Pretentii

Semtinta civilă 778/10.03.2009

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 21.01.2009 sub nr. 346/327/2009, reclamanta …………… a chemat în judecată pe pârâtul …………….., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 904,72 lei reprezentând contravaloare cheltuieli datorate cu titlu de întreţinere şi apă canal şi suma de 23,18 lei reprezentând penalităţi aferente debitului.

În motivarea cererii se arată că pârâtul este proprietarul imobilului situat în Tulcea str. …………. conform evidenţelor acesta apare cu un debit datorat de 904,72 lei reprezentând contravaloare cheltuieli datorate cu titlu de întreţinere şi apă canal.

Reclamanta arată că în cauză sunt întrunite dispoziţiile Legii nr.230/2007, art.1073, 1081, 1084 C. civ..

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei: fişă de cont, liste de plată întreţinere, liste de plată apa canal, statutul asociaţiei de proprietari, procesul verbal al Hotărârii Adunării Generale, modul de calcul al penalităţilor.

De asemenea, reclamanta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, potrivit dispoziţiilor art.242 alin.2 C.pr.civ.

Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 şi de plata  timbrului judiciar, conform art. 1 alin.2 din O.G. nr.32/1995.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză, deşi a fost legal citat cu această menţiune.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

1) Asupra capătului principal de cerere, instanţa reţine:

Pârâtul, ……….., este proprietar al apartamentului nr.19 din imobilul situat în mun. Tulcea, str……………, astfel că în temeiul art. 46 din Legea 230/2007, îi revenea obligaţia să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari.

Aşa cum rezultă din listele de plată depuse de reclamantă la filele 12-30, pentru perioada ianuarie 2009- iulie 2007 au fost calculate în sarcina pârâtului cote de întreţinere pentru lunile ianuarie 2009- iulie 2007 pentru consumul de apă şi canalizare în cuantum de 1007,61 lei, reprezentând cotele de întreţinere aferente acestei perioade. Din această sumă totală calculată pentru perioada ianuarie 2009- iulie 2007, instanţa constată că pârâtul a mai făcut plăţi, ce au fost imputate de reclamantă asupra cotelor de întreţinere pentru perioada iulie 2007-august 2007, astfel în luna septembrie 2007 pârâtul figura numai cu suma de 169,72 lei reprezentând cota de întreţinere pentru consumul de apă şi canalizare pentru luna septembrie 2007, nemaiavând de achitat şi cote de întreţinere pentru trecut.

Faţă de această situaţie de fapt reţinută din înscrisurile depuse la dosar, instanţa nu va mai analiza împrejurarea că pe prima listă de plată, cea mai veche –luna iulie 2007, figura la rubrica restanţă cu o sumă de 570,89 lei, deoarece această sumă nu face obiectul pretenţiei deduse judecăţii, fiind solicitată numai suma de 904,72, care, pentru considerentele de mai sus, sunt datorate pentru perioada septembrie 2007-ianuarie 2009.

Mai reţine instanţa că din luna septembrie nu s-au mai imputat şi alte plăţi ale pârâtului, asupra cotelor de întreţinere, astfel că din septembrie 2007 şi până în ianuarie 2009, pârâtului i s-au calculat prin listele de plată cote de întreţinere in cuantum de 952,45 lei.

Dar reclamanta formulează pretenţii pentru suma de 904,72 lei, astfel că pretenţia reclamantei într-un cuantum redus decât cel ce rezultă din listele de plată profită pârâtului şi se poate justifica prin împrejurarea de fapt a unor plăţi făcute de pârât către asociaţie, care au determinat-o pe această să reducă cuantumul pretenţiei privind cotele de întreţinere la suma neachitată de 904,72 lei.

Pentru aceste considerente pe capătul principal de cerere privind obligarea pârâtului la plata cotelor de întreţinere datorate pentru consumul de apă şi canalizare, instanţa va reţine că reclamanta a făcut dovada obligaţiei de plată născută în sarcina pârâtului, respectiv a făcut dovada cotelor de întreţinere calculate în sarcina pârâtului pentru perioada septembrie 2007-ianuarie 2009, pentru consumul de apă şi canalizare, cu mijloacele de probă specifice cerute şi prevăzute de disp. legii 230/2007, respectiv cu listele de plată semnate de reprezentanţii legali ai asociaţiei, afişate spre luare la cunoştinţă de către membrii asociaţiei- filele 12-30 dosar.

Pârâtul nu a ieşit din pasivitate şi nu a probat faptul executării în totalitate a obligaţiei reţinute în sarcina sa prin lege, deşi sarcina probei executării obligaţiei îi revenea acestuia conform art. 1169 C.civ.

Instanţa constată că în cauză nu s-a făcut dovada achitării de către pârât a sumei de 904,45 lei.

Având în vedere dispoziţiile art. 46 din Legea nr.230/2007 potrivit cărora “Toţi proprietarii de apartamente trebuie să plătească în avans cota ce le revine din bugetul pentru cheltuielile comune” şi observând prevederile art. 50 din aceeaşi lege, „asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit”, precum şi dispoziţiile art.1073 C.civ., instanţa apreciază că pârâtul era obligat să plătească cheltuielile de întreţinere corespunzătoare datorate cu titlu de întreţinere şi apă canal, urmând să admită capătul principal de cerere şi să oblige pârâtul la a plăti reclamantei suma de 904,45 lei cu titlu de cote de întreţinere pentru perioada septembrie 2007-ianuarie 2009.

2) Sub aspectul capătului accesoriu de cerere, privind obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere, vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 49 alin 1 din Legea nr.230/2007 potrivit cărora asociaţia de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanţă, afişată pe lista de plată şi penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere şi se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depăşeşte termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăşi suma la care s-au aplicat.

2.1.) Pe de o parte, în ce priveşte cuantumul penalităţilor pe zi de întârziere şi având în vedere înscrisul depus de reclamantă la fila 9 dosar, procesul-verbal prin care Asociaţia de proprietari a stabilit cuantumul penalităţilor de întârziere, instanţa constată că acesta este nelegal în partea care priveşte cuantumul penalităţilor de întârziere, fiind stabilită prin acest act o penalitate de 2% pe zi de întârziere, ce depăşeşte limita legală superioară a penalităţilor pe zi de întârziere prevăzută de Legea 230/2007, care instituie o limitare a procentului penalităţilor la maxim 0,2% pe zi de întârziere. Nelegalitatea actului prin care s-a stabilit cuantumul penalităţilor atrage sancţiunea nulităţii parţiale a procesului-verbal pentru cuantumul penalităţilor care depăşesc valoarea maxim admisă de 0,2%, urmând să fie aplicabilă în cauză limita maximă legală admisă de 0,2% pe zi de întârziere .

2.2.) În ce priveşte perioada pentru care se vor calcula penalităţile de întârziere, instanţa reţine că înscrisul în baza căruia s-au calculat penalităţile de întârziere este datat la 05.06.2008, astfel că pretenţia privind penalităţile de întârziere se va calcula şi acorda de instanţă numai pentru perioada începând cu data încheierii procesului-verbal, respectiv data de 05.06.2008, pentru viitor. Aceasta deoarece pentru perioada anterioară datei la care s-a luat această hotărâre în asociaţia de proprietari nu exista, cel puţin reclamanta nu a făcut dovada în cauză, o manifestare de voinţă în sensul calculării de penalităţi în sarcina proprietarilor care întârzie la plata cotelor de întreţinere, astfel că în lipsa acesteia lipseşte premisa prevăzută de norma legală în ce priveşte naşterea obligaţiei de a plăti penalităţi în sarcina proprietarilor.

2.3) În ceea ce priveşte suma de bani la care se vor calcula penalităţile, instanţa reţine următoarele:

Pentru considerentele de mai sus, instanţa nu va acorda penalităţi pentru suma de  570,89 lei datorată de pârât cu titlu de restantă în lista lunii iulie 2007, deoarece aşa cum rezultă din lista lunii septembrie 2007 pârâtul a efectuat plăţi ce au fost imputate de reclamantă asupra cotelor de întreţinere restante pentru trecut şi datorate de pârât, astfel că în luna septembrie 2007 pârâtul datora numai cota de întreţinere pentru acea lună, nemaidatorând nimic pentru trecut. Deci sume de 570,89 lei restanţă în lista lunii iulie 2007 nu face obiectul prezentei judecăţi.

Pentru penalităţile de întârziere calculate la cotele de întreţinere datorate pentru întârzierea la plată a cotelor de întreţinere ce reprezintă consumul de apă şi canalizare pentru perioada septembrie 2007- ianuarie 2009, instanţa constată că acestea sunt datorate începând cu data de 05.06.2008, urmând să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 189,76 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate la cotele de întreţinere reprezentând apă şi canalizare perioada iunie 2008 (data procesului-verbal al asociaţiei de stabilire al cuantumului penalităţilor pe zi de întârziere anulat în partea ce depăşeşte limita legală)-ianuarie 2009.

Pentru acestea şi având în vedere şi că soluţia dată acestui capăt de cerere este în relaţie de dependenţă cu soluţia dată capătului principal de cerere, şi atâta timp cât reclamanta a făcut dovada parţială a cotelor de întreţinere restante ale pârâtului, instanţa să admită şi în parte capătul accesoriu şi să oblige pârâtul la plata unor penalităţi calculate la cotele de întreţinere dovedite ca fiind în sarcina pârâtului şi neachitate în termenul legal.

Astfel, nu va acorda penalităţile calculate pentru perioada anterioară lunii iulie 2007 pentru consumul de apă şi canalizare în sarcina pârâtului, atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada cotelor de întreţinere restante pentru această perioadă, nu a făcut dovada datei la care aceste cote de întreţinere au fost achitate cu întârziere de către pârât, pentru a putea stabilit perioada de timp pentru care se aplică coeficientul de penalităţi de întârziere. Pentru ianuarie 2009-iulie 2007, instanţa urmează să oblige pârâtul la plata unor penalităţi de întârziere de 189,76 lei, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa constată că acţiunea formulată de reclamantă este întemeiată în parte, motiv pentru care aceasta va fi admisă în parte, urmând să dispună obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 904,72 lei reprezentând contravaloare cheltuieli datorate cu titlu de întreţinere şi apă canal şi suma de 189,76 lei reprezentând penalităţi aferente debitului.

Domenii speta

Spete similare