Actiune in constatare

Sentinţă civilă 1083 din 18.02.2010


 

Actiune in constatare

Data publicarii pe portal: 12 martie 2010

Prin actiunea înregistrată pe rolul  Judecătoriei Slatina sub nr. susmentionat, reclamantul B M B a solicitat instanţei

ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu  pârâtul B C,să se constate intervenită vânzarea- cumpărarea

între el şi pârât , în calitate de vânzător a suprafeţei de 6000 mp teren intravilan cuprins in titlul de proprietate

29398/85/12.11.1996 si a unei case de locuit din caramidă acoperită cu tablă si o anexă , toate situate in Piatra Olt sat

Criva de Sus, jud Olt, urmând ca hotărârea pronunţată să ţină loc de contract autentic de vînzare cumpărare.

În motivarea acţiunii sale reclamantul arată că a încheiat cu  pârâtul un act sub semnătură privată la  13.05.2000 cu

privire la suprafaţa de teren sus menţionată pentru care  a achitat integral preţul stabilit de 15000 lei noi, intrând în

posesia lor încă de la acea dată. Mai arată reclamantul că s-a înţeles cu pârâtul  să se prezinte în vederea încheierii

contractului în forma autentică la notar , însă acesta  refuză nejustificat să-si indeplinească  obligaţia asumată.

În dovedirea cererii sale ,reclamantul a depus înscrisul sub semnătură privată încheiat cu pârâtul, titlul de proprietate

pentru terenul litigios şi a solicitat incuviintarea probei cu interogatoriul şi incuviinţarea probei testimoniale cu un

martor cu care să facă dovada plăţii preţului şi predării posesiei terenului, al refuzului pârâtului de a se prezenta la

notar,  probe care au fost admise ,fiind considerate legale ,dar şi utile în raport de dispozitiile art 167 c.p.civ..

Pârâtul, legal citat nu a depus întâmpinare prin care sa invoce apărari si nici nu s-a prezentat la interogatoriu.

Prin sentinţa civilă susmentionatăactiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a aprecia astfel, instanţa  a avut în vedere că şi după abrogarea dispoz.art 12 din D 144/1958 prin Lg.50/1991,

în practica şi literatura juridică s-a adoptat punctul de vedere potrivit caruia ,pe baza unor antecontracte de vănzare

cumpărare ce indeplinesc toate cerintele de valabilitate specifice oricărei convenţii .cerinţe mentionate expres in

dispoziţiile art 948 c.civ ,instanţele judecătoreşti pot pronunta hotarări care să ţină loc de contract autentic de

vînzare –cumpărare privitoare la imobile terenuri.

Temeiul juridic al unei astfel de cereri şi implicit al hotărârii, fiind dispoziţiile art 1073-1077 c.civ ,dar şi

faptul că prin antecontractul încheiat şi care are valoarea unei promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare, se naşte în

sarcina părţilor o obligaţie de a face,respectiv de a constitui sau transmite un drept real şi cu condiţia de a nu se fi

stipulat prin acordul părţilor o clauză de dezicere.

Art 1073 c.civ consacră principiul executării în natură şi întocmai a obligaţiilor asumate prin convenţii legal

făcute şi care ,în contextul dispoziţiilor art.969 c.civ., au putere de lege pentru părţile contractante.

 Art.1077c.civ.prevede că în  cazul neexecutării obligaţiei de a face, creditorul poate fi autorizat să o aducă el la

îndeplinire , însă pe cheltuiala debitorului . Sunt însă şi obligatii de a face care  sunt definite ca fiind strict

personale ,cum este şi aceea a obligării pârâtului să se prezinte la notar  pentru  încheierea contractului  la care s-a

obligat şi care i nu ar putea fi instituită printr-o hotarăre judecătorească, după cum nici nu ar putea fi autorizată

cealaltă parte să o aducă la indeplinire

În considerarea  principiului expus ,acela al executării în natură a obligaţiilor asumate ,legiuitorul permite ca

instanţa atunci când constată existenţa unui refuz nejustificat al debitorului de a-si executa in natură obligaţiile

asumate, sa-i suplinească consimţământul, respectiv să pronunţe o hotărîre care să tină loc de contract autentic de

vânzare - cumpărare . Însă pe lângă verificarea îndeplinirii fiecăreia dintre condiţiile deja expuse, instanţa mai este

datoare să verifice ,mai înainte de a pronunţa o astfel de hotarîre  şi dacă după incheierea antecontractului dintre părţi

s-au executat şi obligaţiile reciproce specifice contractului de vânzare cumpărare: plata integrală a preţului  şi

respectiv- predarea în posesie a bunului ce a facut obiectul conventiei partilor.

În speţă, instanta a  reţinut că nu s-a făcut dovada că sunt indeplinite toate condiţiile de admisibilitate expuse, mai

precis aceea ca promitentul vânzător sa fie proprietarul exclusiv al bunurilor ce au facut obiectul conventiei cu

reclamantul.

 Din depozitia martorului audiat la propunerea reclamantului rezultă că pârâtul este tatăl reclamantului si că bunurile ce

au facut obiectul conventiei dintre părti sunt  proprietatea in codevălmasie a pârâtului si a sotiei sale B T care nu a

participat la conventia incheiată.

Ori in materia actelor de dispozitie, cum este si cel incheiat de pârât cu reclamantul, asupra bunurilor comune ale sotilor

este necesară existenta unui mandat expres al sotului ce nu este parte in conventie, mandat necesar sub sanctiunea nulitătii

absolute a conventiei de instrăinare.

In conditiile retinerii neindeplinirii acestei conditii de valabilitate a antecontractului de vânzare cumpărare ,

cercetarea si stabilirea indeplinirii celorlalte conditii de admisibilitate a unei actiuni de natura celei dedusă judecătii

sunt de prisos.

 De altfel, nici existenta refuzului nejustificat al pârâtului de a se prezenta la notar cu reclamantul din lipsa sumelor

necesare suportarii costurilor pentru incheierea contractului autentic nu ar fi putut fi retinut ca un motiv intemeiat ,

stiut fiind ca cheltuielile cu vânzarea sunt in sarcina cumpărătorului si doar atunci când s-a stipulat expres sunt in

sarcina vânzătorului.