Acţiune în nulitatea parţială a titlului de proprietate asupra unui teren reconstituit reclamantului şi în privinţa căruia pârâtul a fost obligat să recunoască dreptul de proprietate prin hotărâre irevocabilă

Drept civil

Fond funciar.

2. Acţiune în nulitatea parţială a titlului de proprietate asupra unui teren reconstituit reclamantului şi în privinţa căruia pârâtul a fost obligat să recunoască dreptul de proprietate prin hotărâre irevocabilă.

Puterea de lucru judecat nu se confundă cu autoritatea de care se bucură o hotărâre judecătorească, ca act de putere a unei autorităţi publice, astfel că, în materie civilă ea produce efecte, fie pozitive, fie negative, doar cu privire la părţile din proces nu şi faţă de terţi.

Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ.,

dec. nr. 78/R/6 martie 2008, nepublicată

Prin sentinţa civilă nr. 2624/11.09.2007 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a admis în partea acţiunea civilă formulată de reclamanţii P. I. şi P. D., împotriva pârâţilor S. I., Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistriţa şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud.

S-a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii R. P. R. şi soţia R. A. şi în consecinţă: s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlul de proprietate nr. 8987/28.06.200l eliberat pe numele pârâtului S. I. cu privire la suprafaţa de 261 mp. din tarlaua 187/11/3, parcela 20/1, ce se suprapune cu porţiunea din tarlaua 187 parcela 5 înscrisă în titlul de proprietate nr. 8583/l996 şi, în consecinţă, s-a dispus reducerea suprafeţei parcelei nr. 20/1 de la 366 mp. la 105 mp; s-a luat act de renunţarea reclamanţilor la judecarea cererii având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlul de proprietate nr. 8987/28.06.2001, cu privire la parcela 20/2 din tarlaua 187/11/3; s-a dispus rectificarea înscrierii din CF 8357 Bistriţa operată în favoarea pârâtului S. I., în sensul reducerii suprafeţei de sub nr. top 2412/3/1, de la 414 mp. la 386 mp., urmând ca aceasta să fie înscrisă în acelaşi CF în favoarea pârâtului sub nr. top nou 2412/3/1/1, iar restul de 28 mp. să se înscrie în CF 3032 Bistriţa sub nr. top nou 2412/3/1/2 în favoarea vechiului proprietar CAP Bistriţa, precum şi în sensul radierii suprafeţei de 233 mp. de la nr. top 2411/b/2/3 şi înscrierea acesteia în CF 3032 Bistriţa în favoarea vechiului proprietar CAP Bistriţa, potrivit completării la raportul de expertiză şi a tabelului de mişcare parcelară anexă (cu corectivul că la rubrica situaţia actuală în loc de „CF  8357 şi 5094” se va trece „CF 8357”, iar la rubrica situaţia viitoare în loc de „CF 5094” se va trece „CF 8357”) întocmite în cauză de expert judiciar P. I.

Au fost obligaţi fiecare dintre pârâţi să plătească reclamanţilor câte 220,20 lei cheltuieli de judecată.

Au fost obligaţi fiecare dintre pârâţi să plătească intervenienţilor câte 2,1 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul S. I.

La termenul de judecată din 21 februarie 2008, tribunalul a calificat calea de atac declarată în prezenta cauză ca fiind cea a recursului, în baza prevederilor art. 5 alin.1 din titlul XIII al Legii nr. 247/2005.

Recursul declarat în cauză nu este fondat.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, reclamanţilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în calitate de moştenitori ai defunctului P. G., eliberându-se titlul de proprietate nr. 8583/18.04.1996, asupra terenului în suprafaţă totală de 2 ha 7.100 mp, din care face parte şi suprafaţa de 2.500 mp. situată în intravilanul mun. Bistriţa, în tarlaua 187, parcela 5.

Pârâtul recurent S. I. a contestat acest titlul de proprietate în dosarul nr. 8090/1998 al Judecătoriei Bistriţa, acţiunea s-a fiind respinsă în mod irevocabil prin sentinţa civilă nr. 6821/1999, în care s-a statuat cu putere de lucru judecat că terenul reconstituit în favoarea reclamanţilor se suprapune parţial cu cel aflat la acea dată doar în posesia pârâtului S. I., pentru care ulterior i s-a eliberat titlul de proprietate atacat în prezenta cauză.

Ulterior pârâtul a reiterat solicitarea de anulare a acestui titlu, însă acţiunea s-a respins, dată fiind autoritatea de lucru judecat de care se bucură sentinţa civilă menţionată anterior.

Mai mult decât atât, prin sentinţa civilă nr. 3622 din 29 iunie 1998 a Judecătoriei Bistriţa, dată în dosarul nr. 2990/1998, rămasă irevocabilă, printre altele, pârâtul recurent a fost obligat să recunoască dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra terenului în suprafaţă de 2500 mp, înscris în titlul de proprietate nr. 8583/l8.04.l996, identificat în tarlaua 187 parcela nr. 5, reţinându-se cu puterea lucrului judecat faptul că S. I. ocupă din terenul menţionat suprafaţa de 261 mp, afectând imobilul identificat cu date de carte funciară cu nr. top 2412, suprafaţă la care nu este îndreptăţit nici prin prisma sentinţei civile nr. 65/1991 a Judecătoriei Bistriţa.

Astfel, cum corect a reţinut şi instanţa de fond, beneficiază de autoritate de lucru judecat doar cele două sentinţe menţionate mai sus.

Susţinerea recurentului cu privire la excepţia puterii de lucru judecat a sentinţei nr. 65/1991, pronunţată în contradictoriu doar cu S. A. V. Bistriţa, nu poate fi primită, datorită principiului relativităţii lucrului judecat, potrivit căruia hotărârea judecătorească trebuie să producă efecte doar între părţile litigante, ea nu trebuie să creeze situaţii avantajoase pentru terţi, dar nici să le dăuneze acestora.

Puterea de lucru judecat nu se confundă cu autoritatea de care se bucură o hotărâre judecătorească, ca act de putere a unei autorităţi publice, astfel că, în materie civilă ea produce efecte, fie pozitive, fie negative, doar cu privire la părţile din proces nu şi faţă de terţi, iar reclamanţii şi intervenienţii din prezenta cauză nu au fost părţi în dosarul nr. 3031/1990 al Judecătoriei Bistriţa, astfel că sentinţa civilă nr. 65/1991, pronunţată în acest dosar nu le poate fi opusă.

Chiar şi în doctrina la care se face trimitere în cererea de recurs, admiţându-se distincţia dintre puterea lucrului judecat şi autoritatea lucrului judecat, se reţine necesitatea triplei identităţi de părţi, cauză şi obiect, prevăzută de art. 1201 Cod civil, în ambele cazuri.

Nici criticile formulate de recurent faţă de expertiza tehnică efectuată în cauză nu sunt fondate. Completarea la raportul de expertiză a fost depus la dosar din data de 7 august 2007, iar de la acea dată şi până la închiderea dezbaterilor din data de 4 septembrie 2007, pârâtul recurent nu a înţeles să formuleze obiecţiuni motivate la aceasta sau să solicite efectuarea unei noi expertize.

Orice obiecţie cu privire la expertiză trebuia formulată în faţa instanţei de fond, în termenul prevăzut de art. 212 alin.2 din Codul de procedură civilă, ea nefiind admisibilă direct prin cererea de recurs.

Abstracţie făcând de formularea tardivă a obiecţiunilor, tribunalul constată netemeinicia acestora, dat fiind faptul că, cu ocazia completării raportului de expertiză expertul a răspuns tuturor obiecţiunilor formulate faţă de prima lucrare, a măsurat atât terenul reclamanţilor cât şi pe cel al pârâtului, şi concluziile sale se coroborează cu cele ale expertizelor efectuate în cele două dosare menţionate mai sus, opozabile pârâtului recurent, şi cu hotărârile irevocabile pronunţate în acestea.

Criticile vizând nemotivarea în fapt şi în drept a sentinţei sunt vădit neîntemeiate, dat fiind faptul că hotărârea cuprinde pe larg motivele de fapt pe care se sprijină şi se indică şi textul legal care atrage nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 8987/28.06.200l eliberat pe numele pârâtului S. I., respectiv art. III din Legea nr. 169/1997, iar faptul că nu s-a precizat expres cazul de nulitate reţinut nu este de natură a afecta legalitatea hotărârii, atâta timp cât se statuează asupra lipsei îndreptăţirii pârâtului la reconstituirea dreptului de proprietate, fiind în mod evident vorba de cazul de nulitate indicat la alin. 1 lit. c al articolului arătat.

Oricum, insuficienta motivare în drept nu poate determina în sine nici modificarea şi nici casarea hotărârii, ea putând fi suplinită de instanţa de control judiciar, atâta timp cât soluţia pronunţată concordă cu prevederile legale aplicabile în materie.

Este real că pârâtului îi sunt aplicabile prevederile art. 24 (fost 23) din Legea 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, însă nu pentru întreaga suprafaţă cuprinsă în titlul de proprietate, date fiind limitările impuse de alineatul 11 al aceluiaşi articol, potrivit căruia „suprafaţa terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producţie, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă”.

În aceste condiţii, constituirea dreptului de proprietate nu putea viza decât suprafaţa de 100 mp, atribuită antecesoarei pârâtului recurent în anul 1977.

3

Domenii speta

Spete similare