Anulare proces-verbal de contravenţie

Prin decizia civila nr. 189 din 02 martie 2010 a Tribunalului Arad, pronuntata în dosarul nr. 4888/55/2009, s-a admis recursul declarat de petenta împotriva sentintei civile nr. 8763 din 20.10.2009, pronuntata de Judecatoria Arad, în dosarul nr.4888/55/2009, s-a modificat aceasta hotarâre în tot, în sensul ca s-a admis plângerea formulata de petenta împotriva procesului verbal de contraventie încheiat de intimata, pe care l-a anulat.

Astfel, s-a statuat ca nu pot fi primite apararile intimatei exprimate atât în întâmpinarea depusa la dosarul primei instante, cât si prin întâmpinarea depusa la motivele de recurs, referitoare la aceea ca materialele care au fost achizitionate de catre societatea petenta reprezinta achizitii intracomunitare de bunuri si ca, ca o consecinta, aceasta avea obligatia depunerii declaratiei recapitulative 390 în conformitate cu OMF nr. 552/2008 si art. 1564 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, concluzie întemeiata mai ales pe împrejurarea facturarii separate a serviciilor prestate de societatea maghiara fata de facturarea materialelor care au fost achizitionate de catre petenta, întrucât :

Potrivit art. 1301 alin. 1 si 2 din Codul fiscal, se considera achizitie intracomunitara de bunuri obtinerea dreptului de a dispune, ca si un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinatia indicata de cumparator, de catre furnizor, de catre cumparator sau de catre alta persoana, în contul furnizorului sau al cumparatorului, catre un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor, fiind asimilate unei achizitii intracomunitare cu plata, utilizarea în România, de catre o persoana impozabila, în scopul desfasurarii activitatii economice proprii, a unor bunuri transportate sau expediate de aceasta sau de alta persoana, în numele acesteia, din statul membru pe teritoriul caruia aceste bunuri au fost produse, extrase, achizitionate, dobândite, ori importate de catre aceasta, în scopul desfasurarii activitatii economice proprii, daca transportul sau expedierea acestor bunuri, în cazul în care ar fi fost efectuat din România în alt stat membru, ar fi fost tratat ca transfer de bunuri în alt stat membru, în conformitate cu prevederile art. 128 alin. 10 si 11.

Pe de alta parte, cum rezulta din dispozitiile art. 128 din acelasi Cod fiscal, este considerata livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar, livrarea intracomunitara reprezinta o livrare de bunuri, în întelesul alin. 1, mai înainte mentionat, care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de catre furnizor sau de persoana catre care se efectueaza livrarea, ori de alta persoana în contul acestora, fiind asimilat cu livrarea intercomunitara cu plata transferul de catre o persoana impozabila de bunuri apartinând activitatii sale economice din România într-un alt stat membru, cu exceptia non – transferurilor prevazute la alin. 12 al textului de lege mai sus mentionat.

Nu în ultimul rând, art. 128 alin. 12 din acelasi act normativ, defineste non – transferul ca reprezentând expedierea sau transportul unui bun din România în alt stat membru, de persoana impozabila sau de alta persoana în contul sau pentru a fi utilizat în scopul, printre alte operatiuni posibile, prestarii de servicii în beneficiul persoanei impozabile, care implica lucrari asupra bunurilor corporale efectuate în statul membru în care se termina expedierea sau transportul bunului, cu conditia ca bunurile, dupa prelucrare, sa fie reexpediate persoanei impozabile din România de la care fusesera expediate sau transportate initial, mai fiind de retinut si dispozitiile art. 129 alin. 1 din Codul fiscal, în conformitate cu care se considera prestare de servicii orice operatiune care nu constituie livrare de bunuri, asa cum este definita la art. 128.

Or, în raport cu textele legale la care s-a facut referire mai sus, în conditiile în care, cum judicios s-a subliniat în motivele de recurs, fata de care sustineri intimata nici nu a formulat aparari prin întâmpinarea sa, petenta recurenta nu a comandat separat materialele în discutie pentru a dispune de ele ca si proprietar, cu alte cuvinte nu le-a achizitionat independent de operatiunea de reparare, si avându-se în vedere starea de fapt de necontestat, ca respectivele materiale au fost încorporate în tractoare cu scopul repararii acestora, retinând de asemenea, si justetea asertiunii din recurs referitoare la aceea ca calificarea unei operatiuni se realizeaza prin raportare la legislatia interna si nu depinde de calificarea data, ori de tratamentul aplicat pentru acelasi transfer, în statul membru de origine, se impune cu necesitate singura concluzie judicioasa în cauza, aceea ca sunt aplicabile dispozitiile art. 128 alin. 12 lit. f din Codul fiscal, altfel spus, în pricina de fata a fost vorba de o prestare de servicii cu privire la tractoarele petentei recurente, iar procesul verbal de contraventie a fost gresit întocmit, cu raportare exclusiva la raspunsul autoritatilor fiscale maghiare, în conditiile în care nu erau întrunite elementele constitutive ale contraventiei retinute eronat în sarcina petentei.

Domenii speta

Spete similare