impunându-se anularea acestuia.

Faţă de modificările legislative aduse prin Legea 247/2005 , titlul VII, instanţa reţine că reclamanta este îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatoriii prin echivalent în condiţiile reglementate în Titlul VII din Legea 247/2005, pentru imobilul construcţie şi teren situate în Tg.Mureş, XX, înscris în CFR 7464 Tg. Mureş, nr.top.4946/1/1, 4946/1/2 si 4946/1/4

Pârâtul a efectuat demersuri pentru verificarea dacă petenta a primit despăgubiri pentru imobilul în litigiu – fila 31 dosar. Ca răspuns, consiliul judeţean Mureş a precizat că petenta nu figurează în evidenţele lor cu acordare de măsuri reparatorii – fila 20 dosar.

În aceste condiţii, în temeiul prevederilor art.1.2, art.2 lit.e, art.4 alin.2, art.7.2, art.20 alin.2 din Legea 10/2001, instanţa va admite contestaţia precizată, formulată de reclamanta E O, va anula dispoziţia contestata şi va dispune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile reglementate în Titlul VII din Legea 247/2005, pentru valoarea de piaţă corespunzătoare imobilului amintit mai sus, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.

Instanţa apreciază că pârâtul se afla în culpă procesuala în înţelesul art.274 din Codul de procedură civilă, data fiind poziţia procesuală adoptată ulterior depunerii întâmpinării. Cu toate acestea, instanta apreciază că reclamanta nu a dovedit cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate, motiv pentru care această cerere de acordare a cheltuielilor de judecată urmează a fi respinsă.

Domenii speta

Spete similare