Oug 119

Sentinţă civilă 521 din 17.02.2009


SENTINŢA CIVILĂ NR. 521 din 17 februarie 2009

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. …/327/2008 reclamanta  .. a  chemat în judecată pe pârâta … pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună emiterea unei ordonanţe de plata împotriva pârâtei pentru suma de 45941, 01 lei cu titlu de preţ şi dobânzi legale aferente până la achitarea integrala a debitului , cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, a arătat că a încheiat cu debitoarea contractul de vânzare - cumpărare nr. 685/05.03.2007 prin care a livrat pârâtei betoane în valoare totală de 1.247.952,11 lei. Arată reclamanta că debitoarea a plătit 1.202.011,10 lei dar a rămas datoare cu un rest de 45.941,01 lei aferent facturilor 0000128/ 30.11.2007 şi 0000157/ 20.12.2007. A precizat reclamanta că în ceea ce priveşte factura datată 30.11.2007 mai sus menţionată în valoare totală de 47517,99 lei a plătit la data de 25.02.2008 suma de 2102,42 lei rămânând un rest de plată de 45415, 57 lei suma datorată şi în prezent.

În conformitate cu prevederile art. 3 din OUG 119/2007 creanţa constând în plata preţului produce dobânzi potrivit art. 43 C. comercial şi OG 9/2000 motiv pentru care solicită obligarea debitoarei şi la plata dobânzii legale calculate de la scadenţa fiecărei facturi până la plata integrală a debitului.

În drept au fost invocate disp. OUG nr.119/2007.

În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta legal citată, a depus întâmpinare în conţinutul căreia a invocat în principal inadmisibilitatea cererii iar în subsidiar a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

S-a arătat în ceea ce priveşte inadmisibilitatea, creanţa invocată de către reclamantă nu îndeplineşte condiţiile legale pentru promovarea cererii nefiind certă, lichidă şi exigibilă.

În ceea ce priveşte caracterul cert al creanţei s-a arătat că niciuna din facturi nu este acceptată la plată prin semnătura angajantă şi ştampilă de către societatea pârâtă.

S-a mai arătat că reclamanta recunoaşte faptul că la primirea facturii nr. 0000128/30.11.2007 şi a anexei nr.1 reprezentând situaţia de plată pe perioada 16.11.2007 – 30.11.2007 pârâta a ştampilat factura şi anexa şi a semnat de primire făcând „ unele menţiuni”. „ Menţiunile ”  la care face referire reclamanta şi al căror menţiuni ignora să-l indice  sunt de fapt tocmai contestarea sumei pretinse de către reclamantă. În acest sens pârâta a indicat în cadrul acestor observaţii că valoarea livrărilor efectuate  este inferioară valorii facturate. Totodată pârâta a returnat situaţia de plată împreună cu obiecţiunile formulate urmând ca aceasta să realizeze stornarea facturii şi emiterea unei noi facturi care să cuprindă sume corespunzătoare valorii livrărilor efectiv realizate.

Totodată creanţa nu este lichidă întrucât cuantumul ei nu rezultă dintr-un înscris care să provină de la sau sa fie recunoscut de către pârâtă. Nu în ultimul rând , nu este exigibilă, cuantumul şi existenţa ei nefiind determinată din chiar înscrisul de creanţă sau din înscrisuri provenind de la pârâta debitoare.

În drept, au fost invocate disp. OUG 119/2007.

Pârâta a depus în apărare înscrisuri la dosarul cauzei .

Reclamanta a depus precizări la dosarul cauzei în conţinutul cărora a arătat că solicită admiterea în parte a acţiunii, respectiv obligarea pârâtei doar la plata dobânzii de 2824,43 lei, cu cheltuieli de judecată în considerarea faptului că a fost achitată creanţa de către debitoare în cursul procesului .

Analizând cauza în raport cu probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 2 alin 1 din OUG 119/2007 aceasta se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.

Potrivit art. 9 alin 2 din acelaşi act normativ în cazul în care debitorul contestă creanţa, instanţa verifică dacă această contestaţie este întemeiată.

În speţă, pârâta a contestat în mod argumentat caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei pretinsă de către reclamantă.

Verificând apărările formulate de către pârâtă, instanţa reţine că acestea sunt întemeiate pentru următoare argumente:  chiar dacă între părţile litigante s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare nr. 685/ 05.03.2007 ( fila 5) din examinarea facturilor invocate de către reclamantă drept izvor al creanţei datorate de către pârâtă se reţine că aceste facturi nu sunt acceptate la plată prin semnătura şi ştampila societăţii pârâte. Dincolo de acest aspect,  se reţine că pârâta a formulat obiecţiuni contestând volumul lucrărilor prestate şi astfel întinderea sumei datorate aspect care rezultă din anexa nr. 1 la situaţia de plată pe perioada 16.11.2007 – 30.11.2007 la contractul de vânzare – cumpărare 685/05.03. 2007,  situaţie în care se menţionează că trebuie scăzute din factura finală anumite sume de bani pe care pârâta le-a individualizat fără echivoc ( fila 13 din dosarul cauzei ).

Prin urmare, pârâta a făcut o contestare argumentată a sumei datorată ceea ce înlătură caracterul de creanţă certă, lichidă şi exigibilă pretinsă de reclamantă , motiv pentru care instanţa va respinge acţiunea ca nefondată, apreciind că inadmisibilitatea invocată reprezintă o chestiune care vizează fondul cauzei .