Lipsa notificării cesiunii de creanţă către debitorul cedat. Înscrierea în Arhiva electronică de Garanţii Reale Mobiliare.Efecte

Decizie 101 din 27.01.2010


Prin decizia civila nr.101/27.01.2010 a Tribunalului Prahova a fost admis recursul declarat de recurenta-creditoare SC IFN N.C.F. SA, împotriva încheierii din data de 26.11.2009, pronuntata de Judecatoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul-debitor C.S.A, pe care a modificat-o în tot în sensul admiterii cererii formulate de creditoare, prin BEJ ROSU CRISTIAN CORNEL.

Astfel, s-a dispus încuviintarea executarii silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit de consum nr. 1310920010006/03.11.2005, intervenit între SC C.I. SRL si debitorul C.S.A, pentru recuperarea debitului de 22.641,3 lei, dar si a dobânzilor si a cheltuielilor de executare aferente pâna la achitarea integrala.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de recurs a retinut ca,  potrivit art. 3741 Cod procedura civila, introdus prin pct. 16 al <LLNK 12006 459 10 202 0 45>art. I din Legea nr. 459 din 6 decembrie 2006, înscrisurile carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fara investirea cu formula executorie.

Practic, contractul nr. 1310920010006/03.11.2005, invocat de catre recurenta, are natura juridica a unui contract de credit de consum încheiat cu o institutie nebancara în virtutea dispozitiilor Legii nr. 289/2004 republicata privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor persoane fizice, act normativ care, potrivit art.20 se completeaza cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobata cu modificari si completari prin <LLNK 12007 227 10 201 0 18>Legea nr. 227/2007.

Conform art.120 din OUG nr. 99/2006 contractele de credit, inclusiv contractele de garantie reala sau personala, încheiate de o institutie de credit constituie titluri executorii.

Din coroborarea textelor legale enuntate mai sus rezulta ca, în mod indubitabil, în cauza sunt aplicabile prevederile art. 3741 Cod procedura civila, contractul intervenit între intimatul-debitor si SC C.I.SRL fiind susceptibil de executare silita fara a fi obligatorie si nici macar necesara parcurgerea prealabila a procedurii de învestire cu formula executorie a respectivului act juridic.

 Se impune precizarea ca recurenta îsi justifica legitimarea procesuala activa în baza unor acte juridice succesive, astfel: contractul de cesiune de creanta nr.2682/10.06.2004 încheiat între SC C.I.SRL si KSI K.E. Romania SA(filele 11-15 dosar fond), contractul de novatie din data de 22.01.2007 dintre  C. IFN SA( succesoarea SC C.I.SRL ), EOS KSI Romania SRL si SC IFN N.C. L.F. SA (filele 17-18 dosar fond), protocolul nr.13 din 26.07.2007(fila 16 din acelasi dosar).

 Cesiunea de creanta realizata de catre împrumutator a fost înregistrata în Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, potrivit dovezilor atasate la dosar, fiind transmisa calitatea de creditoare a persoanei împrumutate.

 Sub aspectul naturii sale juridice, cesiunea de creanta se încheie valabil prin simplul acord de vointa al partilor. Consimtamântul debitorului cedat nu se cere deoarece nu este parte în contractul de cesiune.

 Cu toate ca cesiunea de creanta îsi produce efectele între cedent si cesionar, din momentul încheierii contractului de cesiune, pentru opozabilitatea ei fata de terti, trebuie îndeplinite anumite formalitati de publicitate. Publicitatea cesiunii poate fi facuta în doua feluri: prin notificarea cesiunii catre debitor sau prin acceptarea cesiunii de catre debitor.

 Prin notificarea catre debitor a cesiunii se aduce la cunostinta debitorului persoana noului creditor si clauzele esentiale ale contractului de cesiune.

 Cel de-al doilea mijloc de realizare a publicitatii cesiunii consta în acceptarea ei de catre debitor printr-un înscris autentic. Acceptarea printr-un act sub semnatura privata face opozabila cesiunea creantei numai fata de debitorul cedat, nefiind opozabila celorlalti terti.

 Între parti, cesiunea de creanta are ca efect transferul dreptului de creanta din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului. Creanta se transmite asa cum a existat în patrimoniul cedentului, pastrându-si natura civila sau comerciala, cu toate accesoriile si garantiile ei.

 Fata de terti, cesiunea de creanta produce efecte în sensul ca le este opozabila numai din momentul îndeplinirii cerintelor de publicitate care constau în notificarea facuta debitorului sau acceptarea cesiunii de catre debitor prin înscris autentic.

 Practic, întrucât este considerat a fi un tert fata de contractul de cesiune, debitorul cedat poate sa ignore acest contract pâna în momentul îndeplinirii formalitatilor prevazute de art. 1393 C.civ., chiar daca se poate afirma ca debitorul ar fi aflat indirect despre acest contract.

 Cesiunea fata de debitorul cedat începe sa-si produca efecte din momentul în care cesiunea îi devine opozabila, si anume de la data notificarii facuta prin executorul judecatoresc sau de la data acceptarii facute de debitorul cedat prin act autentic sau act sub semnatura privata. Astfel, debitorul cedat poate plati în mod valabil cedentului, conform art. 1395 C.civ. Daca cedentul face cesiunea, debitorul cedat se poate apara împotriva cesionarului invocând dovezile de plata obtinute de la cedent, cu conditia ca acestea sa aiba o data anterioara notificarii sau acceptarii. Asadar, valabilitatea acestor dovezi nu depinde deci de data la care s-a facut cesiune, întrucât chiar în cazul în care debitorul cedat a platit cedentului dupa ce s-a facut cesiunea, el va fi liberat de obligatie daca plata a fost facuta înainte de notificare ori de acceptare. Desi cesiunea de creanta intervine fara a se cere consimtamântul debitorului cedat, ea nu poate dauna acestui debitor, motiv pentru care acesta îsi pastreaza dreptul de a opune cesionarului toate exceptiile pe care le putea opune si cedentului: nulitatile, rezilierea, prescriptia, autoritatea de lucru judecat, etc.

Înainte de notificarea sau acceptarea cesiunii, debitorul cedat va putea opune cesionarului si compensatia pe care o putea opune cedentului. De asemenea, în situatia în care cedentul l-a iertat de datorie înainte de îndeplinirea formalitatilor prevazute de art. 1393 C.civ., acest act va fi valabil chiar si atunci când s-a încheiat cu titlu gratuit. Din momentul în care au fost îndeplinite formalitatile notificarii sau acceptarii, debitorul cedat devine debitorul cesionarului si, prin urmare, nu mai poate plati valabil cedentului. În situatia în care cesiunea devine opozabila debitorului prin acceptare, indiferent de forma, compensatia care a operat deja fata de cedent, potrivit art. 1149 C.civ, nu mai poate fi invocata împotriva cesionarului. În literatura juridica s-a aratat ca legea presupune ca prin acceptarea cesiunii s-a renuntat implicit la invocarea beneficiului compensatiei legale si astfel, debitorul întelege sa faca plata catre cesionar.

 Toate precizarile de mai sus conduc la concluzia ca, în  realitate, lipsa notificarii sau a acceptarii cesiunii de creanta de catre debitorul cedat nu are nicio influenta asupra validitatii acestei operatiuni juridice, iar, în ceea ce priveste opozabilitatea, trebuie analizata exclusiv din perspectiva subiectului/subiectilor de drept carora li se poate realiza plata în mod valabil, dar si a celorlalte modalitati de stingere a creantei cedate în raporturile cu cedentul sau/si cesionarul.

 Practic, în cazul în care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creantei ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operatiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declansata de cesionarul devenit creditor, pentru ca nu ar justifica existenta unui interes legitim în derularea unui astfel de demers si ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunavoie obligatia pe care si-a asumat-o fata de creditorul initial.

 În alta ordine de idei, asa cum a precizat si recurenta,  din interpretarea sistematica si literala a prevederilor art.1, art.2 lit.a si art.29 din Titlul VI al Legii nr.99/1999, cesiunile drepturilor de creanta îndeplinesc conditia de publicitate din momentul înscrierii avizului de garantie în Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, în cauza, fiind realizata aceasta formalitate, potrivit precizarilor de mai sus.

 De asemenea, în mod corect, recurenta a invocat caracterul necontencios al procedurii de încuviintare a executarii silite, în cadrul careia nu se poate analiza cererea creditoarei decât în mod formal, fara a fi admisibila analiza, din oficiu, a incidentei unor norme juridice de interes privat, doar debitorul având o astfel de îndrituire, de regula pe calea contestatiei la executare.