Fondul funciar

Dosar nr. 2290/109/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 161

Şedinţa publică de la 13 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE V. T.

Grefier G. G.

S-a luat în examinare pentru soluţionare în primă instanţă acţiunea civilă formulată de reclamanţii (cesionari) B. G.C. şi B. F., în contradictoriu cu pârâtul  C. L. AL C. B.PRIN P.,  având ca obiect legea 10/2001.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat B. D. F. pentru reclamantul  B. G. C. şi consilier juridic pentru pârâtul C. L. al c. B., lipsind reclamantul B. F.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Tribunalul pune în discuţie excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată la termenul de judecată din data de 09 Iunie 2009.

Avocatul reclamantului  B. G. C. solicită respingerea excepţiei ca nefondată întrucât în cazul de faţă acţiunea formulată este o acţiune în revendicare.

Reprezentantul pârâtului arată că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea excepţiei şi depune la doar copie Titlu de proprietate nr. -  din data de - eliberat pe numele P. I. S.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei civile de faţă deliberând constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată din data de 23.06.2008, reclamanta P. I. S. a solicitat în contradictoriu cu C. l. al c. B. revendicarea suprafeţei de - , teren cu vegetaţie forestieră.

În motivarea acţiunii s-a arătat în esenţă că este succesoarea legală a autoarelor M. G., L. G. şi S. E. F., al căror drept de proprietate asupra terenului revendicat a fost recunoscut prin sentinţa civilă nr.- a T. J. M., teren care a fost preluat abuziv de către stat.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.480 c.civ.

În dovedire au fost depuse fotocopii de pe înscrisuri (f.3-14).

La data de 2.10.2008 a intervenit transmiterea calităţii procesuale active în favoarea numiţilor B. G.-C. şi B. F. ca urmare a contractului de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr.3896/2.10.2008 (f.39) iar la termenul din data de 9.06.2009 a fost pusă în discuţia părţilor, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Tribunalul deliberând cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii reţine următoarele:

Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr.1/2000, aplicarea operaţiunii juridice de restituire integrală a terenurilor (restitutio in integrum), ca efect al ineficacităţii actelor de preluare, a fost guvernată de prevederile dreptului comun în materia revendicării, reprezentat prin dispoziţiile art. 480 şi art. 481 din Codul civil. Deşi avantajos prin accesul direct la instanţele judecătoreşti, dar rigid şi conservator prin câmpul său de aplicare (întrucât a fost restrâns la actele de preluare fără titlu ori cu titlu nevalabil), dreptul comun a fost părăsit de Legea nr. 18/1991 şi Legea nr.1/2001, fiind înlocuit cu norme speciale de drept substanţial şi cu o procedură obligatorie şi prealabilă sesizării instanţelor judecătoreşti. Legea nouă extinde aplicarea principiului restitutio in integrum şi, totodată, diversifică amplu gama măsurilor reparatorii, pe care le supune unor proceduri tehnice, caracteristice dreptului administrativ şi, în parte, necunoscute dreptului civil comun.  Legea nr. 18/1991 şi Legea nr.1/2000, ca legi noi, suprimă practic acţiunea dreptului comun în cazul ineficacităţii actelor de preluare la care se referă şi, fără a elimina accesul la justiţie, perfecţionează sistemul reparator, iar prin norme de procedură speciale îl subordonează controlului judecătoresc. Prin Legea nr.18/1991 şi Legea nr.1/2000 sunt reglementate toate cazurile de preluare abuzivă a terenurilor din perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ce intră sub incidenţa acestor acte normativ, indiferent dacă preluarea s-a făcut cu titlu valabil sau fără titlu valabil, sau dacă preluarea s-a realizat de către Stat sau de către fostele CAP-uri,  fiind vizată inclusiv restituirea acelor terenuri a căror situaţie juridică şi-ar fi putut găsi dezlegarea, până la data intrării lor în vigoare, în temeiul art. 480 şi art. 481 din Codul civil.

Întrucât reglementările cuprinse în Legea nr. 18/1991 şi Legea nr.1/2001 interesează substanţial şi procedural ordinea publică, rezultă că acestea sunt de imediată aplicare. În acest context, după data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr.1/200, acţiunea în revendicare a terenurilor pe care le vizează nu mai este admisibilă pe calea dreptului comun, persoanele îndreptăţite fiind ţinute să urmeze procedura stabilită de legea specială. Este de precizat însă că o acţiune fondată pe dispoziţiile noii legi este condiţionată de parcurgerea unei proceduri administrative obligatorii, prealabilă sesizării instanţei judecătoreşti.

Declanşarea procedurii are loc, în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar pe calea cererii de reconstituire  adresată de persoana îndreptăţită persoanei juridice deţinătoare. Nu s-ar putea susţine că instituirea unei asemenea proceduri administrative prealabile ar fi incompatibilă cu liberul acces la justiţie prevăzut de art.21 din Constituţia României şi art.6 din CEDO, întrucât art. 6 din Convenţie garantează fiecărei persoane "dreptul la un tribunal", adică dreptul ca o instanţă judiciară să soluţioneze orice contestaţie privitoare la drepturile şi obligaţiile sale civile (cauzele Ad't Mouhoub c. Franţei, Waite at Kenedy c. Germaniei, Prince Hans-Adam II de Lichtenstein contra Germaniei).Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că acest drept nu este absolut, că este compatibil cu limitări implicite şi că statele dispun în această materie de o anumită marjă de apreciere. Totodată, a arătat că această problemă trebuie examinată într-un context mai larg, şi anume acela al obstacolelor sau impedimentelor de drept ori de fapt care ar fi de natură să altereze dreptul la un tribunal chiar în substanţa sa.

În România, legiuitorul a adoptat un act normativ special, în temeiul căruia persoanele care se consideră îndreptăţite pot cere să li se recunoască dreptul de a primi măsuri reparatorii pentru terenurile preluate abuziv de către stat sau de către fostele CAP-uri, una dintre aceste măsuri fiind restituirea în natură a terenurilor. Faptul că aceste acte normative - Legea nr. 18/1991 şi Legea nr.1/2000 - prevăd obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile nu conduce la privarea acelor persoane de dreptul la o instanţă, pentru că, împotriva hotărârii comisiei judeţene de fond funciar legea prevede calea plângerii, prevăzută de art.53 din Legea nr.18/1991.

În cauză, terenul în suprafaţă de -  ha, teren cu vegetaţie forestieră, revendicat de către reclamanţii B. G. C. şi B. F.a fost preluat abuziv de către Stat ,în baza Constituţiei din 1948, iar prin HCJ nr.670/25-09-2008, anexa 37, poziţia 19 (f.28) s-a realizat validarea dreptului de proprietate al autoarei reclamanţilor, numita P. I. S., pentru suprafaţa de - , teren cu vegetaţie forestieră. În consecinţă, dacă reclamanţii erau nemulţumiţi de suprafaţa validată sau de amplasamentele, pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, aceştia aveau la dispoziţie calea plângerii prevăzută de art.53 din Legea nr.18/1991, ci nu calea acţiunii în revendicare prevăzută de art.480 c.civ.

Pentru considerentele menţionate, tribunalul în baza art.109 alin 2 c.proc.civ.va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge acţiunea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia inadmisibilităţii.

Respinge ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanţii (cesionari) B. G. C. şi B. F., în contradictoriu cu pârâtul  C. L. AL C. B. PRIN P.

Cu drept de  recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 13 Octombrie 2009, la Tribunalul Argeş - Secţie Civilă. 

Preşedinte,

V. T. Grefier,

G. G.

1

Domenii speta

Spete similare