Retragerea mărturiei după emiterea Rechizitoriului. Efect.

Prin sentinţa penală nr.1581 din 20.11.2007, pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş, în dosarul penal nr.8468/320/2007 (număr în format vechi 598/2004), instanţa de fond, a dispus următoarele:

În temeiul art. 345 alin. 1şi 3 Cod procedură penală coroborat cu art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală  raportat la art. 10 alin. 1 lit. i1 Cod procedură penală şi art.260 alin.2 Cod penal a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului Xx.

În temeiul art. 345 alin 1 şi 2 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul Xxpentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal,  cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, în dauna  părţilor vătămate Xx, Xx, Xx, Xx,  Xx, Xx, Xx, Xxşi Xx, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art.71 Cod penal coroborat cu art.20 din Constituţia României a aplicat inculpatului Xxpedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a şi b Cod penal.

În temeiul art. 346 Cod procedură penală, art.14 Cod procedură penală, art. 998-999 Cod civil, a admis acţiunile civile formulate astfel:

A admis acţiunea civilă formulată de părţile civile Xx şi Xx şi a obligat inculpatul Xxla plata către aceştia a sumei de 550.000.000 lei rol (55.000 ron), reprezentând daune materiale produse.

A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Xx şi a obligat inculpatul Xxla plata către partea civilă a sumei de 53.732 lei ron, reprezentând daune materiale produse.

A admis acţiunea civilă formulată de părţile civile Xx şi Xx şi a obligat inculpatul Xxla plata către aceştia a sumei de 1.000 lei, cu aplicarea dobânzii legale calculată conform O.G. nr.9/2000, începând cu data de ianuarie 2000 până la data plăţii efective, reprezentând prejudiciu material.

A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Xx  şi a obligat inculpatul Xxla plata către partea civilă a sumei de 90.000 lei, reprezentând prejudiciul material.

Admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Xx şi obligă inculpatul Xxla plata către partea civilă a sumei de 4.150 lei ron, reprezentând prejudiciul material produs.

A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă XxIoan şi a obligat inculpatul Xxla plata către partea civilă a sumei de 15.000 lei ron, cu aplicarea dobânzii legale calculată conform O.G. nr.9/2000, începând cu data de 12.07.2002 până la data plăţii efective precum şi a sumei de 100 Euro (echivalentul în lei la Cursul BNR din ziua plăţii).

A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Xx şi a obligat inculpatul Xxla plata către partea civilă a sumei de 2.000 lei, reprezentând prejudiciul material.

A respins restul pretenţiilor formulate de părţile civile.

În baza art. 191 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală a obligat inculpaţii Xx şi Xxla plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 970 lei Ron ( din care suma de 300 lei, reprezentând onorariile actualizate ale apărătorilor desemnaţi din oficiu, care a fost virată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei în contul Baroului Mureş, iar suma de 450 lei provine din faza de urmărire penală), inculpatul Xx suma de 200 lei ron, iar inculpatul Xxsuma de 770 lei ron.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului Xxpentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. 1 Cod penal, cu reţinerea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal şi a inculpatului Xx pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 260 Cod penal.

Analizând probele administrate în cauză instanţa de fond a constatat următoarea situaţie de fapt:

În perioada iulie 99-04.2003, inculpatul a indus în eroare mai multe persoane, determinându-le a face mai multe tranzacţii imobiliare, astfel:

1. În cursul lunilor iulie – august 1999 părţile vătămate Xx şi Xx, hotărând să vândă apartamentul situat în Tg.-Mureş, str. Viitorului, nr.23/2, ai căror proprietari erau, au făcut cunoştinţă cu inculpatul Xx. Acesta le-a propus părţii vătămate un schimb imobiliar şi anume ca, în schimbul apartamentelor de 3 camere, situat pe str. Viitorului să primească un apartament de 2 camere situat pe str. Hunedoara, la nr. 20/34, plus o diferenţă de bani.

Părţile vătămate, împreună cu fiicele lor – Xxşi Xx, martore în  prezenta cauză, au vizitat apartamentul situat în str. Hunedoara şi, după ce au obţinut promisiunea inculpatului Xxcă va zugrăvi apartamentul şi va înlocui prizele şi întrerupătoarele electrice care se aflau în stare de degradare, au fost de acord să facă schimbul imobiliar propus de inculpat.

Ca urmare, la data de 19.08.1999, părţile vătămate s-au prezentat la notarul public unde au încheiat contract de vânzare cumpărare pentru apartamentul de pe str. Viitorului, contract în urma căruia inculpatul  a devenit proprietarul acestui apartament. La aceeaşi dată s-a încheiat la B.N.P Asociaţi Ghurghian-Ispas, contractul de vânzare cumpărare  autentificat sub nr. 2235/19.08.1999 prin care părţile vătămate Xx şi Maria au devenit proprietari apartamentului situat în str. Hunedoara,  cumpărând de la inculpatul Xxîn calitate de mandatar al numitei Xx – proprietara imobilului.

La aceeaşi dată, părţile vătămate au primit din partea inculpatului suma de 15.000.000 lei ROL, conform înţelegerii anterioare, sumă din care părţile vătămate au folosit o parte – respectiv suma de 8.000.000 lei ROL (8 milioane) pentru a achita restanţa la cheltuielile comune pentru apartamentul situat în  str. Viitorului.

Conform înţelegerii avute cu inculpatul Xx, părţile vătămate ar fi trebuit să se mute în apartamentul situat pe str. Viitorului la data de 28.08.1999. Înainte de această dată, la domiciliul părţii vătămate s-a prezentat inculpatul Xxcare, profitând de situaţia financiară grea a părţilor vătămate precum şi de starea lor emoţională – având în vedere că trebuiau să se mute de la un apartament de 3 camere la unul de 2 camere a propus acestora să nu se mute în apartamentul situat pe str. Hunedoara cu privire la care se încheiase contractul de vânzare cumpărare ci într-un apartament de 3 camere situat pe str. Reşiţa, fără nici o diferenţă de bani.

Părţile vătămate au vizionat apartamentul de 3 camere de pe str. Reşiţa şi au hotărât să se mute în el. Inculpatul a comunicat părţilor vătămate că apartamentul este al soacrei sale, care este plecată din localitate, aşa că părţile vătămate nu se puteau muta decât după câteva zile, dar a omis să comunice acestora că apartamentul este proprietatea SC Locativ SA.

La scurt timp după ce părţile vătămate s-au mutat în apartamentul de pe str. Reşiţa, inculpatul le-a cerut acestora să-l însoţească la notar unde  părţile vătămate au semnat contractul de vânzare cumpărare a apartamentului de 2 camere situat în str. Hunedoara nr. 20/34. Apartamentul a fost vândut unei persoane necunoscute, contra sumei de 45.000.000 lei, suma care a fost primită şi păstrată de către inculpatul Xx.

Cu toate că apartamentul de 3 camere situat pe str. Reşiţa aparţinea SC Locativ SA,- fapt ce nu a fost comunicat părţilor vătămate - inculpatul Xxa asigurat pe părţile vătămate că va face toate demersurile necesare în vederea intabulării apartamentului pe numele acestora.

Ulterior, SC Locativ SA a emis o înştiinţare către titulara contractului de închiriere a apartamentului de pe str. Reşiţa numita Xx cu privire la restanţa înregistrată la plate chiriei, înştiinţare care a fost comunicată la adresa de pe str. Reşiţa şi care a fost primită de către părţile vătămate ocazie cu care aceştia au aflat că apartamentul este proprietatea SC Locativ SA şi nu a soacrei inculpatului, aşa cum acesta le comunicase iniţial.

Părţile vătămate au luat legătura cu inculpatul Xxcare le-a dat din nou asigurări că situaţia se va rezolva şi că va cumpăra apartamentul de la SC Locativ SA după care va intabula pe numele părţilor vătămate.

Cu toate acestea, la data de 01.06.2002, Xx şi Maria au fost evacuate din apartament în baza unei hotărâri judecătoreşti.

Instanţa de fond a constatat astfel că fapta pentru care inculpatul Xxa fost trimis în judecată există.

S-a apreciat că fapta inculpatului Xxde a nu prezenta părţilor vătămate Xx şi Maria situaţia judiciară reală a imobilului situat pe str. Reşiţa nr.6A/26 şi de a prezenta acestora o singură încheiere unui contract de vânzare cumpărare cu privire la acest apartament, în privinţa căruia nu avea nici o calitate legală respectiv proprietar sau titular al unui alt drept real care să-i permită transferul dreptului de proprietate, şi profitând de naivitatea acestora şi lipsa de informaţii juridice, de situaţia financiară grea a acestora, de starea psihică şi morală a acestora, determinându-i astfel să accepte un al doilea schimb imobiliar cu privire la apartamentul din str. Reşiţa şi să renunţe în schimbul unui presupus viitor de drept de proprietate asupra apartamentului situat în str. Hunedoara întruneşte elementele constitutive ale laturii obiectivă a infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin.1,3 Cod penal.

În privinţa atitudinii subiective a inculpatul Xx, instanţa de fond a constatat că acţiunile acestuia - respectiv faptul că a propus părţii vătămate Raţiu să accepte a se muta în apartamentul de 3 camere de pe str. Reşiţa fără a plăti nici o sumă de bani în plus cunoscând că nevoile locative ale familiei Raţiu sunt mai mari decât cele acoperite prin apartamentul de 2 camere de pe str. Hunedoara, precum şi situaţia financiară a acestora rezultată din faptul că au fost nevoiţi să vândă apartamentul de 3 camere de pe str. Viitorului datorită unor dificultăţi financiare concretizate şi în acumularea unor restanţe la cheltuieli comune - demonstrează intenţia acestuia de a le induce  în eroare pe părţile vătămate. Această concluzie este întărită şi de faptul că inculpatul nu a adus la cunoştinţă părţii vătămate situaţia juridică reală a imobilului situat pe str. Reşiţa respectiv faptul că acesta era proprietatea SC Locativ SA şi că putea fi vândută în anume condiţii, bine determinate de normele legale, într-un anumit termen şi către o anume categorie de persoane.

Dacă, aşa cum susţine inculpatul, acesta ar fi comunicat părţilor vătămate situaţia juridică reală a imobilului situat pe str. Reşiţa, atunci aceştia ar fi făcut şi demersurile în sensul întocmirii unui contract de închiriere între SC Locativ SA şi părţile vătămate, având în vedere că inculpatul cunoştea că imobilele aflate în patrimoniul SC Locativ SA se puteau vinde, în  condiţiile Legii 112/1996, numai titularilor contractelor de închiriere valabil încheiate.

Nici susţinerea inculpatului potrivit cărui ar fi încercat să cumpere imobilul de la SC Locativ SA după care să-l vândă părţii vătămate nu a putut fi reţinută ca dovada a bunei sale credinţe, având în vedere faptul că, potrivit acestei Legi nr. 112/1996, există interdicţie de neînstrăinate pentru o perioadă de 10 ani de la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare.

Ca urmare, Judecătoria Tg. Mureş a apreciat că inculpatul Xxa acţionat cu intenţie directă în acţiunea sa de inducere şi menţinere în eroare a părţilor vătămate Xx şi Maria.

2. În cursul lunii decembrie 1999, partea vătămată Xx,  însărcinată, titulară a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Tg.-Mureş, xx , a hotărât să facă un schimb imobiliar în urma căruia să obţină un alt imobil precum şi o diferenţă de bani - ce-i era necesară pentru achitarea restanţei la cheltuielile comune de aproximativ 7.000.000 lei.

Luând legătura cu inculpatul Xx, acesta i-a propus părţii vătămate Xx două variante: să aleagă într-un apartament în Tg.-Mureş pe str. Şurianu nr.4/4 şi suma de 3.000.000 lei, şi un apartament în Sângeorgiu de Mureş şi suma de 5.000.000 lei. În ambele variante inculpatul Xxse obligă să plătească restanţa pe care partea vătămată o avea la cheltuielile comune precum şi contravaloarea transportului pentru mutarea părţii vătămate.

După ce a văzut apartamentul de pe str. xx, partea vătămată a fost de acord să se mute în acel apartament, fiind încheiat în acest sens un act de mână.  Părţile au fost de acord ca partea vătămată să se mute în acel apartament chiar a doua zi după vizitarea apartamentului, dar inculpatul s-a prezentat la domiciliul părţii vătămate spunându-i acesteia că sunt probleme cu apartamentul aflat pe str. Şurianu, şi propunându-i acestuia să se  mute cu chirie din apartamentul situat în Sângeorgiu de Mureş, urmând ca inculpatul să suporte chiria şi consumul pentru acel apartament până la clarificarea situaţiei. Partea vătămată a acceptat şi ca urmare, s-a mutat în apartamentul situat în  Sângeorgiu de Mureş.

În cursul lunii martie 2000, inculpatul s-a prezentat la partea vătămată Xx însoţită de un notar, solicitându-i acesteia să semneze o procură  autentică despre care inculpatul spunea că-i este necesară pentru a intabula în cartea funciară dreptul exclusiv de proprietate al părţii vătămate, dat fiind faptul că acest imobil fusese obţinut de către partea vătămată ca urmare a unui proces de partaj cu fostul soţ, proces în urma căruia apartamentul fusese atribuit părţii vătămate.

Partea vătămată a aflat că inculpatul a folosit procura autentică nu numai pentru a intabula dreptul exclusiv de proprietar al părţii vătămate dar  şi pentru a înstrăina apartamentul situat pe B-dul Pandurilor către numiţii Xx şi Xx, ca urmare a citării ei în proces de către aceştia. În aceeaşi perioadă, proprietarul imobilului situat în Sângeorgiu de Mureş, martorul Incze Alexandru, a cerut părţii vătămate Muică Persida să elibereze imobilul ca urmare a faptului că chiria nu fusese achitată iar la cheltuielile comune se înregistraseră restanţe.

Ca urmare, în cursul verii anului 2000, părţii vătămate i-a fost oferit un apartament situat în cartierul Dâmbu unde să locuiască până va reuşi să îi găsească un alt apartament. Partea vătămată a fost de acord cu această variantă propusă de către inculpat având în vedere, pe de o parte faptul că între timp născuse, iar pe de altă parte inculpatul fusese de acord să achite jumătate din cheltuielile de  consum.

Partea vătămată a locuit în acest imobil situat pe  B-dul xx până în ianuarie – februarie 2001, când numitul Albert Ştefan i-a cerut să evacueze apartamentul întrucât inculpatul a garantat un împrumut cu acest apartament. Partea vătămată a depus o plângere către poliţie, motiv pentru care inculpatul Xxi-a propus părţii vătămate, ca în schimbul retragerii plângerii, să îi dea un apartament în cartierul Rovinari. Partea vătămată a fost de acord  astfel încât s-a mutat în apartamentul situat în cartierul Rovinari, fără ca inculpatul  să-şi îndeplinească angajamentul de a întocmi un act de vânzare-cumpărare.

Ulterior, partea vătămată s-a mutat în localitatea Valea Izvoarelor din comuna Sânpaul.

Fapta inculpatului Xxde a induce în eroare pe partea vătămată Xx cu prilejul încheierii contractului de schimb imobiliar olograf, în  scopul obţinerii de foloase materiale injuste, şi ulterior de a menţine în eroare pe partea vătămată pe parcursul executării acestui contract, promiţând obţinerea, în schimb apartamentul de pe B-dul Pandurilor, a mai multor imobile, întruneşte elementele constitutive ale laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune.

De asemenea, fapta inculpatului Xxde a determina pe partea vătămată să semneze o procură autentică spunându-i că aceasta îi este necesară numai pentru înscrierea în cartea funciară a dreptului exclusiv de proprietate, în condiţiile în care cunoştea cu exactitate faptul că va folosi acel document autentic şi pentru înstrăinarea imobilului constituie  latura obiectivă a infracţiunii de înşelăciune.

În privinţa atitudinii subiective a inculpatului, instanţa de fond a apreciat că acesta  acţionat cu intenţie inducând în eroare partea vătămată pe parcursul încheierii contractului şi a executării acestuia determinând-o pe aceasta să semneze o procură autentificată notarial în baza căruia inculpatul a vândut apartamentul situat în Tg.-Mureş, B-dul Pandurilor, însuşindu-şi suma de bani reprezentând preţul acestuia.

Dovadă a intenţiei directe de a induce şi menţine în eroare pe partea vătămată profitând de situaţia deosebită a acesteia respectiv faptul că era însărcinată şi ulterior singură cu copilul nou născut, stă şi faptul că a mutat-o pe aceasta la mai multe imobile promiţându-i achitarea chiriei şi a consumului, respectiv a jumătate din consum, fără a-i face nici o ofertă imobiliară serioasă sau, în lipsa unei astfel de oferte, să înapoieze părţii vătămate suma de bani pe care a obţinut-o în schimbul apartamentului situat pe B-dul Pandurilor.

De altfel intenţia de inducere în eroare cu privire la ofertele imobiliare subzistă în opinia instanţei de fond în sarcina inculpatul Xxşi cu privire la părţile vătămate Xx şi Xx cărora le-a făcut o ofertă imobiliară pentru apartamentul aparţinând părţii vătămate Xx, ofertă mobiliară cu care părţile vătămate Casoni au fost de acord, inclusiv în privinţa preţului, respectiv 86.000.000 leii ROL.

Deoarece în acel moment nu se putea întocmi contractul de vânzare cumpărare (dreptul exclusiv de proprietate al părţii vătămate Xx nu fusese încă înscris în cartea funciară), părţile vătămate Xxşi Xx au încheiat la notariat un contract de provizoriu de vânzare cumpărare cu privire la imobilul contract provizoriu în baza căruia inculpatul a primit de la numiţii Casoni suma de 10.000.000 lei cu titlul de avans din preţul apartamentului. Conform înţelegerii părţilor urma ca inculpatul să facă demersurile necesare pentru ca în decursul de 30 de zile să se întocmească contractul de vânzare cumpărare  în formă autentică.

După aproximativ 30 de zile  părţile vătămate au văzut în ziar o ofertă imobiliară cu privire la acest apartament şi, după ce au luat legătura cu inculpatul acesta a stabilit cu partea vătămată să se întâlnească la notariat unde  părţile vătămate l-au aşteptat la data şi ora stabilită şi câteva ore în plus, fără ca inculpatul să apară şi fără ca ulterior să restituie acestora avansul primit.

3. Partea vătămată Xx a hotărât, deoarece avea o restanţă la cheltuielile de consum, să vândă apartamentul al cărui proprietar era, situat în Tg.-Mureş, xx, cunoscându-l pe inculpatul Xxprin intermediul numitei Bali Irma (concubina părţii vătămate) acesta i-a adus la cunoştinţă că este posibil un schimb de apartament cu plata unei sume reprezentând diferenţa de valoare între cele două imobile, sumă pe care inculpatul, fără a avea efectiv un imobil să-i propună părţii vătămate, a estimat-o la suma de 16.000.000 lei.

Ulterior, inculpatul i-a propus părţii vătămate să-şi schimbe apartamentul situat pe B-dul 1848, nr.69/6, cu un apartament situat pe str. xx, apartament care nu a convenit însă părţii vătămate, dar, cu toate acestea a acceptat să se întocmească contractul de schimb imobiliar cu condiţia de a rămâne  în acest apartament cel mult 1-2 luni, până când inculpatul va găsi un alt apartament în Dâmbu, conform angajamentului inculpatului. În legătură cu acest din urmă apartament situat în cartierul Dâmbu inculpatul comunicase părţii vătămate că există însă un se va elibera decât în circa 1-2 luni, deoarece în acel moment este ocupat de chiriaşi, fără însă a arăta efectiv imobilul păţii vătămate.

Conform convenţiei între părţi, inculpatul şi partea vătămată au  autentificat la 14.06.2000 un contract de schimb imobiliar, urmând ca inculpatul să achite cheltuielile restante la consum.

În cursul lunii octombrie 2001 inculpatul  s-a prezentat la partea vătămată spunându-i acestuia că au nevoie de o procură notarială pentru a putea vinde apartamentul pa care partea vătămată îl obţinuse ca urmare a schimbului imobiliar. Inculpatul Xxa promis de asemenea părţii vătămate că îi va da suma de 10.000.000 lei în momentul semnării procurii şi alte încă 10.000.000 lei la momentul vânzării apartamentului, precum şi întocmirea actelor de  vânzare cumpărare pe nume părţii vătămate pentru o casă situată în cartierul Tudor.

La data de 13.10.2001, inculpatul Xxşi partea vătămată au mers la notar unde au semnat o procură autentică prin care inculpatul Xxa fost împuternicit să vândă imobilul situat pe str. Rovinari, nr. 49B/52. În aceeaşi zi şi inculpatul Xxa arătat părţii vătămate o casă situată pe str. Călăraşilor, spunându-i acestuia că acolo urmează a se muta.

După câteva zile însă inculpatul s-a prezentat la partea vătămată spunându-i acestuia că nu s-a putut înţelege cu proprietarul casei situată în str. Călăraşilor şi că urmează a-i căuta o altă casă.

În decembrie 2001, inculpatul i-a prezentat părţii vătămate o casă situată pe str. Pârâului în Tg.-Mureş, spunându-i că va intabula această casă pe numele părţii vătămate, necomunicându-i acestuia că imobilul aparţine surorii sale numita Xx. Ca urmare, partea vătămată a acceptat oferta inculpatul şi s-a mutat în imobilul situat pe str. Pârâului. Ulterior, inculpatul nu a mai întocmit actele necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia asumată faţă de partea vătămată, motiv pentru care, la data de 01.03.2002, partea vătămată s-a mutat la numita Xx, acceptând oferta inculpatul de a-i da suma de 40.000.000 lei în contul apartamentului situat pe str. Rovinari, xx  sumă pe care însă nu a primit-o.

Fapta inculpatului de a crea părţii vătămate convingerea că va încheia un contract de vânzare cumpărare cu privire la un anumit imobil în scopul de a-l determina pe acesta de a semna o procură autentificată notarial prin care inculpatul era împuternicit să vândă apartamentul situat pe str. xx, întruneşte elementele constitutive ale laturii materiale ale infracţiunii de înşelăciune.

Sub aspectul laturii subiective, Judecătoria Tg. Mureş a constatat că inculpatul Xxcu intenţie directă a indus şi a menţinut în eroare pe partea vătămată cu prilejul întocmirii contractului de schimb imobiliar şi ulterior, în momentul întocmirii procurii autentificate notarial, în scopul de a obţine pentru sine un folos material injust.

4. În cursul anului 2002, partea vătămată Xx i s-a prezentat de către inculpatul Xx, spre vânzare, o garsonieră, situată în cartierul Rovinari, xx preţul acesteia fiind de 50.000.000 lei. După ce partea vătămată a văzut garsoniera, s-a înţeles cu inculpatul Xxcu privire la preţul acesteia pentru suma de 45.000.000 lei şi ulterior s-au deplasat, la locuinţa inculpatului unde partea vătămată i-a solicitat să-i prezinte actele de  proprietate ale apartamentului.

Cu toate că inculpatul nu deţinea actele de proprietar ale imobilului, deoarece aceasta era proprietatea SC Locativ SA fiind închiriat martorului Simon Geza, inculpatul a prezentat părţii vătămate contractul de închiriere încheiat între SC Locativ SA şi martorul Simon Geza precum şi o procură autentificată notarial prin care era împuternicit de către titularul apartamentului de închiriere să vândă garsoniera, reuşind astfel să-l convingă pe partea vătămată că este în curs de finalizate a demersurilor pentru achiziţionarea de la SC Locativ SA a garsonierei respective. Pentru a întări convingerile formulate părţii vătămate, inculpatul, împreună cu partea vătămată şi persoanele care o însoţea s-au deplasat la SC Locativ SA unde i s-a confirmat faptul că locuinţa este în curs de cumpărare.

Ca urmare, între partea vătămată şi inculpatul Xx- ca reprezentant al lui Simon Geza s-a  încheiat un contract olograf de vânzare cumpărare iar inculpatul a primit suma de 21.500.000 lei, urmând ca diferenţa, până la concurenţa sumei de 45.000.000 lei să fie predată ulterior, la data de 24.05.2003.

Ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare olograf între inculpat şi partea vătămată, inculpatul a pretins şi alte sume de la partea vătămată, fără ca formalităţile necesare încheierii  contractului de vânzare cumpărare în formă autentică să se finalizeze.

Cu toate că partea vătămată a insistat pe lângă inculpat pentru finalizarea contractului de vânzare cumpărare, ulterior partea vătămată a constatat că la mica publicitate a apărut din nou anunţul de vindere a garsonierei pentru care deja plătise jumătate din preţul apartamentului  agreat cu inculpatul Xxpentru ca în cursul lunii iulie 2002 inculpatul Xxsă vândă garsoniera unei alte persoane decât părţii vătămate.

Fapta inculpatului  Xxde a induce şi menţine în eroare pe partea vătămată, creându-i acestuia falsa impresie că este împuternicit să vândă garsoniera situată pe str. Rovinari, nr. 47B/44, în condiţiile în care cunoştea prevederile Legii 112/1996 incidente în materie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.

Sub aspectul laturii sub instanţa de fond a constatat că intenţia  directă de inducere şi menţinere în eroare a părţii vătămate este demonstrată nu numai de insistenţa cu care inculpatul  Xxa ţinut să-i creeze părţii vătămate aparenţa de drept-referitoare de posibilitatea încheierii contractului de vânzare cumpărare, dar şi de faptul că nu a comunicat părţii vătămate prevederile Legii 112/1996 incidente în cauză, iar ulterior publicat un nou anunţ de vânzare a imobilului respectiv.

5. În acelaşi fel a procedat inculpatul Xxîncepând cu luna iulie 2002 cu partea vătămată Xx Marcel, o mai veche cunoştinţă a sa,  domiciliat în Cluj-Napoca, cunoştinţă care şi-a manifestat intenţia de a cumpăra un imobil în Tg.-Mureş.

Inculpatul a comunicat părţii vătămate Xx că are de vânzare un apartament care aparţine SC Locativ SA, în care locuieşte o persoană ce are calitatea de chiriaş respectiv numitul Xx. Inculpatul a comunicat de asemenea părţii vătămate că la consum s-a acumulat o datorie de 120.000.000 lei pe care partea vătămată va trebui să o stingă anticipat în cazul în care doreşte să  achiziţioneze apartamentul, această condiţie fiind necesar a fi îndeplinită pentru a putea fi încheiat contractul de vânzare cumpărare.

În acest sens inculpatul  a aranjat o întâlnire între partea vătămată şi martorul Xx în cursul căreia, pentru a câştiga încrederea părţii vătămate, a „convins” pe martorul Xx să împuternicească pe partea vătămată a-l reprezenta în  demersurile de achiziţionare a garsonierei de la SC Locativ SA.

Ca urmare, partea vătămată a predat inculpatul suma de 150.000.000 lei necesară pentru achitarea restanţelor la consum şi pentru plata preţului locuinţei către SC Locativ SA, urmând ca inculpatul să sune pe partea vătămată imediat ce actele vor fi gata după cum inculpatul dăduse garanţii chiar a doua zi.

Ulterior, la data de 25.07.2002 inculpatul a solicitat părţii vătămate suma de 200 Euro necesară pentru definitivarea actelor, iar pentru sumele avansate către inculpat de către partea vătămată s-a încheiat un contract de împrumut.

Cu toate că inculpatul Xxa creat părţii vătămate XxIoan convingerea că este posibilă achiziţionarea de către acesta a apartamentului situat pe B-dul 1 Decembrie 191 nr. 217/19 la data de 05.09.2002 partea vătămată a fost anunţată că apartamentul  fost pierdut definitiv fără a-i fi dată nici o explicaţie.

Cu toate acestea, s-a constatat că inculpatul Xxanterior datei de 05.09.2002 a făcut toate demersurile necesare lămuririi situaţiei juridice şi achiziţionării apartamentului cu ajutorul martorului  Xx, iar la data de 27.08.2002 a încheiat contract de vânzare cumpărare în formă autentică pentru imobil respectiv cu numitul Xx.

Fapta inculpatului Xxde a prezenta părţii vătămate XxIoan ca reală posibilitatea de a achiziţiona apartamentul, obţinând de la acest o importantă sumă de bani pentru realizarea formalităţilor necesare pentru ca ulterior, să vândă apartamentul respectiv unor alte persoane întruneşte elementele constitutive ale laturii materiale ale infracţiunii de înşelăciune.

Sub aspectul laturii subiective prima instanţă a constatat că inculpatul a acţionat cu intenţie directă pentru inducerea în eroare a părţii vătămate de vreme ce numai la data de 05.09.2002, adică la aproape două săptămâni după ce încheiase contractul de vânzare cumpărare  pentru imobilul respectiv a anunţat pe partea vătămată că nu îl mai poate cumpăra, fără –i oferi nici o explicaţie şi fără a returna suma de bani pe care o primise, în avans, de la partea vătămată.

6. Inculpatul Xxa indus în eroare de asemenea pe partea vătămată Xx cu privire la posibilitatea ca aceasta să achiziţioneze apartamentul situat pe str. Xx  încheind cu aceasta un contract provizoriu de vânzare cumpărare în baza căruia inculpatul a primit de la partea vătămată suma de 20.000.000 lei, reprezentând avans din  valoarea apartamentului, la data de 03.12.2002. Inculpatul a făcut acest lucru deşi anterior datei de 03.12.2002, şi anume la sfârşitul lunii noiembrie, martora Xxîi predase suma de 6.000.000 lei reprezentând de asemenea avans din preţul de vânzare al imobilului situat în xx  iar la data de 06.12.2002 s-a încheiat, în  formă autentică, contractul de vânzare cumpărare cu martora Xx.

Instanţa de fond nu a putut reţine în favoarea inculpatului Xxapărarea formulată de acesta conform căreia a vândut apartamentul situat pe str. Petru Dobra către martora Xxdoar fiindcă, la data de 13.12.2002, partea vătămată Xx l-a contactat telefonic pentru a-i comunica faptul că nu a reuşit să procure restul banilor reprezentând preţul apartamentului vând în vedere următoarele considerente: 

- la  data de 13.12.2002 data pretinsei discuţiei telefonice cu partea vătămată, deja actele de vânzare cumpărare cu privire la imobilul situat pe str. Petru Dobra erau întocmite, apartamentul fiind vândut către martora Xx.

- ulterior datei menţionate, inculpatul nu a făcut dovada faptului că a luat legătura cu partea vătămată pentru a-i restitui suma pe care acesta i-a împrumutat-o cu titlu de avans pentru preţul apartamentului.

De altfel, din probatoriu administrat în cauză nu reiese faptul că la momentul în care inculpatul şi partea vătămată au convenit cu privire la vânzarea cumpărarea imobilului, inculpatul ar fi comunicat părţii vătămate faptul că existau deja discuţii pentru vânzarea lui către o altă persoană, ceea ce, în opinia instanţei de fond, demonstrează nu numai intenţia de a induce în eroare pe partea vătămată, dar şi intenţia de a-i crea acestuia convingerea că poate cumpăra apartamentul şi că pentru a fi sigură că actele de vânzare cumpărare  se vor încheia, trebuie să dea un avans cât mai mare.

Fapta inculpatului Xxde a induce în eroare pe partea vătămată Xx prezentându-i ca adevărată posibilitatea de a achiziţiona imobilul situat pe str. Petru Dobra nr.43/16, pentru a obţine de la aceasta o sumă de bani, în condiţiile în care primise deja un avans pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică de la o altă persoană întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.

În drept, s-a apreciat cp fapta inculpatului Xxcare în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a indus şi a menţinut în eroare un număr de 7 părţi vătămate respectiv pe Xx şi Maria, Xx, Xxşi Xx, Xx, Xx, Xxşi Xx, cu ocazia încheierii unor antecontracte ori contracte de vânzare cumpărare a unor imobile întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. şi ped. de art.215 alin.1 şi 3 Cod penal, săvârşită în formă continuată.

Prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii în formă continuată nu numai având în vedere intervalul scurt de timp scurs între diferitele acte notariale, fiecare dintre ele întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, dar mai ales modalitatea aproape identică în care acesta a acţionat.

Astfel, inculpatul în unele dintre cazuri a câştigat încrederea diferitelor părţi vătămate prin intermedierea unor tranzacţii imobiliare legale, pentru ca ulterior, sub aparenţa că încearcă să le ajute dat fiind faptul că majoritatea părţilor vătămate aveau nu numai probleme locative dar şi probleme financiare să le inducă în eroare pe acestea fie pentru a le determina să îl împuternicească să vândă anumite imobile, fie să îi predea diferite sume de bani.

În acţiunea sa de inducere în eroare, inculpatul s-a folosit nu numai de naivitatea părţilor vătămate, dar şi de lipsa de cunoştinţe juridice a acestora, accentuată de faptul că inculpatul în calitatea sa de a agent imobiliar avea obligaţia legală de a le pune la dispoziţie toate informaţiile legale legate de situaţia numărului real a imobilelor respective.

În dovedirea susţinerilor reale, respectiv a faptului că  avut loc, la data de 13.12.2002, convorbirea telefonică arătată cu partea vătămată  Xx, inculpatul a propus audierea în calitate de martor a numitului Xx, împreună cu care se află la momentul conversaţiei şi care avea cunoştinţă de cele discutate de inculpat cu partea vătămată.

Conform solicitărilor inculpatul, Xx a fost audiat, în cursul urmăririi penale, în calitate de martor şi urmare a faptului că declaraţiile sale nu s-au putut corobora cu nici altă o probă administrată în cauză, ba, mai mult, au fost contrazise de declaraţiile martorei Xx- agent imobiliar cu care partea vătămată a coroborat în găsirea unui imobil. Astfel, martora Xxa declarat că partea vătămată avea întreaga sumă de bani necesară pentru achiziţionarea apartamentului.

Ca urmare împotriva martorului Xx s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de  mărturie mincinoasă, prev. şi ped. de art. 260 alin.1Cod penal.

La termenul de judecată din 6.11.2007 inculpatul Xx, prezent în faţa instanţei şi în prezenţa apărătorului numit din oficiu a arătat că îşi retrage declaraţia dată în cursul urmăririi penale.

Astfel încât, având în vedere că această declaraţie a fost retrasă de către inculpatul Xx înainte ca în cauză să se fie pronunţată o hotărâre, chiar nedefinitivă, instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt incidente disp. alin. 2 al art. 260 Cod penal şi ca urmare,  intervenind această cauză de nepedepsire a dispus, în  temeiul art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.i1 Cod procedură penală, încetarea procesului penal cu privire la inculpatul Xx.

Cu privire la latura civilă, instanţa a constatat că părţile vătămate Xx şi Maria s-au constituit părţi civile pentru suma de 550.000.000 lei (la termenul de judecată din 15.03.2004) reprezentând contravaloarea unui apartament de genul pe care l-au avut pe str.Viitorului.

Partea vătămată Xxs-a constituit parte civilă cu suma de 53.732 lei noi reprezentând daune materiale produse. Părţile vătămate Xx şi Xx s-au constituit părţi civile pentru suma de 1.000 lei plus dobânzile legale conform OG 9/2000. Partea vătămată Xx s-a constituit parte civilă pentru suma de 90.000 lei. Partea vătămată Xx s-a constituit parte civilă cu suma de 4.150 lei RON, iar partea vătămată XxIoan s-a constituit parte civilă pentru suma de 15.000 lei RON şi suma de 100 Euro. Partea vătămată Xx s-a constituit parte civilă pentru suma de 2000 lei.

Instanţa de fond a reţinut că prin faptele inculpatului Xxs-a urmărit şi obţinut de către acesta obţinerea unor foloase materiale necuvenite, având în vedere că părţii civile au suferit prejudicii. Ca urmare, în temeiul art. 346 alin.1 Cod procedură penală inculpatul Xxla plata despăgubirilor civile solicitate de  părţile civile astfel cum acestea au fost solicitate şi dovedite prin probele administrate în cauză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TG.MUREŞ,  inculpatul XXşi partea civilă XX.

În motivarea căii de atac promovate procurorul arată că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:

a.) cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Xxeste neîndestulător pentru activitatea infracţională desfăşurată, având în vedere atât comportamentul inculpatului pe tot parcursul desfăşurării procesului penal, care nu a recunoscut comiterea faptei, nu a procedat la recuperarea prejudiciilor cauzate şi nu se află la primele fapte de acest gen, iar în condiţiile în care activitatea ilicită desfăşurată de inculpat a avut drept scop deposedarea părţilor vătămate de imobilele pe care le aveau sau de sumele de bani plătite cu titlu de avans pentru achiziţionarea unor imobile prezentate de inculpat ca fiind ale sale, se impune aplicarea unei pedepse mai aspre.

b.) soluţia de încetare a procesului penal faţă de inculpatul Xx este nelegală, în condiţiile în care afirmaţiile acestui inculpat nu urmărea ca prin afirmaţii mincinoase să se ajungă la arestarea inculpatului sau pronunţarea unei hotărâri ori soluţii urmare a acestor afirmaţii cum prevede art.260 alin.2 C.pen. ci, dimpotrivă, afirmaţiile inculpatului erau de natură a-l ajuta pe inculpatul Xxsă se disculpe de acuzaţiile aduse de partea vătămată Xx.

Nici inculpatul Xxşi nici partea civilă Xx nu au precizat motivele pentru care au înţeles să promoveze căile ordinare de atac.

Examinând apelurile promovate, din prisma dispoziţiilor art.371 Cod pr. penală, art. 378 Cod pr. penală, instanţa de control judiciar le găseşte nefondate, pentru următoarele considerente.

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal în faţa primei instanţe – hotărârea instanţei de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit prima instanţă, relativ la condamnarea inculpatului Xx, sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. şi ped. de art.215 alin.1, 3 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., şi încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului Xx sub acuza comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. şi ped. de art.260 alin.1 C.pen., iar latura civilă a cauzei fost rezolvată cu respectarea dispoziţiilor legale, incidente în asemenea situaţii.

Pentru a face o asemenea apreciere, instanţa de control judiciar, consideră că din conţinutul materialului probator administrat, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că acuzatul Xxse face vinovat de comiterea faptei penale, pentru care s-a pronunţat condamnarea lui, în modalitatea descrisă în considerente, cele reţinute de instanţa de prim grad nu necesită alte completări, fiind însuşite şi de tribunal.

Din coroborarea întregului probatoriu s-a conturat un mod de operare similar în cazurile tuturor persoanelor vătămate din cauză şi care demonstrează că primirea de la părţile civile a unor sume de bani, în schimbul unor promisiuni, fără onorarea acelor promisiuni şi fără restituirea banilor primiţi sunt rezultatul intenţiei inculpatului fie prealabile, fie intervenită pe parcursul executării contractelor, de a dobândi foloase necuvenite de la părţile civile, în urma unor demersuri frauduloase.

Nici din punct de vedere al încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului Xxcauza nu comportă discuţii, ea fiind corespunzătoare, fapta acuzatului, compusă din 7 acte materiale şi care a vizat părţile vătămate Xx şi Maria, Xx, Xxşi Xx, Xx, Xx, Xxşi Xx,  se circumscrie, în mod evident, în sfera ilicitului penal, dată de încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune în convenţii în formă continuată,  prevăzută şi pedepsită de art.215 alin.1, 3 Cod penal, cu art.41 alin.2 Cod penal.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului şi modalitatea de executare, considerăm că acestea sunt în măsură să contribuie la reeducarea acuzatului realizându-se şi scopul sancţiunii penale, totodată este respectat şi principiul proporţionalităţii cuantumului pedepsei, raportat la gravitatea acuzelor aduse.

Cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Xxde către  instanţa de fond, respectiv 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, a fost stabilit ţinându-se cont de criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, iar această sancţiune – raportat la limitele de pedeapsă cuprinse în economia art.215 alin.1, 3 C.pen., respectiv între 1 an şi 12 ani închisoare – este o pedeapsă stabilită într-un cuantum mediu şi considerăm că reprezintă un tratament penal just şi este suficientă pentru a satisface cerinţele înserate în dispoziţiile art.52 C.pen., astfel că şi din acest punct de vedere, hotărârea este la adăpost de orice critică.

Pornind de la poziţia procesuală subiectivă exprimată de inculpatul Xx, care la termenul de judecată din data de 06.11.2007, în faţa instanţei de fond şi-a retras declaraţia dată în cursul urmăririi penale, deoarece a fost constrâns să dea această declaraţie de către inculpatul Xx, cu care la acele momente se afla încarcerat în aceeaşi cameră, apreciem că soluţia pronunţată, constând în încetarea procesului penal deoarece a intervenit cauza de nepedepsire reglementată de prevederile art.260 alin.2 C.pen., este corectă.

Acuzatul Xx a fost audiat în privinţa actului material desfăşurat de inculpatul Xxîn dauna părţii vătămate Xx, la solicitarea acestui din urmă acuzat, în cursul urmăririi penale confirmând aspectele invocate în apărare de inculpatul Xxşi procurorul apreciind afirmaţiile inculpatului Xx nereale a dispus trimiterea în judecată a acestuia sub aspectul comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. şi ped. de art.260 C.pen..

În contextul amintit, considerăm că nu se poate susţine că în momentul formulării acuzaţiilor împotriva inculpatului Xx, procurorul a luat în considerare şi depoziţiile date, în calitate de martor, de inculpatul Xx, în condiţiile în care în conţinutul rechizitoriului la fila 21, în continuarea descrierii aspectelor începute la fila 20 alineat ultim, procurorul menţionează: „…considerăm că apărarea învinuitului Xx, în ceea ce priveşte acest martor, este nesinceră….”.

Aşadar, în situaţia analizată, ţinând cont de particularităţile juridice specifice ale prezentei speţe, putem conchide că procurorul nu a luat în considerare depoziţia inculpatului Xx, dată în calitate de martor, în cursul urmăririi penale, în momentul trimiterii în judecată a inculpatului Xxşi sub aspectul actului material la care se referea depoziţia inculpatului Xx, iar în acest caz, acest din urmă inculpat nu va putea fi pedepsit, deoarece până la pronunţarea hotărârii în primă instanţă şi-a retras mărturia, prin urmare aspectele reţinute de instanţa de fond nu suportă alte adăugiri.

Raportat la soluţia pronunţată pe latură penală, în mod corect a fost obligat acuzatul Xxsă plătească în favoarea părţii civile daunele materiale, iar cuantumul acestora a fost calculat în mod corect în funcţie de actele dosarului şi în raport de poziţiile procesuale exprimate de aceste părţi civile..

Aşadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Mureş, inculpatul Xxşi partea civilă Xx, împotriva sentinţei penale nr.1581 din 20.11.2007, pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş, sunt nefondate, motiv pentru care, în baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen., urmează a fi respinse.

Pornind de la soluţia ce urmează să fie pronunţată în cauză, în temeiul art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare parţiale din apel, în sumă de 130 lei, vor rămâne în sarcina statului, iar în baza art.192 alin.2, 4 C.pr.pen., vom obliga inculpatul Xxşi partea civilă Xx să plătească în favoarea statului, fiecare, suma de câte 130 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale din apel.

Domenii speta

Spete similare