Pretentii

Sentinţa civilă 777/10.03.2009

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 21.01.2009 sub nr. 342/327/2009, reclamanta ……… a chemat în judecată pe pârâta ………….., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6978,74 lei reprezentând contravaloare cheltuieli datorate cu titlu de întreţinere şi apă canal şi suma de 3021,28 lei reprezentând penalităţi aferente debitului.

În motivarea cererii se arată că pârâta este proprietara imobilului situat în Tulcea str. ……….. şi conform evidenţelor aceasta apare cu un debit datorat de 6978,74 lei reprezentând contravaloare cheltuieli datorate cu titlu de întreţinere şi apă canal.

Reclamanta arată că în cauză sunt întrunite dispoziţiile Legii nr.230/2007, art.1073, 1081, 1084 C. civ..

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei: fişă de cont, liste de plată întreţinere, liste de plată apa canal, statutul asociaţiei de proprietari, procesul verbal al Hotărârii Adunării Generale, modul de calcul al penalităţilor.

De asemenea, reclamanta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, potrivit dispoziţiilor art.242 alin.2 C.pr.civ.

Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 şi de plata  timbrului judiciar, conform art. 1 alin.2 din O.G. nr.32/1995.

Pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză, deşi a fost legal citată cu această menţiune.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Pârâta, ………….., este proprietară a apartamentului nr.18 din imobilul situat în mun. Tulcea, ……………….., astfel că în temeiul art. 46 din Legea 230/2007, îi revenea obligaţia să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuţie ce îi revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari.

Aşa cum rezultă din listele de plată depuse de reclamantă la filele 14-46, pentru perioada iulie 2007- ianuarie 2009 au fost calculate în sarcina pârâtei un total al cotelor de întreţinere lunare pentru perioada indicată mai sus de 3.122,18 lei cu titlu de cote de întreţinere, din care:

1. cote de întreţinere pentru consumul de apă şi canalizare pentru lunile iulie 2007-ianuarie 2009 în cuantum de 1277,9 lei,

2. şi cote de întreţinere pentru energie termică  pentru lunile decembrie 2007- ianuarie 2009 în cuantum de 1844,28 lei.

Suma de 3.122,18 lei rezultă din însumarea valorilor lunare de consum apă şi canalizare şi a valorilor lunare de consum de energie termică şi apă adaos, aşa cum sunt acestea menţionate de reclamantă în listele lunare de plată depuse la dosar la rubrica "TOTAL".

Din lista de plată pentru consumul de apă pentru luna iulie 2007-fila 32 dosar rezultă că pârâta figura şi cu "restanţe" la plata consumului de apă şi apă canal pentru perioada anterioară lunii iulie 2007,  în sumă de 1.040,26 lei pentru care reclamanta nu a depus înscrisurile doveditoare specifice, respectiv listele de plată pentru perioadele anterioare lunii iulie 2007, de care face vorbire art. 46 din legea sus indicată, astfel că pentru această pretenţiei reclamanta nu a făcut dovada ce-i incumba cu mijlocul de probă specific acestei materii şi reglementat prin lege specială, astfel că nefiind dovedite, urmează ca instanţa să nu dispună obligarea pârâtului şi la plata acestei sume de 1040,26 lei, pretenţia formulată fiind în această parte neîntemeiată.

Din lista de plată a cheltuielilor de întreţinere ce vizează consumul de energie termică şi apă adaos pentru luna decembrie 2008 rezultă că pârâta pârâta figura şi cu" restanţe" la plata consumului energie termică şi apă adaos  în sumă de 3.145,9 lei, pentru care reclamanta nu depune înscrisurile doveditoare, respectiv listele de plată pentru perioadele anterioare lunii decembrie 2007, de care face vorbire art. 46 din legea sus indicată, astfel că pentru această pretenţiei reclamanta nu a făcut dovada ce-i incumba cu mijlocul de probă specific acestei materii şi reglementat prin lege specială, astfel că nefiind dovedite, urmează ca instanţa să nu dispună obligarea pârâtului şi la plata acestora, pretenţia formulată fiind neîntemeiată în partea pentru suma de 3145,9 lei.

Mai mult, reţine instanţa că pârâta a beneficiat de subvenţii pentru încălzirea locuinţei pentru perioada decembrie 2007- aprilie 2008, subvenţii ce s-au acordat pentru acest scop legal special, astfel încât imputaţia subvenţiilor încasate pentru pârâta trebuia să se facă cu respectarea finalităţii legii privind subvenţiile pentru încălzire. Pentru a se respecta scopul edictării normelor privind subvenţie pentru încălzirea locuinţei, asociaţia trebuia să facă imputaţia sumelor încasate cu titlu de subvenţie asupra sumelor stabilite în sarcina pârâtei cu titlu de încălzire locuinţă pentru luna pentru care s-a acordat subvenţia. În cauză, pârâtei i s-au acordat subvenţii pentru perioada decembrie 2007-aprilie 2008, dar instanţa constată că ele s-au imputat asupra restanţelor şi nu asupra cotei de întreţinere pentru luna pentru care s-au acordat. Astfel că în concret imputaţia făcută de asociaţie contravine scopului pentru care s-au edictat normele de protecţie socială privitoare la ajutoarele pentru încălzirea locuinţei, fiind astfel contrare legii şi deci lovite de nulitate, urmând ca instanţa sa efectueze ea însăşi imputaţia sumelor încasate cu titlu de subvenţie în temeiul art. 1113 C.civ. Astfel din cotele de întreţinere reprezentând energie termică pentru încălzirea locuinţei calculate în sarcina pârâtei pentru perioada decembrie 2007-aprilie 2008, instanţa va deduce suma totală de 506,82 lei ce a fost încasată cu titlu de subvenţie pentru încălzirea locuinţei pentru decembrie 2007-aprilie 2008. Astfel că va reţine că pârâta mai datora în total suma de 1844,28 lei cu titlu de energie termică pentru perioada decembrie 2007-ianuarie 2009.

Având în vedere dispoziţiile art. 46 din Legea nr.230/2007 potrivit cărora “Toţi proprietarii de apartamente trebuie să plătească în avans cota ce le revine din bugetul pentru cheltuielile comune” şi observând prevederile art. 50 din aceeaşi lege, „asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit”, precum şi dispoziţiile art.1073 C.civ., instanţa apreciază că pârâta era obligată să plătească cheltuielile de întreţinere corespunzătoare datorate cu titlu de întreţinere şi apă canal, dar urmează să admită în parte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cotelor de întreţinere reprezentând consum apă, canalizare, energie termică şi să oblige pârâta la plata cotelor de întreţinere în sumă de 3122,18 lei, dovedite cu mijloacele de probă specifice, respectiv cu listele de plată afişate.

B) Sub aspectul capătului accesoriu de cerere, privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, instanţa urmează să analizeze trei aspecte, respectiv cuantumul penalităţilor pe zi de întârziere, data de la care încep să curgă şi data până la care se calculează şi al treilea aspect- suma asupra căreia se va calcula procentul de penalitate.

B.1) Sub primul aspect, al cuantumului penalităţilor pe zi de întârziere, instanţa reţine că conform art. 49 alin.1 din Legea 230/2007, asociaţia de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanţă, afişată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere şi se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depăşeşte termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăşi suma la care s-au aplicat.

Având în vedere înscrisul depus de reclamantă la fila 10 dosar, procesul-verbal prin care Asociaţia de proprietari a stabilit cuantumul penalităţilor de întârziere, instanţa constată că acesta este nelegal în partea care priveşte cuantumul penalităţilor de întârziere, fiind stabilită prin acest act o penalitate de 2% pe zi de întârziere, ce depăşeşte limita legală superioară permisă a penalităţilor pe zi de întârziere prevăzută de Legea 230/2007, care instituie o limitare a procentului penalităţilor la maxim 0,2% pe zi de întârziere. Nelegalitatea procesului-verbal întocmit la nivelul asociaţiei atrage sancţiunea nulităţii parţiale a procesului-verbal pentru cuantumul penalităţilor care depăşesc valoarea maxim admisă de 0,2%, urmând să fie aplicabilă în cauză limita maximă legală admisă de 0,2% .

B.2) Sub al doilea aspect, al datei de la care încep să se calculeze penalităţile şi al datei până la care se calculează penalităţile, instanţa reţine că înscrisul în baza căruia s-au calculat penalităţile de întârziere este datat la 05.06.2008, astfel că pretenţia privind penalităţile de întârziere se vor calcula şi acorda de instanţă numai pentru perioada începând cu data încheierii procesului-verbal, respectiv data de 05.06.2008, pentru viitor. Aceasta deoarece pentru perioada anterioară datei la care s-a luat această hotărâre în asociaţia de proprietari nu exista, cel puţin reclamanta nu a făcut dovada în cauză, o manifestare de voinţă în sensul calculării de penalităţi în sarcina proprietarilor care întârzie la plata cotelor de întreţinere, astfel că în lipsa acesteia lipseşte premisa prevăzută de norma legală în ce priveşte naşterea obligaţiei de a plăti penalităţi în sarcina proprietarilor.

B.3) Sub al treilea aspect, al sumei asupra căreia se va aplica coeficientul de penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere, instanţa urmează a avea în vedere disp. art. 49 alin.2 din aceeaşi lege, care prevede că termenul de plată a cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, afişate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.

În ceea ce priveşte restanţele reţinute în sarcina pârâtei în cea mai veche listă de plată-lista lunii iulie 2007 pentru consumul de apă şi canalizare şi respectiv decembrie 2007 pentru consumul de energie termică şi apă adaos, instanţa reţine că nefiind dovedită pretenţia principală, respectiv nefiind dovedită cu mijloacele de probă specifice cotele de întreţinere anterioare lunii iulie 2007 şi respectiv decembrie 2007, şi fiind apreciată ca neîntemeiată, rubrica restanţe nu poate genera penalităţi, astfel că nici pretenţia accesorie privind obligarea la plata penalităţilor nu poate fi considerată ca întemeiată, atâta timp cât "accesorium sequitur principalae".

 Pentru cotele de întreţinere pentru consumul de apă şi canalizare stabilite în sarcina pârâtei pentru perioada iulie 2007-iunie 2008, instanţa va obliga pârâta la plata unor penalităţi de întârziere începând cu data 05.06.2008, de când s-a încheiat procesul-verbal de stabilire a cuantumului penalităţilor de întârziere şi până în ianuarie 2009, în cuantum de 302,99 lei.

Pentru cotele de întreţinere pentru energia termică stabilite în sarcina pârâtei pentru perioada decembrie 2007-iunie 2008, instanţa va obliga pârâta la plata unor penalităţi de întârziere începând cu data 05.06.2008, de când s-a încheiat procesul-verbal de stabilire a cuantumului penalităţilor de întârziere şi pentru viitor şi până în ianuarie 2009, în cuantum de 283,99 lei.

Pentru penalităţile de întârziere calculate la cotele de întreţinere datorate pentru întârzierea la plată a cotelor de întreţinere ce reprezintă consumul de apă şi canalizare pentru perioada iulie 2008- ianuarie 2009, instanţa constată că acestea sunt datorate începând cu data de 05.06.2008, urmând să le calculeze de la această dată pentru viitor până la data introducerii acţiunii, respectiv până în luna ianuarie 2009, şi să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 106,53 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate la cotele de întreţinere reprezentând apă şi canalizare perioada iunie 2008(data procesului-verbal al asociaţiei de stabilire al cuantumului penalităţilor pe zi de întârziere anulat în partea ce depăşeşte limita legală)-ianuarie 2009.

Pentru penalităţile de întârziere calculate la cotele de întreţinere datorate pentru întârzierea la plată a cotelor de întreţinere ce reprezintă energia termică şi apa adaos pentru perioada iulie 2008-ianuarie 2009, instanţa constată că acestea sunt datorate începând cu data de 05.06.2008 şi pentru viitor, urmând să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 134,28 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate la cotele de întreţinere reprezentând energia termică şi apa adaos pentru perioada iunie 2008(data procesului-verbal al asociaţiei de stabilire al cuantumului penalităţilor pe zi de întârziere anulat în partea ce depăşeşte limita legal )-ianuarie 2009.

Pentru acestea şi având în vedere şi că soluţia dată acestui capăt de cerere este în relaţie de dependenţă cu soluţia dată capătului principal de cerere, şi atâta timp cât reclamanta a făcut dovada parţială a cotelor de întreţinere restante ale pârâtului, instanţa urmează să admită în parte şi capătul accesoriu şi să oblige pârâtul la plata unor penalităţi calculate la cotele de întreţinere dovedite ca fiind în sarcina pârâtului şi neachitate în termenul legal.

Astfel, nu va acorda penalităţile calculate pentru perioada anterioară lunii iulie 2007 pentru consumul de apă şi canalizare şi nici penalităţi calculate pentru perioada anterioară lunii decembrie 2007 pentru energia termică şi apa adaos calculată în sarcina pârâtei, atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada cotelor de întreţinere restante pentru această perioadă, nu a făcut dovada datei la care aceste cote de întreţinere au fost achitate cu întârziere de către pârâtă, pentru a putea stabilit perioada de timp pentru care se aplică coeficientul de penalităţi de întârziere. Pentru iulie 2007-ianuarie 2009, şi faţă de considerentele de mai sus, instanţa urmează să oblige pârâtul la plata unor penalităţi de întârziere de 828,79 lei, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Domenii speta

Spete similare