Obligaţii de întreţinere, contracte. Obligaţie solidară de întreţinere viageră. Consecinţele executării obligaţiei de unul dintre codebitori. Art. 1039 Cod civil.

Obligaţie solidară de întreţinere viageră. Consecinţele executării obligaţiei de unul dintre codebitori. Art. 1039 Cod civil.

Prin sentinţa civilă nr. 272/2006 din 4 aprilie 2002 pronunţată de Judecătoria Năsăud în dosar civil nr. 2949/2005, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanta C.I. împotriva pârâţilor  Ţ.I., M.E., U.E., fiind obligată reclamanta să plătească pârâţilor U.E. şi Ţ.I. suma de 980 lei RON cheltuieli de judecată, respingându-se ca neîntemeiată cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârâta M. E.

Instanţa de fond în baza materialului probator administrat în cauză, respectiv interogatoriile reclamantei şi a pârâtelor M. E. şi U. E., declaraţiile martorilor audiaţi, precum şi înscrisurile depuse la dosar , a reţinut că prin actul de parcelare de teren şi contractul de întreţinere viageră nr. 1870 din 4 decembrie l998, autentificat de Biroul notarului public M. P. P., reclamanta, în calitate de întreţinută, în urma parcelării terenului său, bun propriu, dobândit cu titlu de uzucapiune, moştenire legală şi testamentară, i-a transmis: pârâtului Ţ.I., ca bun propriu şi în calitate de întreţinător imobilul înscris în CF nou înfiinţată Salva nr.top. 7957/4545/2 – arător şi fânaţ în ridul “Capul Satului de jos de drum” , în suprafaţă de 907 mp; pârâtei M. E. , ca bun propriu şi în calitate de întreţinătoare , imobilul înscris în CF nou înfiinţată  Salva nr.top. 7957/4545/3 – arător şi fânaţ în ridul “Capul Satului din jos de drum”, în suprafaţă de 453 mp  şi nr.top. 7958/4545/3 – arător în acelaşi rid, în suprafaţă de 454 mp şi pârâtei U. E., tot ca bun propriu în calitate de întreţinătoare, imobilul înscris în CF nou înfiinţată Salva, nr.top. nou 7957/4545/4, top nou 7957/4545/4 şi nr.top. nou 7958/4545/4, arător şi fânaţ din acelaşi rid, în suprafaţă totală de 907 mp. In schimbul imobilelor transmise, pârâţii şi-au asumat obligaţia solidară de a-i asigura reclamantei întreţinerea şi îngrijirea viageră cu toate cele necesare traiului, la domiciliul ei, respectiv să-i dea : locuinţă, hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, încălzit, iluminat, spălat, curăţat, în caz de boală tratament medical prescris de medic , medicamente şi cuvenita îngrijire iar la deces să o înmormânteze potrivit credinţei sale (f.5-6).

Din coroborarea interogatoriilor pârâţilor şi declaraţiile martorilor, instanţa  reţine că, după încheierea acestui contract, reclamanta s-a aflat în întreţinerea şi îngrijirea celor trei copii ai ei, care au ajutat-o în mod corespunzător pe mama lor şi s-au ocupat de ea. Astfel, până în urmă cu aproximativ patru ani, reclamanta s-a gospodărit şi a locuit împreună cu pârâtul Ţ. I. care, împreună cu soţia sa, s-a ocupat de reclamantă  şi au ajutat-o pe aceasta în gospodărie. Apoi, pârâtul s-a mutat la nou lui casă de locuit pe care şi-a edificat-o chiar pe parcela de teren primită de la reclamantă. La rândul său, pârâta U. E., care locuia separat în  sat, îi aducea reclamantei mâncare sâmbăta şi duminica sau medicamente (când avea nevoie de ele) şi care îi cumpăra şi lemne pentru foc. Apoi , în anul 2002, reclamanta şi-a părăsit domiciliul plecând în municipiul Cluj-Napoca, la locuinţa pârâtei M. E., unde se află şi în prezent. Şi în această perioadă de timp, pârâta M. E. a întreţinut-o şi îngrijit pe reclamantă, inclusiv cât aceasta a fost spitalizată, şi în prezent aceasta se ocupă de reclamantă în mod corespunzător, astfel cum recunoaşte atât reclamanta (f.58) cât şi pârâta. Anul trecut, pârâta  M. E. a renovat casa părintească din Salva, perioadă în care au început neînţelegerile. Astfel, reclamanta a declarat prin interogatoriul luat, că pârâta M. E. a ameninţat-o că odă afară din locuinţa sa din Cluj-Napoca dacă “ nu strică înţelegerea cu ceilalţi copii”.

Raportat la această situaţie de fapt, instanţa  a  apreciat că acţiunea este neîntemeiată.

Astfel contractul de întreţinere, prin natura sa, conţine întotdeauna obligaţie strict personală şi netransmisibilă . Numai că, în caz de pluralitate de debitori ( cum este situaţia în speţă) obligaţia de întreţinere are un caracter indivizibil. Aceasta înseamnă că, chiar dacă obligaţia de întreţinere ar fi prestată numai de către unul dintre pârâţi, acest fapt este liberatoriu pentru toţi ceilalţi pârâţi, obligaţia considerându-se îndeplinită pentru toţi debitorii. Cu alte cuvinte, fiecare dintre cei care au contractat obligaţia împreună , este obligat pentru totalitate, în înţelesul art. 1062 Cod civil.

Astfel, aşa cum rezultă din starea de fapt menţionată,  toţi pârâţii şi-au îndeplinit în timp obligaţia de întreţinere asumată, şi în prezent obligaţia este prestată de pârâta M. E. Ori, chiar dacă s-ar reţine că numai această  pârâtă a prestat şi prestează şi în prezent întreţinerea reclamantei, având în vedere caracterul indivizibil  al obligaţiei, îndeplinirea ei doar de unul dintre pârâţi este liberatorie faţă de toţi ceilalţi pârâţi.

Mai mult, astfel cum s-a stipulat expres în condiţiile art.l04l Cod civil, în contract  obligaţia de întreţinere a fost asumată de pârâţi în solidar. Aşa fiind, potrivit art. l039 Cod civil “ obligaţia este solidară din partea debitorilor, când toţi s-au obligat la acelaşi lucru, astfel că fiecare poate  fi constrâns pentru totalitate, plata făcută de unul dintre debitori liberează şi pe ceilalţi către creditor”.

Astfel chiar dacă numai pârâta M.E. ar fi fost cea care s-ar fi ocupat exclusiv de reclamantă ( fapt contrazis de probele din dosar din care rezultă că, în timp, toţi au întreţinut-o pe aceasta ,  pârâţii Ţ. I. şi U. E. trimiţându-i bani chiar după ce reclamanta s-a mutat la Cluj-Napoca) se consideră îndeplinită obligaţia corelativă de întreţinere de către toţi pârâţii, ceea ce determină netemeinicia cererii de reziliere a contractului în condiţiile art.l020, l02l Cod civil.

Pentru  toate aceste considerente în baza textelor legale sus menţionate, instanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea.

Împotriva sentinţei expuse a declarat apel în termen legal reclamanta C.R., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei în sensul  admiterii acţiunii  şi a se dispune rezilierea contractului de întreţinere, cu restabilirea situaţie anterioare încheierii acestui contract.

În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este netemeinică şi nelegală şi trebuie schimbată în totalitate, întrucât a fost dată cu interpretarea greşită a probelor administrate în cauză.

Apelanta a susţinut că probele administrate în cauză au demonstrat faptul că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de întreţinere viageră. Astfel, pârâtul Ţ. I. este plecat din ţară de circa 4-5 ani, nemaiprestând întreţinere către reclamantă, şi faptul că în perioada în care reclamanta a locuit la pârâta M. E., el a trimis anumite sume de bani nu poate fi considerată ca o executare a contractului.

Nici pârâta U. E. nu a prestat întreţinerea la care s-a obligat prin contract, probele administrate relevând împrejurarea că aceasta o evită total pe reclamantă şi nu îi aduce cele necesare traiului.

În această situaţie, mai arată apelanta, a fost nevoită să solicite ajutorul pârâtei M. E., dar de  un timp nici aceasta nu mai vrea să o întreţină, spunând că aceasta trebuie să o facă şi ceilalţi copii ai săi.

S-a învederat că în prezent apelanta este singură şi neajutată de nimeni, fiecare dintre pârâţi refuzând să-şi execute obligaţia asumată prin contract, aşa că apelanta este întreţinută din mila vecinilor.

Faţă de valoarea imobilelor obiect al contractului de întreţinere a cărui reziliere s-a solicitat, la termenul de judecată din  30 noiembrie, calea de atac a fost calificată ca fiind recurs, în temeiul prevederilor art. 282? C.proc. civ.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate  în cauză, tribunalul constată că sentinţa pronunţată de Judecătoria Năsăud a fost dată cu corecta apreciere a probatoriului administrat în cauză, făcându-se o judicioasă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în speţă.

Prin contractul de întreţinere viageră autentificat de notarul public P. M. cu încheierea nr. 1870 din 4.12.1999 (f.5,6 dos. fond), pârâţii s-au obligat , în solidar,  să presteze reclamantei întreţinere viageră în schimbul unor imobile terenuri, care le-au fost date de către reclamantă cu acest titlu.

Probatoriul testimonial administrat în cauză nu confirmă susţinerile reclamantei recurente cu privire la refuzul pârâţilor de a-i presta întreţinerea la care s-au obligat, ci dimpotrivă, martorii audiaţi au arătat că reclamanta a fost întreţinută alternativ de către pârâţi.

Astfel, martora F.S. (f.25-26)  a relatat că pârâta U.E. a dus mâncare şi medicamente reclamantei, iar în perioada în care aceasta a fost bolnavă a luat-o acasă la ea şi a îngrijit-o. Reclamanta s-a plâns uneori martorei de faptul că, copii ei nu o îngrijesc corespunzător, însă alteori ea se arăta foarte mulţumită de întreţinerea pe care o primea.

Martorul P. V. (f.27) a văzut că atât pârâta U.E. cât şi  soţia şi copii pârâtului Ţ. I. au îngrijit-o pe reclamantă în perioada în care aceasta a locuit în sat, iar ulterior ea a fost îngrijită de pârâta M. E.. Aceleaşi împrejurări au fost relatate şi de martorii  U.M. (f.28,29), P. O. (f.49,50) C. V. (f.71).

Aceleaşi probe testimoniale, cât şi răspunsurile date la interogatoriu de către reclamantă (f.58) au evidenţiat împrejurarea că pârâta M.E. a fost cea care a determinat-o pe reclamantă să promoveze acţiunea în reziliere a contractului, dorind să fie singura beneficiară a terenurilor care au făcut obiectul acestuia.

Faţă de starea de fapt stabilită mai sus, în mod corect instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 1039 Cod civil, respectiv faptul că, obligaţia asumată fiind solidară, executarea acesteia de către unul dintre codebitori este liberatorie pentru toţi.

Împrejurarea învederată în motivele de recurs, şi apoi susţinută verbal în instanţă de către reclamanta recurentă, potrivit căreia după pronunţarea sentinţei atacate, pârâţii ar fi refuzat să o mai întreţină pe reclamantă, nu poate fi verificată în cadrul recursului de faţă, şi poate sta , eventual, la baza promovării unei noi acţiuni în rezilierea contractului, nicidecum nu poate conduce la casarea sau modificarea  hotărârii.

Pentru considerentele arătate, în baza art. 312 alin.1 teza a II-a din Codul de procedură civilă, tribunalul a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare