Plângere contraventionala

Plângere contraventionala. Incidenta prezumtiei de nevinovatie în cazul raspunderii contraventionale

Prin plângerea contraventionala înregistrata pe rolul acestei instante la data de 18.07.2010, contestatoarea DM,  a solicitat, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. S. 6, anularea  procesului verbal seria AP nr. 0991056 din 03.07.2011, prin care a fost amendata cu suma de 700 de lei, pentru ca la data de 03.07.2011,  a tulburat linistea si ordinea publica prin scandal , constând în aceea ca susnumita s-a certat cu numita C D la adresa din Bucuresti, strada S., scandal care a produs perturbarea linistii si ordinii publice în zona,  contraventie prevazuta de art. 3 pct. 1din Legea nr. 61/1991,

În motivarea plângerii sale, contestatoarea a aratat ca a fost amendata în mod abuziv, ca vina apartine numitei C D. Cu privire la temeinicia procesului-verbal, contestatoarea  a aratat ca nu a facut scandal.

În dovedirea plângerii, contestatoarea depus la dosarul cauzei procesul-verbal atacat si fotocopie BI, fiindu-i încuviintata proba cu înscrisuri .

Intimata a depus întâmpinare si a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata, aratând ca procesul verbal este temeinic si legal întocmit, respecta conditiile de fond si de forma impuse de O.G. nr. 2/2001, iar sanctiunea aplicata este proportionala cu gravitatea faptei savârsite.

În probatiune intimata a solicitat si i s-a si încuviintat de catre instanta proba cu înscrisuri.

În temeiul art. 167 C.pr.civ. si art. 33-34 din O.G. nr. 2/2001, instanta a încuviintat pentru ambele parti proba cu înscrisuri considerându-le pertinente, concludente si utile  pentru solutionarea cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul-verbal seria AP nr. 0991056 din 03.07.2011, contestatoarea  DM,  a fost sanctionata de catre  - P.S. 6, cu amenda în suma de 700 de lei, pentru ca la data de 03.07.2011,  a tulburat linistea si ordinea publica prin scandal , constând în aceea ca susnumita s-a certat cu numita CD la adresa din Bucuresti, strada S., scandal care a produs perturbarea linistii si ordinii publice în zona,  contraventie prevazuta de art. 3 pct. 1din Legea nr. 61/1991.

Conform art. 4 lit. b din Legea nr. 61/1991, modificata, contraventia prevazuta de art. 3 pct. 1 este sanctionata cu amenda de la 200 la 1.000 de lei, astfel ca sanctiunea aplicata petentului a fost orientata spre mediu, raportat la pericolul social abstract determinat de lege .

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat, instanta retine ca acesta a fost încheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absoluta ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanta retine ca, desi O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art. 34 rezulta ca procesul verbal contraventional face dovada deplina a situatiei de fapt si a încadrarii în drept pâna la proba contrara. Sustinerile petentei atesta partial situatia de fapt descrisa în procesul-verbal, prin aceea ca se confirma prezenta acesteia la locul constatarii faptei.

Motivele de nelegalitate a procesului-verbal nu au fost dovedite prin probe.

În ceea ce priveste încalcarea prezumtiei de nevinovatie de catre agentul constatator, instanta retine ca întocmirea procesului-verbal a fost determinata de actiunea petentului de a tulbura linistea publica prin zgomotele produse cearta sa cu concubinul acesteia. Contestatoarei i se asigura, fara nicio îngradire, dreptul de a se adresa justitiei, cerând anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei prin constatarea netemeiniciei ori nelegalitatii constatarii contraventiei sau a sanctiunii aplicate.

Aceasta nu înseamna rasturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general al procedurii civile, potrivit caruia cel ce face o afirmatie în cadrul judecatii trebuie sa o dovedeasca. Savârsirea contraventiei se constata de catre agentul constatator abilitat în acest sens prin actul normativ de stabilire a contraventiei, iar procesul-verbal de constatare are forta probanta numai pâna la dovada contrara, astfel ca petentul are acces la o instanta de judecata independenta si impartiala si la un proces echitabil, conform art. 21 din Constitutie si art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza în toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în masura în care statul respecta limite rezonabile, având în vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, hotarârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

În analiza principiului proportionalitatii, trebuie observat ca dispozitiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 au drept scop garantarea sigurantei publice, apararea ordinii si prevenirea faptelor ilicite, protejarea sanatatii sau a moralei ori protejarea drepturilor si libertatilor altora, astfel încât actiunile antisociale sa nu ramâna nesanctionate prin impunerea unor conditii imposibil de îndeplinit autoritatilor. 

Persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurarii ca agentul constatator a avut o posibilitate reala de a desemna un martor asistent (decizia de admisibilitate în cauza Joost Falk v. Olanda, 19 octombrie 2004, plângere respinsa ca vadit neîntemeiata).

În ceea ce priveste afirmatia petentei ca nu a comis fapta retinuta în sarcina sa , instanta retine ca în cauza au fost ascultati doi martori, declaratiile acestora coroborându-se  cu celelalte probe din dosarul cauzei în sensul ca nu subzista indicii din care sa rezulte ca politia a actionat cu depasirea competentelor, atributiilor si în afara legii.

Având în vedere aceste considerente, instanta retine ca petenta nu a facut dovada unei situatii de fapt contrare celei retinute în procesul verbal de contraventie, obligatie ce îi revenea în virtutea dispozitiilor art. 1169 C.civ. si art. 129 alin.1 C.pr.civ. Fata de situatia de fapt si de drept expusa, instanta constata ca procesul-verbal contestat este legal si temeinic, însa  sanctiunea aplicata nu a fost  corect individualizata, astfel încât instanta urmeaza  ca  în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, sa admita în parte  plângerea formulata de contestatoarea în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – P. S. 6, având ca obiect procesul-verbal atacat, sens în care va dispune înlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale în cuantum de 700 de lei cu amenda în cuantum de 50 de lei, dat fiind faptul ca petenta îl în întretinere pe fiul acesteia , ce a suferit un accident cu consecinte grave în ceea ce priveste sanatatea acestuia, iar mijloacele necesare traiului întregii familii sunt asigurate în principal de petenta, indirect acesta fiind afectat de lipsa de responsabilitate a mamei sale, aspect care este de natura a contribui la reeducarea petentei.

Instanta va face aplicarea principiului ca acolo unde se poate mai mult se poate si mai putin, astfel având în vedere ca poate aplica nu numai sanctiunea amenzii ci si pe aceea a avertismentului, rezulta ca poate aplica o sanctiune situata sub minimul special al amenzii contraventionale.

Domenii speta

Spete similare