Contestaţie la executare

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de contestatorii SC D SRL şi SC R SRL, prin lichidator judiciar SC I E ISRL, în contradictoriu cu SCM M I  s-a solicitat instanţei anularea tuturor actelor de executare şi întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare.

În motivarea contestaţiei la executare, contestatorii au arătat faptul că au intrat în faliment la data de 9.01.2009, respectiv 5.02.2009, societăţile desfăşurându-şi activitatea în spaţiul proprietatea SCM M I , iar prin sentinţa civilă nr 171/6.05.2009 a Tribunalului Bacău s-a dispus evacuarea, măsură care s-a pus în executare la data de 25.08.2009, fără a avea cunoştinţă de acest lucru. Contestatorii au precizat faptul că executarea silită nu se putea realiza, având în vedere prevederile legii 85/2006, debitorii aflându-se în stare de insolvenţă, creditorii neavând drept de opţiune între procedura colectivă şi procedura pe cont propriu a Codului de procedură civilă, fiind exclusă executarea silită pe dreptul comun.

În dovedirea contestaţiei au depus la dosar copie proces verbal de evacuare (fila 8).

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, având în vedere faptul că apărările sunt apărări de fond care trebuiau exprimate în faţa instanţelor de control judiciar, titlul executoriu fiind o hotărâre judecătorească. Intimata a mai arătat faptul că regulile speciale din legea insolvenţei vizează bunurile debitorilor faliţi şi nu bunurile terţilor, iar în speţă s-a făcut aplicarea art 1730 Cod civil referitoare la privilegiul proprietarului spaţiului asupra bunurilor care aparţin chiriaşului care nu plătit chiria.

S-a ataşat dosarul de executare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin sentinţa civilă nr 171/6.05.2009 pronunţată de Tribunalul Bacău  s-a dispus evacuarea societăţilor Sc R Srl B şi Sc D Srl, creditoarea procedând la executarea silită a sentinţei. În cadrul dosarului de executare nr 160/2009 s-au efectuat următoarele acte de executare: somaţia debitorilor , prin lichidator judiciar de a elibera imobilul şi de a achita cheltuielile de executare şi de judecată, procesul verbal de evacuare prin care s-a luat şi măsura sechestrării bunurilor mobile ale debitorilor aflate în spaţiu din Bacău, str B N  nr 33.

Apărările formulate de contestatori, prin lichidator judiciar, vizează actele de executare şi nu constituie apărări de fond referitoare la titlul executoriu, putând fi invocate în cadrul contestaţiei la executare întrucât nu pun în discuţie valabilitatea hotărârii judecătoreşti.

În drept, potrivit dispoziţiilor articolului 2 din Legea 85/2006 scopul legii insolvenţei este acela de instituire a unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, procedura insolvenţei fiind un ansamblu de norme juridice prin care se urmăreşte plata datoriilor debitorului faţă de toţi creditorii săi. Procedura insolvenţei este o procedură colectivă, de la data deschiderii sale nemaifiind posibile urmăriri individuale, în caz contrar fiind lezate interesele celorlalţi creditori. Legea interzice astfel continuarea acţiunilor individuale de recuperare a creanţelor dar şi începerea unor acţiuni noi, prin articolul 36 instituind un caz de suspendare obligatorie a unor astfel de acţiuni. Acest text conţine o normă imperativă, de ordine publică, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competenţa exclusivă a judecătorului sindic. Suspendarea acţiunilor are drept efect oprirea instantanee a cursului judecăţii, iar acest efect se constată în fiecare dosar judiciar în parte, de către instanţa sau organul de executare. Existenţa unor acţiuni paralele cu procedura concursuală prevăzută de lege ar produce incertitudine cu privire la masa credală, fapt ce ar face imposibilă evaluarea activului şi pasivului averii debitorului, în vederea distribuirii rezultatului lichidării; dreptul la acţiune al creditorilor suspendat nu dispare, el fiind conservat prin art. 40 din Legea nr. 85/2006, care prevede, de asemenea, suspendarea curgerii termenelor de prescripţie a acţiunilor la care se refera textul de lege criticat.

Articolul 36 din lege vizează doar acele acţiuni individuale care au ca scop realizarea creanţelor asupra debitorului  sau bunurilor sale, scopul măsurii fiind acela de a asigura satisfacerea drepturilor tuturor creditorilor, prin aplicarea unui tratament egal, indiferent de natura creanţei. În cazul de faţă instanţa apreciază c? acest text legal este incident doar în ceea ce priveşte măsura instituirii sechestrului asupra bunurilor debitorului şi în ceea ce priveşte stabilirea cheltuielilor de executare, raţiunea textului lipsind în cazul măsurii de punere în executare a evacuării. Actele de executare privind punerea sub sechestru şi cheltuielile de executare nu puteau fi întocmite întrucât aceste măsuri vizează în mod direct averea debitorului, iar creditorul nu îşi poate satisface drepturile cu preferinţă atât timp cât s-a deschis procedura insolvenţei, bunurile debitorului trebuind să fie folosite pentru acoperirea creanţelor tuturor creditorilor înscrişi la masa credală. Bunurile aflate în patrimoniul debitorului sunt destinate lichidării, ele intrând în detenţia lichidatorului judiciar care are obligaţia legală de a lua toate măsurile care se impun pentru păstrarea şi paza acestora. Prin instituirea măsurii sechestrului s-au încălcat regulile instituite de lege privind lichidarea averii debitorului aflat în insolvenţ?, executorul judecătoresc trebuind să suspende actele de executare după întocmirea procesului verbal de evacuare. În ceea ce priveşte cheltuielile de executare măsura stabilirii acestora s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor articolului 36 din legea 85/2006 suspendarea operând ope legis, dar şi a dispoziţiilor articolului 41 din acelaşi act normativ care prevede c? nicio dobândă, majorare, penalitate de orice fel sau cheltuial? nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii.

Apărările contestatorilor nu sunt însă întemeiate în ceea ce priveşte măsura evacuării din imobilul ocupat de aceştia în calitate de locatari, întrucât în acest caz nu se mai poate vorbi de ocrotirea intereselor celorlalţi creditori, bunul aflându-se doar în folosinţa debitorilor aflaţi în stare de insolvenţ?, neputând face obiectul lichidării. Între părţi au existat raporturi juridice de locaţiune, măsura evacuării fiind consecinţa încetării acestora, proprietarul neputând fi lipsit de posesia bunului său, în absenţa unui titlu al locatarilor. Locatorul nu poate fi obligat să intre în concurs cu ceilalţi creditori pentru a redobândi posesia bunului său, neputând fi valorificate în cadrul procedurii insolvenţei elemente active care nu fac parte din patrimoniul debitorului. Măsura de punere în executare a evacuării nu contravine scopului legii insolvenţei întrucât această acţiune nu vizează nici în mod direct şi nici indirect bunurile debitorilor, fiind o acţiune de ocrotire a intereselor locatorului. Mai mult decât atât acţiunea de evacuare în faţa instanţei a fost judecată ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, nefiind suspendată, articolul 36 nefiind incident în cauză.

Cu privire la cererea de întoarcere a executării:

În conformitate cu dispoziţiile articolului 4041 Cod pr cv:

„În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.”

Din analiza textului citat rezultă condiţiile pentru declanşarea procedurii întoarcerii executării silite: în cazul în care după efectuarea executării silite, titlul executoriu a fost anulat, fie pe calea contestaţiei la executare, fie prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, respectiv în cazul în care se desfiinţează executarea însăşi.

Având în vedere faptul că în cauza de faţă au fost menţinute actele de executare privind evacuarea, iar titlul executoriu-sentinţa civilă-nu a fost anulat, instanţa constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru incidenţa instituţiei întoarcerii executării, debitorul nefiind în drept să pretindă reintrarea în posesia spaţiului, obligaţia evacuare fiind stabilită în mod legal.

În ceea ce priveşte lipsa informării cu privire la punerea în executare a măsurii evacuării, analizând dovezile de comunicare instanţa reţine faptul că acestea au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale, motivul invocat nefiind astfel întemeiat.

Pentru aceste considerente, instanţa, având în vedere dispoziţiile art 399 Cod pr cv raportat la dispoziţiile art 36 din Legea 85/2006 instanţa va admite cererea în parte şi va anula actele de executare privind măsura sechestrului şi a stabilirii cheltuielilor de executare, urmând a fi menţinute actele de executare privind evacuarea contestatoarelor. Instanţa va respinge cererea de anulare a celorlalte acte de executare şi cererea de repunere în situaţia anterioară în ceea ce priveşte eliberarea spaţiului.

1

Domenii speta

Spete similare