Contestatie la executare

CONTESTATIE LA EXECUTARE

Data publicare portal: 09.12.2011

Prin sentinta civila nr. 4921/27.04.2011 J.S. a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei ca neîntemeiată.

Admite în parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea E.S. în contradictoriu cu intimaţii E.T.I. şi E.D.G..

Anulează în parte actele de executare silită efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 615/9277/311/2010 întocmit de BEJ T.R., respectiv în ceea ce priveşte suma de 3.300 lei reprezentând o parte din onorariul de avocat.

Respinge cererea de suspendare a executării silite ca neîntemeiată.

Respinge cererea privind obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca prin cererea înregistrată sub nr. 54/311/2011 contestatoarea E.S. a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare din dosarul de executare nr. 5/9277/311/2010, procesului-verbal de cheltuieli şi a popririi fiinţate la C.J.P.O., comunicată la data de 23 decembrie 2010, întocmite de B.J.J.T.R., la cererea creditorilor E.T.I. si E.D.G., solicitând totodată şi suspendarea executării silite in dosarul de executare nr. 615/9277/311/2010,  pana la soluţionarea contestaţiei la executare, in temeiul art. 403 alin. 1 C. proc. civ. ; admiterea contestaţiei si anularea actelor de executare în dosarul de executare nr. 615/9277/311/2010.

În motivarea cererii contestatoarea a arătat că prin cererea de executare formulată de creditorii E.T.I. si E.D.G. s-a solicitat executarea silită a sentinţei civile 726/4.02.2010 pronunţata de J.S. si a deciziei civile nr. 657/14.06.2010, pronunţata de T.O., titlurile executorii având ca obiect creanţele reprezentând cheltuielile de judecata din litigiile finalizate prin aceste hotărâri judecătoreşti.

Prin sentinţa civila nr. 726/4.02.2010 pronunţata J.S. (în cauza având ca obiect contestaţie la executare formulată împotriva executării începute în dosarul de executare nr. 187/8735/311/2009), contestatoarea a fost obligată la plata cheltuielilor judecată în cuantum de 3.240 lei către intimaţi, iar prin decizia civila nr. 657/14.06.2010, pronunţata de T.O., în recurs, contestatoarea a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 3.000 lei onorariu de avocat către aceiaşi intimaţi ca urmare a constatării nulităţii recursului nemotivat.

S-a susţinut că nemotivarea în termen a recursului s-a datorat necomunicării in termen a hotărârii de către agentul procedural la data primirii, împotriva acestuia fiind formulată plângere penală care se afla in curs de cercetare la organele de urmărire penală.

S-a arătat că conform procesului verbal de executare din data de 21.12.2010, contestatoarea a fost somata şi s-a înfiinţat poprirea asupra drepturilor de pensie pentru suma totala de 11490,36 lei din care 5.250,36 lei reprezintă cheltuieli de executare din care suma de 4000 lei reprezintă onorariu de avocat si 773,76 lei onorariu executor care s-a calculat la valoarea totala a debitului, compus numai din cheltuieli de executare, exagerate si stabilite in mod nelegal.

S-a susţinut că prin raportare la valoarea pricinii (6240 lei, reprezentând debit) se constata ca suma cheltuielilor de judecata solicitate de creditori în faza de executare silita reprezintă 77,6% şi, deşi legea nu stabileşte in mod expres nivelul minim si maxim al onorariilor ce pot fi percepute in faza de executare, totuşi acestea trebuie sa fie rezonabile si sa respecte criteriile prevăzute in art. 132 din Statutul profesiei de avocat, comparative cu nivelul altor onorarii percepute pentru alte activităţi judiciare desfăşurate in cadrul procesului civil.

În aceste condiţii, s-a solicitat anularea actelor de executare ca fiind nelegale, ţinând seama de faptul că procesul verbal încheiat cu executorul judecătoresc reprezintă un titlu executoriu care nu emana de la instanţa, de faptul că împotriva deciziei civile nr. 657/14.06.2010, pronunţata de T.O., s-a declarat contestaţie in anulare şi se efectuează urmărirea penală pentru clarificarea modului în care motivele de recurs nu i-au fost comunicate în termen.

În drept au fost invocate art. 30 din Legea nr.51/1995, art. 132 din Statutul profesiei de avocat, art. 274 alin. (3) C. proc. civ., art. 399 C. proc. civ., art. 37 din Legea nr. 188/2000. 

În susţinerea contestaţiei au fost depuse in copie: încheierea nr. 3868/03.11.2010, pronunţată de J.S. în dosar nr. 9277/311/2010, sentinţa civilă nr. 726/04.02.2010 pronunţată de J.S. în dosar nr. 10188/311/2009, decizia civilă nr. 657/14.06.2010 pronunţată de T.O. în dosar nr. 10188/311/2009, dovada de comunicare, procesul-verbal de cheltuieli din 21.12.2010 şi adresa din 21.11.2010.

01.Intimaţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite întrucât nu s-a invocat nici un motiv din care să rezulte vreun prejudiciu iminent pe care contestatoarea l-ar suferi dacă s-ar da curs în continuare cererii de executare silită, neargumentarea cererii de suspendare urmând a fi apreciată de instanţă ca un abuz de drept procesual şi sancţionată ca atare.

În privinţa fondului contestaţiei s-a susţinut că onorariul perceput de avocat este legal şi nu este exagerat, deoarece în baza contractului de asistenţă juridică apărătorul intimaţilor a efectuat mai multe demersuri ce au presupus alocarea unui timp de lucru destul de însemnat şi o serie de deplasări B- S şi S- B:

- să formuleze cerere de investire cu formulă executorie a Sentinţei civile 726 din 04.02.2010 a J.S. şi a Deciziei civile 657 din 14.06.2010 a T.O.;

- să formuleze cerere de punere în executare silită a Sentinţei civile 726 din 04.02.2010 a J.S. şi a Deciziei civile 657 din 14.06.2010 a T.O.;

- să răspundă la excepţia de neconstituţionalitate invocată nelegal de contestatoare care a dus la întârzierea încuviinţării silite;

- să facă solicitare executorului judecătoresc pentru a înfiinţa poprirea la eventualele conturi ale contestatoarei la un număr de 19 instituţii bancare;

- să solicite executorului judecătoresc să dispună efectuarea de adrese la P.S şi comunelor S şi B pentru a comunica dacă debitoarea are bunuri mobile şi imobile pentru punerea în executare silită a acestora în vederea recuperări creanţei;

- să formuleze cerere în 06.09.2010 pentru a i se comunica o copie de pe cerea de îndreptare eroare materială formulată de E.S. pentru a formula apărare în cunoştinţă de cauză dat fiind faptul că cererea de îndreptare eroare materială a fost formulată într-un singur exemplar;

- să răspundă la cererea de îndreptare eroare materială solicitată în mod nelegal de către contestatoare;

 - să formuleze cerere în scris către executorul judecătoresc prin care acesta să o citeze pe contestatore cu menţiunea de a preciza toate bunurile mobile şi imobile care se află în proprietatea sa, tocmai pentru a preveni majorarea cheltuielilor de executare silită;

 - să contacteze în mai multe rânduri telefonic executorul judecătoresc pentru a verifica stadiul în care se află executarea silită şi a evita alte litigii.

S-a arătat că onorariu a fost perceput pentru doi clienţi, fiecare contribuind cu 2000 lei.

În privinţa onorariului perceput de executorul judecătoresc, s-a arătat că acesta se încadrează în limitele prevăzute de legea executorului judecătoresc, unde 773,76 lei reprezintă 10% din sumele trecute pe cele doua titluri adică 3.240 lei din sentinţa civilă 726/2010, respectiv 3.000 lei din decizia civilă 657/2010 adică 624 lei la care se adaugă TVA de 24% suma totală fiind de 773,76 lei.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 115-118, art. 404 alin. (2), art. 723 C. proc. civ.

02.Contestatoarea a depus la dosar un răspuns la întâmpinare prin care a susţinut că în cauză sunt întrunite condiţiile de admisibilitate cerute de art. 403 alin. (1) C. proc. civ. pentru suspendarea executării silite.

S-a mai arătat că procesul verbal de stabilirea a cheltuielilor de executare poate fi cercetat de instanţă întrucât nu este o hotărâre judecătorească, şi s-a precizat că nu a fost contestat decât onorariul de avocat, nu şi cel perceput de executorul judecătoresc.

S-a arătat în acest sens că cererile de investire cu formula executorie sunt formulare care se redactează de către părţi şi nu implică o durata în timp, iar o dată ales executorul judecătoresc şi forma de executare, actele de executare sunt atributul executorului judecătoresc, care percepe un onorariu pentru această activitate conform art. 137 din Legea nr. 188/2000.

03.La termenul din 23.02.2011, contestatoarea a precizat că înţelege să conteste atât procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare în privinţa onorariului de avocat, cât şi executarea silită înseşi.

04.La acelaşi termen intimaţii au invocat excepţia tardivităţii contestaţiei la executare arătând ulterior în scris (fila 154) faptul că de la data luări la cunoştinţă de somaţia şi procesul verbal de cheltuieli care cuprinde şi onorariul de avocat (30.11.2010) şi până la data înregistrării contestaţiei la executare (06.01.2011) au trecut mai mult de 15 zile.

05.Contestatoarea a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii invocată de intimaţi ca neîntemeiată, susţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 401 alin. (1) lit. a) si b) C. proc. civ., potrivit cărora termenul de 15 zile curge de la comunicarea ori înştiinţarea privind înfiinţarea popririi.

06.Totodată s-a susţinut că executarea silită a fost declanşată fără a se încheia pentru fiecare act de executare procesul verbal prevăzut de art. 381 C. proc. civ., motiv pentru care toate actele de executare, inclusiv executarea prin poprire, sunt lovite de nulitate absolută.

07.În cursul procedurii, prin încheierea din 16.02.2011, a fost admisă în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de contestatoare, sub forma reducerii la jumătate a taxei de timbru şi a cauţiunii.

08.Pentru soluţionarea cauzei au fost admisă proba cu înscrisuri.

09.De asemenea la solicitarea instanţei, a fost anexat la dosarul cauzei în copie certificată pentru conformitate cu originalul dosarul de executare nr. 615/9277/311/2010 al BEJ T.R..

I.Motivarea soluţiei pronunţate

Deliberând asupra excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei, Judecătoria o găseşte neîntemeiată pentru următoarele considerente:

10.Conform dispoziţiilor legale care reglementează termenul în care poate fi introdusă contestaţia la executare, în cazul în care executarea se face prin poprire, acesta este de 15 zile şi începe să curgă de la data comunicării măsurii de înfiinţare a popririi, iar dacă poprirea poartă asupra unor venituri periodice, contestaţia poate fi formulată în termen de 15 zile de la data efectuării primei reţineri:

Art. 401 - (1) Contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când: b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit.

11.Analizând cuprinsul dosarului de executare prin prisma textului de lege citat anterior, Judecătoria constată că în speţă, executarea silită s-a început prin poprire, iar adresa de înfiinţare a măsurii popririi a fost comunicată debitoarei la data de 27.12.2010 (recomandata nr. 3060), o dată cu măsura înfiinţării popririi fiind comunicat şi procesul verbal de stabilirea a cheltuielilor de excutare.

12.Calculând termenul procedural de 15 zile conform dispoziţiilor art. 101 C. proc. civ., Judecătoria constată că acesta se împlineşte pe data de 12.01.2011, aceasta fiind ultima zi în care putea fi introdusă contestaţia la executare.

13.Cum contestaţia la executare a fost înaintată J.S. la data de 05.01.2011 (conform ştampilei aplicate pe plicul poştal – fila 15), excepţia tardivităţii este neîntemeiată atât în privinţa contestaţiei la executarea înseşi, cât şi în ceea ce priveşte contestaţia care vizează procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, motiv pentru care urmează să fie respinsă, cu consecinţa cercetării pe fond a contestaţiei la executare.

Analizând contestaţia formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor normative incidente în speţă, Judecătoria o găseşte întemeiată în parte pentru următoarele considerente:

14.Cu privire la nulitatea actelor de executare pentru lipsa proceselor verbale prevăzute de art. 388 C. proc. civ. (şi nu 381 cum în mod eronat a precizat contestatoarea), susţinerile contestatoarei se dovedesc a fi neîntemeiate, deoarece, din cuprinsul dosarului de executare rezultă că aceste procese verbale au fost încheiate de către executorul judecătoresc.

15.Într-adevăr, conform art. 388 C. proc. civ., pentru toate actele de executare pe care le efectuează, executorul judecătoresc este obligat să încheie procese-verbale care vor cuprinde menţiunile enumerate în cuprinsul articolului, unele dintre ele fiind menţionate sub sancţiunea nulităţii absolute.

16.În cauză actele efectuate de executorul judecătoresc în procedura execuţională au fost practic numai măsura înfiinţării popririi şi stabilirea cheltuielilor de executare, pentru fiecare dintre acestea fiind întocmite procese verbale care cuprind menţiunile enumerate de art. 388 C. proc. civ., astfel că din acest punct de vedere, contestaţia este neîntemeiată.

17.Cu privire la onorariul de avocat care a fost inclus în cheltuielile de executare stabilite prin procesul verbal din 21.12.2010, Judecătoria constată în primul rând faptul că menţiunile din cuprinsul acestuia pot face obiectul contestaţiei la executare, deoarece acesta nu este o hotărâre judecătorească ce emană de la instanţă şi nici nu există o alte cale de control judiciar asupra sa, deoarece constituie titlu executoriu.

18.În acest sens dispoziţiile normative din materia executării silite arată că:

Art. 399 C. proc. civ. – (3) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Art. 3717 C. proc. civ. – (3) Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii.

(4) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, procesul-verbal constituie titlu executoriu.

19.Analizând cuantumul onorariului de avocat reţinut în cuprinsul cheltuielilor de executare Judecătoria apreciază întemeiată contestaţia cu privire la întinderea acestuia (4.000 lei), care, în raport cu dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., este nejustificat de mare. 

20.Conform dispoziţiilor normative aplicabile în cauză:

Art. 274 C. proc. civ. – (3) Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

21.Executarea silită reprezintă a doua fază a procesului civil şi se supune tuturor regulilor generale de procedură în măsura în care acestea nu contravin dispoziţiilor speciale din Cartea a V-a a Codului de procedură civilă, astfel că dispoziţiile amintite sunt pe deplin aplicabile şi în cursul executării silite.

22.De asemenea, onorariul de avocat în cadrul procedurii de executare silită, constituie o „cheltuială de executare” care se stabileşte de către organul de executare potrivit art. 3717 C. proc. civ. printr-un proces verbal care reprezintă un titlu executoriu, cauza generatoare a includerii onorariului de avocat în cadrul „cheltuielilor de executare” fiind tot art. 274 C. proc. civ., din perspectiva căruia trebuie analizat titlul executoriu.

23.Prin urmare, constatând incidente dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., Judecătoria urmează să analizeze proporţionalitatea onorariului de avocat în raport de criteriile impuse de acest text de lege – valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Este de observat faptul că textul de lege, folosind particula disjunctivă „sau”, conduce către o analiză distinctă a proporţionalităţii cuantumului onorariului de avocat în raport de cele două criterii. Mai precis, cuantumul onorariului trebuie să fie proporţional în mod separat atât faţă de valoarea pricinii, cât şi faţă de munca îndeplinită de avocat.

24.În cauza dedusă judecăţii, prin raportare la primul criteriu – valoarea pricinii, onorariul perceput de avocat (4.000 lei) constituie cca. 65% din debitul pentru care s-a început executarea (6.240 lei), sumă care se dovedeşte a fi disproporţionat de mare. 

25.Chiar dacă s-ar trece însă peste acest aspect, prin raportare la cel de-al doilea criteriu prevăzut de lege – munca îndeplinită de avocat, Judecătoria constată că onorariul de avocat este nejustificat de mare.

26.Singura activitate îndeplinită de avocat în cadrul procedurii de executare silită o constituie formularea a două cereri (cererea de învestire cu formulă executorie hotărârii judecătoreşti  şi cererea de executare silită adresată executorului judecătoresc), cereri care au o structură tip ce nu necesită aprecieri sau raţionamente de natură juridică, fiind necesară şi suficientă doar indicarea părţilor (creditor şi debitor) şi a titlului executoriu.

27.Aceste cereri constituie singura activitate juridică pe care o poate presta cabinetul de avocat în cadrul  motiv pentru care cuantumul onorariului inclus în cheltuielile de executare (4.000 lei) este nejustificat de mare.

28.Odată ce s-a încuviinţat executarea silită şi s-a ales executorul judecătoresc care să se ocupe de procedura de executare silită, toate actele de executare intră în competenţa exclusivă a executorului judecătoresc, care de altfel primeşte un onorariu pentru această activitate.

29.În aceste condiţii, în măsura în care executorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile stabilite de lege în sarcina sa, acesta poate fi sancţionat în condiţiile Legii nr. 188/2000. În această ordine de idei, formularea unor cereri suplimentare către executor (sau apeluri telefonice) nu reprezintă cheltuieli (de executare) care să fie puse în sarcina debitorului, deoarece culpa executorului în exercitarea profesiei nu se poate răsfrânge pecuniar asupra debitorului.

30.De asemenea pentru asistenţa juridică de care creditorul a beneficiat în cadrul soluţionării altor cereri adresate de debitor instanţei în cursul executării silite, acesta putea solicita obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în condiţiile art. 274-275 C. proc. civ.

31.Pentru aceste considerente Judecătoria apreciază că suma de 700 lei reprezintă un onorariu proporţional atât cu valoarea obiectului executării, cât şi cu munca depusă pentru redactarea celor două cereri prin care s-a solicitat instanţei învestirea cu formulă executorie, iar executorului judecătoresc declanşarea procedurii de executare silită, motiv pentru care procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare (titlul executoriu) şi implicit actele de executare subsecvente urmează să fie anulate pentru diferenţa de 3.300 lei.

32.În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării, dat fiind faptul că prin prezenta hotărâre a fost soluţionată pe fondul său înseşi contestaţia la executare, cererea de suspendare a aceleiaşi executări nu poate fi primită, deoarece în cazul admiterii sale suspendarea ar urma să dureze numai până la soluţionarea contestaţiei la executare, chestiune asupra căreia Judecătoria deja s-a pronunţat.

În interpretarea dispoziţiilor normative incidente în cauză, conform cărora:

Art. 403 C. proc. civ. - (1) Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel,

Judecătoria găseşte neîntemeiată opinia creditoarei în sensul că suspendarea executării silite se întinde până la pronunţarea unei hotărâri irevocabile în cauză. Este adevărat că formularea textului nu este exactă (în sensul că nu se precizează dacă este vizată expres soluţionarea definitivă sau irevocabilă a contestaţiei), însă soluţia adoptată de Judecătorie (în sensul că suspendarea durează numai până la soluţionarea definitivă a contestaţiei) de întemeiază pe argumentele de mai jos.

Reglementarea de la art. 399 şi următoarele C. proc. civ. vizează doar procedura de judecata în faţa primei instanţe, iar printr-o asemenea interpretare a textului de lege s-ar ajunge ca o instanţă să dispună suspendarea executării şi pe durata cât judecata se desfăşoară în faţa instanţei de recurs (după dezînvestirea sa).

O asemenea soluţie procedurală de excepţie nu poate fi aplicată decât dacă este expres prevăzută de lege, neputând fi doar rezultatul unei interpretări a legii. Or atunci când legiuitorul a intenţionat să dispună în acest sens, acest lucru a fost precizat expres, tocmai pentru că o astfel de soluţie reprezintă o modalitate procedurală de excepţie (e.g. art. 15 din Legea 554/2004 modificata prin Legea 262/2007).

Mai mult decât atât, textul de lege citat trebuie interpretat în modalitatea în care îşi păstrează un sens juridic, în vreme ce interpretarea dată de contestatoare textului de lege ar duce la pronunţarea unor soluţii contradictorii în ceea ce priveşte cele două cereri formulate (fondul contestaţiei şi cererea de suspendare a executării silite).

Mai precis, dacă prin hotărârea pronunţată instanţa admite contestaţia la executare, suspendarea executării până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ar fi lipsită de finalitate, deoarece o dată cu admiterea contestaţiei, procedura de executare silită este deja anulată.

În egală măsură dacă instanţa respinge contestaţia la executare, nu s-ar mai putea găsi raţiuni pentru a suspenda (sau a menţine suspendată) procedura de executare silită până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, atâta vreme cât instanţa, prin respingerea contestaţiei la executare, a ajuns evident la concluzia că procedura de executare silită a fost declanşată şi se desfăşoară în condiţii de deplină legalitate.

33.Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de către contestatoare, constatăm că s-a solicitat obligarea intimaţilor la plata contravalorii taxei de timbru şi a onorariului de avocat.

34.În ceea ce priveşte taxa de timbru, faţă de dispoziţiile art. 23 alin. (1) pct. e) din Legea nr. 167/1997, cererea de restituire a taxei de timbru solicitată de contestatoare urmează să fie respinsă, deoarece, conform acestor dispoziţii normative, numai în cazul în care contestaţia la executare este admisă, iar hotărârea rămâne irevocabilă, sumele achitate cu titlu de taxă de timbru urmează să fie restituite la cererea contestatorului.

35.Prin urmare, în măsura în care contestaţia se dovedeşte a fi întemeiată, taxa de timbru se restituie contestatorului, ea nereprezentând parte a cheltuielilor de judecată la care poate fi obligat intimatul. De asemenea, pentru a se dispune restituirea, legea prevede condiţia ca hotărârea prin care s-a admis contestaţia să fie irevocabilă, motiv pentru care, având în vedere că hotărârea dată de Judecătorie are numai caracter definitiv, taxa de timbru nu poate fi restituită la acest moment procedural.

36.În ceea ce priveşte onorariul de avocat, cererea urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, deoarece pârâtul nu a făcut dovada că aceste cheltuieli au fost necesitate de soluţionarea prezentei cauze.

37.Mai exact, la momentul rămânerii în pronunţare la dosarul cauzei nu exista nici o dovadă privind efectuarea de cheltuieli de judecată de către pârât. Este adevărat că în termenul de amânare a pronunţării la dosarul cauzei a fost depusă o chitanţă privind plata unui onorariu de avocat, însă, în lipsa acordului celeilalte părţi, acest înscris reprezintă o un înscris nou, care a fost depus la dosarul cauzei după rămânerea în pronunţare, fără a fi fost pus în discuţia contradictorie a părţilor (astfel că nu poate fi avut în vedere la pronunţarea soluţiei).

38.De asemenea, Judecătoria constată că în cuprinsul chitanţei de plată a onorariului de avocat depuse la dosar de contestatoare nu este menţionat nici numărul contractului de asistenţă juridică şi nici numărul dosarului instanţei (fiind menţionat în mod generic „onorariu”), motiv pentru care nu se poate concluziona faptul că acest onorariu ar fi fost plătit pentru prestarea de servicii juridice în legătură cu prezenta cauză.

Domenii speta

Spete similare