Recurs, Pretenţii

Decizie 161 din 23.11.2009


Examinând sentinta civila nr. 11953  pronuntata la data de 18.12.2007  de  Judecatoria Ploiesti  în raport de criticile formulate, actele si lucrarile dosarului precum si de dispozitiile legale incidente în cauza, tribunalul apreciaza ca recursul este fondat pentru considerentele ce urmeaza:

La termenul din 4 decembrie 2007 instanta a pus în discutia partilor exceptia prematuritatii cererii de chemare în judecata si dupa ce a luat act de concluziile partilor numai cu privire la acest aspect a ramas în pronuntare.

Dupa doua amânari succesive ale pronuntarii, instanta de fond a dispus prin sentinta nr.11953/18.12.2007 atât asupra exceptiei cât si asupra fondului cauzei.

În acest mod instanta de fond a solutionat pricina pe fond fara a da posibilitatea partilor sa precizeze daca mai au alte cereri de formulat si fara sa expuna oral si în contradictoriu concluziile lor asupra cererii de chemare în judecata si asupra  apararilor formulate de pârta.

Din economia reglementarilor cuprinse în art.129 cod procedura civila rezulta ca judecatorii sunt obligati sa respecte contradictorialitatea ca principiu de baza al procesului civil, fiind datori sa puna în dezbaterea partilor orice împrejurari de fapt si de drept.

Respectarea acestui principiu este expresia asigurarii dreptului la aparare al partilor .

Întrucât aceste neregularitati procesuale pun în evidenta violarea de catre instanta a contradictorialitatii si dreptului la aparare se  impune prezumtia de vatamare, în sensul art.105 alin.2 C.pr.civ., sanctionata cu nulitatea absoluta a actelor îndeplinite în cauza, în speta a sentintei recurate.

Asa fiind si întrucât, urmare neregularitatilor aratate împrejurarile de fapt si de drept ale pricinii au ramas nestabilite, se impune în temeiul art.312 alin.1, alin.3 rap.la art.304 pct.5 Cod pr.civila casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei la aceeasi instanta în vederea rejudecarii cauzei.