Anulare decizie pensionare

Sentinţă civilă 570 din 23.03.2010


Prin sentinta civila nr. 570 din 23 martie 2010 a Tribunalului Arad, pronuntata în dosar nr. 1904/108/2009, s-a respins actiunea formulata de reclamant împotriva pârâtei, având ca obiect anularea deciziei de pensionare, stabilirea cuantumului legal al pensiei în urma recalcularii acesteia si obligarea pârâtei sa emita o noua decizie privind acordarea pensiei pentru munca depusa si limita de vârsta, cu luarea în considerare a tuturor sporurilor, adaosurilor si veniturilor de care a beneficiat, dovedite cu cartea de munca si adeverinta suplimentara emisa de angajator si care au constituit baza de calcul a contributiei de asigurari sociale.

În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, fata de concluziile exprimate în lucrarile de specialitate efectuate în cauza de fata, constatând ca raportul de expertiza contrarie efectuat în cauza este lamuritor, în conformitate cu prevederile art. 201 alin. 1 Cod procedura civila, text care se impune a fi raportat la dispozitiile art. 212 al aceluiasi cod, fata de continutul acestuia si argumentatiile în concret ale expertilor contabili desemnati în vederea întocmirii acestuia, ca, pe de alta parte, expertiza contrarie se coroboreaza pe deplin si cu ansamblul probator administrat în cauza, anterior si ulterior rejudecarii pricinii, tinând seama si de faptul ca raportul de expertiza contabila initial concluzioneaza într-un sens contrar expertizei realizata cu trei experti si nu are un alt corespondent probator la dosarul cauzei, instanta si-a însusit concluziile lucrarii de specialitate contrarie si a înlaturat concluziile raportului de expertiza contabila initial efectuat, dupa casarea cu trimitere spre rejudecare.

Mai este de observat si faptul ca la raportul de expertiza contrarie reclamantul nu a formulat obiectiuni, iar cât priveste criticile formulate de catre acesta prin concluziile scrise depuse la dosar, referitoare la aceea ca ar fi trebuit luate în considerare la stabilirea punctajelor anuale si sporurile cu caracter nepermanent, acestea nu pot fi primite fata de împrejurarea ca din considerentele deciziei de casare rezulta fara nici un dubiu ca instanta de control judiciar a statuat privitor la necesitatea transarii pricinii cu luarea în considerare doar a veniturilor si sporurilor cu caracter permanent, conchizând cu privire la necesitatea evidentierii acestora atât prin raport de expertiza judiciara contabila, cât si de catre judecator, printr-o verificare concreta a situatiei de fapt, or este vadit ca în caz de casare hotarârile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului, cu alte cuvinte, dupa casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, instanta de fond este tinuta a se pronunta cu privire la cauza în limitele expres determinate prin decizia pronuntata de catre instanta de control judiciar, precum în cauza de fata.

Nu în ultimul rând, în ceea ce priveste critica din aceleasi concluzii scrise depuse la dosar, referitoare la aceea ca la determinarea punctajului mediu anual ar fi trebuit utilizat un stagiu de cotizare de 20 ani fata de împrejurarea ca petentul a desfasurat activitate în grupa I de munca o perioada de 22 ani si 9 luni, anterior intrarii în vigoare a Legii nr. 19/2000, nici aceasta nu poate fi acceptata si în orice caz este nefondata, întrucât asiguratii care si-au desfasurat activitatea în grupe speciale de munca, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sanatatii, sub imperiul Legii nr. 3/1977, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât si de majorarea vechimii în munca, deci a perioadei de contributie, care în actuala reglementare poarta denumirea de stagiu de cotizare, precum în cauza si reclamantul care a beneficiat corespunzator de prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977, atât în ceea ce priveste reducerea vârstei de pensionare, cât si în ceea ce priveste acordarea sporului aferent grupei superioare de munca, cum rezulta din deciziile atacate de catre reclamant, împrejurare de altfel necontestata de catre acesta.