Decontare cheltuieli de transport polițist la și de la locul de muncă.

Numire în primă funcție, după declararea ca admis la concursul de încadrare din sursă externă.

Schimbarea domiciliului după numirea în funcție.

Decizia civilă nr. 1073/12.11.2017

Prin Decizia civilă nr. 1073/12.11.2019 Curtea de Apel Galați Secția Contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 491/12.07.2019 a Tribunalului Galați.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele:

1. Prin sentința civilă nr. 491/12.07.2019, Tribunalul Galați a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul N.L.A. în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. Galați, și a obligat pârâtul să deconteze reclamantului cheltuielile de transport la și de la locul de muncă cu autoturismul cu numărul de înmatriculare GL-90-AXX, pe ruta Galați – comuna Corni – Galați, începând cu luna noiembrie 2016 și până la modificarea condițiilor legale de acordare, respectiv contravaloarea a 7,5 l. de carburant la 100 km. parcurși. A admis în parte cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată și a obligat pârâtul la plata, către reclamant, a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.

În motivarea sentinței, Tribunalul Galați a reținut următoarele: „În fapt, prin Dispoziția șefului I.P.J. Galați nr. 623/30.06.2016, emisă în temeiul art. 9 alin. 2 ind. 2, art. 21 alin. 3 ind. 2, alin. 7 ind. 1, art. 22 alin. 7 din Legea nr. 360/2002, a Legii – cadru nr. 284/2010, a OUG nr. 57/2015, a HG nr. 292/2011, a HG nr. 1822/2004, a Ordinului MAI nr. 489/2005 și a Ordinului MAI nr. 300/2004, reclamantul N.L.A., declarat „Admis” la concursul de încadrare din sursă externă, a fost încadrat, începând cu data de 01.07.2016, cu gradul profesional de agent de poliție în funcția de Agent IV la Postul de Poliție comunală Corni Tip I din cadrul Secției 5 Poliție Rurală Rădești Tip III – I.P.G. Galați, poziția 1082 din Statutul de organizare al unității, unde este prevăzută funcția de Ajutor șef post (f. 8).

Prin Raportul privind decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă nr. 23/430.135, reclamantul a solicitat Inspectorului Șef al I.P.J. Galați aprobarea efectuării navetei zilnice pe ruta municipiul Galați – comuna Corni – municipiul Galați, pe distanța de 65 km şi retur, pentru o perioadă nedeterminată (zilnic, potrivit planificării) cu autoturismul înmatriculat sub nr. GL-90-AXX, motivat de faptul că își va începe activitatea efectiv în cadrul Postului de poliție comunală Corni la data de 24.10.2016 și că, în comuna Corni, jud. Galați, deși există locuință de serviciu, aceasta este ocupată de șeful de post, fapt pentru care nu poate beneficia de cazare. Totodată, a solicitat a i se aproba decontarea lunară a cheltuielilor efectuate cu deplasarea, potrivit art. 6 alin. 2 din Normele de aplicare OMAI nr. 51/2014 (f. 9-10).

Prin adresa nr. 16042/25.11.2016, Comisia pentru decontarea cheltuielilor de transport din cadrul I.P.J. Galați a comunicat reclamantului faptul că la data numirii în funcție, respectiv 01.07.2016, avea domiciliul în comuna Vânători, jud. Galați iar la data de 07.11.2016 şi-a stabilit domiciliul în municipiul Galați, jud. Galați, sens în care s-a apreciat că nu întrunește condițiile pentru aprobarea și decontarea navetei, conform OMAI nr. 51/2014 (f. 11).

Ulterior reclamantul a revenit cu aceeași solicitare privind decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă (f. 12), solicitare respinsă prin adresa nr. 373.437/03.05.2017 pentru aceleași considerente expuse în adresa emisă în data de 25.11.2016 (f.13).

Reclamantul a făcut dovada că este comodatar al autoturismului cu număr de înmatriculare GL-09-AXX (f. 14-15).

Din extrasul din DEPABD (f. 28), a rezultat că, până la data de 07.11.2016, reclamantul a locuit în satul Vânători, comuna Vânători, jud. Galați și ulterior în Municipiul Galați.

Reclamantul a depus bonuri fiscale prin care a făcut dovada achiziționării carburantului în perioada noiembrie 2016 - ianuarie 2018 (f. 61-75) și în perioada februarie 2018 – iunie 2019 (f. 16-33).

S-a făcut totodată dovada (f. 93-104) că reclamantul a fost prezent la Poliția Rurală Rădești – Postul de poliție comunală Corni în perioada 01.07.2016 – 30.06.2017.

 Instanța reține că nu se impune analizarea excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului întrucât soluționarea acestei excepții nu a fost recurată, astfel încât a intrat în putere de lucru judecat.

În drept, potrivit art. 6 alin. 1 lit. f' din HG nr. 1292/2003 privind drepturile de transport ale polițiștilor, elevilor şi studenților din instituțiile de învățământ pentru formarea polițiștilor, polițiștii au dreptul la decontarea cheltuielilor de transport, dus şi întors, în contul unităților din care fac parte, la și de la locul de muncă, pe o distanță de 5 - 70 km, pentru polițiștii împuterniciți să îndeplinească funcții într-o altă unitate decât cea din care fac parte, situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reședință și pentru polițiștii numiți în prima funcție într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reședință, cărora nu li se pot asigura locuințe în localitatea în care au fost împuterniciți/numiți în prima funcție.

Instanța reține că în cauză este vorba despre numirea reclamantului în primă funcție, după declararea ca admis la concursul de încadrare din sursă externă, fiind incidente prevederile legale menționate.

 Reține totodată că pârâtul nu a făcut dovada că a pus la dispoziția reclamantului o locuință în localitatea în care a fost numit.

Conform art. 4 alin. 4 din Ordinul MAI nr. 51/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice privind decontarea cheltuielilor de transport în unele situații în care cadrele militare, polițiștii şi personalul civil se deplasează la și de la locul de muncă, în cazul în care graficul orar al mijloacelor de transport în comun nu asigură prezența polițiștilor la ora de începere a programului de lucru, precum şi în cazul în care nu există mijloace de transport în comun pe ruta de deplasare la și de la locul de muncă, cu aprobarea șefului unității, deplasarea zilnică se poate face cu mijlocul de transport deținut legal, cu orice titlu, situație în care decontarea cheltuielilor de transport va fi la nivelul contravalorii a 7,5 litri de carburant la 100 km parcurși.

Așa cum s-a arătat, reclamantul a făcut dovada că deține cu titlu legal autoturismul înmatriculat sub nr. GL-09-AXX și pârâtul nu a făcut dovada (pozitivă a unui fapt negativ afirmat de către reclamant) că graficul orar al mijloacelor de transport în comun asigură prezența reclamantului la ora de începere a programului de lucru sau că există mijloace de transport în comun pe ruta de deplasare a reclamantului la și de la locul de muncă.

În respingerea solicitării de plată a reclamantului pârâtul a invocat pct. 19 paragraful al III-lea din Ordinul M.A.I. nr. 136/13.02.2004 potrivit căruia nu beneficiază de aceste drepturi polițiștii mutați la cerere sau cei care, din motive personale, își stabilesc domiciliul în altă localitate decât cea prevăzută în ordinul de mutare.

Instanța reține că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză întrucât, pe de o parte, în ordinul de numire al reclamantului nu este menționat niciun domiciliu și, pe de altă parte, că, la data la care a fost numit în primă funcție, reclamantul nu avea domiciliul în localitatea în care se află postul de poliție la care a fost numit, respectiv comuna Corni, ci într-o altă localitate, respectiv comuna Vânători, județul Galați, învecinată cu municipiul Galați, astfel încât se impunea decontarea cheltuielilor reclamantului și în această situație față de prevederile HG nr. 1292/2003.

Instanța reține totodată că temeiul de drept invocat de către pârât pentru respingerea solicitării reclamantului (Ordinul M.A.I nr. 136/13.02.2004) este un act normativ exceptat de la publicare în Monitorul Oficial, deci un act normativ inaccesibil reclamantului şi care contravine jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

În acest sens, se reține că instanța europeană impune ca legea națională să aibă anumite calități, respectiv să fie accesibilă şi previzibilă, de natură a evita arbitrariul autorităților naționale. Accesibilitatea legii semnifică posibilitatea cunoașterii dispozițiilor ei prin publicare, în forme specifice. La aceasta se adaugă condiția previzibilității ei.

Într-o jurisprudență constantă, CEDO consideră că poate fi cuprinsă în noțiunea de lege, în sensul Convenției, numai acea normă care este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite individului să-şi regleze propria conduită, cu recurgere, la nevoie, la „consilieri de specialitate”, în așa fel încât să poată prevedea într-o măsură rezonabilă, în funcție de circumstanțele ce pot rezulta dintr-o acțiune determinată.

În cauză, singurul act normativ în materie, accesibil reclamantului, este HG nr. 1293/2003 care, la art. 6 lit. f', prevede dreptul polițiștilor la decontarea cheltuielilor de transport, dus şi întors, pe o distanță de 5-70 km, atunci când localitatea de domiciliu nu coincide cu cea în care efectuează serviciul.

Având în vedere că reclamantul a solicitat decontarea cheltuielilor începând cu data de 01.07.2016 și față de faptul că, în Referatul nr. 23/430,135 adresat conducerii I.P.J. Galați, a solicitat decontarea cheltuielilor începând cu data de 24.10.2016 și a faptului că a făcut dovada achiziționării carburantului numai pentru perioada noiembrie 2016 – iunie 2019, cererea reclamantului este fondată numai în parte, numai pentru cheltuielile efectuate începând cu luna noiembrie 2016.

Cu privire la cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei reprezentând onorariu avocat, instanța reține că chitanța nr. 100467/07.06.2019, depusă de reclamant în dovedirea cheltuielilor de judecată (f. 37), este emisă de Cabinet de avocat ”N.D.”, avocat care a participat la un singur termen de judecată, respectiv termenul din data de 26.06.2019, pe parcursul judecății în primul ciclu procesual reclamantul fiind asistat de un alt avocat.

Față de prevederile art. 451 alin. 2 C.proc.civ. și având în vedere volumul de muncă depus de avocat în cauză, instanța apreciază că numai un onorariu în sumă de 500 lei poate fi pus în sarcina pârâtului.

În concluzie, față de toate considerentele expuse, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată și va obliga pârâtul să deconteze reclamantului cheltuielile de transport la și de la locul de muncă cu autoturismul cu numărul de înmatriculare GL-90-AXX, pe ruta Galați – comuna Corni – Galați, începând cu luna noiembrie 2016 și până la modificarea condițiilor legale de acordare, respectiv contravaloarea a 7,5 l de carburant la 100 km parcurși.

Totodată, va admite în parte cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată și va obliga pârâtul, ca parte căzută în pretenții, la plata, către reclamant, a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.”

2. Împotriva Sentinței civile nr. 491/12.07.2019 pronunțată de Tribunalul Galați, a formulat recurs I.P.J. Galați în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivare a invocat dispozițiile art. 6 lit. f) din H.G. nr. 1292/2003, privind drepturile de transport ale polițiștilor, elevilor și studenților din instituțiile de învățământ pentru formarea polițiștilor, şi ale Ordinului M.A.I. nr. 51/07.04.2014, pentru aprobarea Normelor metodologice privind decontarea cheltuielilor de transport în unele situații în care cadrele militare, polițiștii şi personalul civil se deplasează la şi de la locul de muncă, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 269 din 11 aprilie 2014, prin care au fost abrogate doar prevederile pct. 22 alin. (2), pct. 23 - 25 şi pct. 32 - 33 din Normele metodologice privind drepturile de transport, acordarea indemnizației de delegare, indemnizației de detașare şi decontarea cheltuielilor de cazare polițiștilor, elevilor şi studenților din instituțiile de învățământ pentru formarea polițiștilor, aprobate prin Ordinul ministrului administrației şi internelor nr. 136/20042, cu modificările şi completările ulterioare, fiind menținute celelalte dispoziții ale acestui ordin caracter normativ.

A susținut că după intrarea în vigoare a Ordinului M.A.I. nr. 51/07.04.2014, reclamantul putea beneficia de decontarea transportului la şi de la locul de muncă numai dacă parcurgea procedura instituită de acest act administrativ cu caracter normativ, situația sa fiind cea prevăzută la art. 1 lit. c) și art. 4 alin. (4) raportat la art. 4 alin. (1) din Norme, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de ordin şi în baza aprobării Șefului I.P.J. Galați, aprobare care întărește ideea că dreptul nu poate fi acordat decât în baza unei solicitări formulate de către cel în cauză, a cărei temeinicie urmează a fi analizată de ordonatorul de credite, printr-o Comisie numită în acest sens.

A arătat că prin raportul personal cu numărul 16042/17.11.2016, în temeiul Ordinului M.A.I. nr. 51/2014, Niculiță Laurențiu-Alin a solicitat decontarea transportului la şi de locul de muncă. Prin adresa numărul 16042/25.11.2016, președintele Comisiei prevăzute de art. 5 din Ordinul M.A.I. nr. 51/2014 a comunicat reclamantului că i-a fost respinsă solicitarea, pe motiv că, după mutarea sa în interesul serviciului la Postul de Poliție Corni (când avea domiciliul în comuna Vânători, județul Galați), și-a stabilit domiciliul în municipiul Galați.

A motivat că potrivit H.G. nr. 1292/2003 şi Ordinului M.A.I. nr. 51/2014, momentul nașterii dreptului la decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă este momentul mutării în interesul serviciului (când reclamantul avea domiciliul stabilit în comuna Vânători, județul Galați) și nu momentul solicitării, când domicilia în municipiul Galați. Pentru acest motiv Comisia prevăzută de art. 5 din Ordinul M.A.I. nr. 51/07.04.2014 a propus respingerea solicitării de a-i fi decontat transportul la și de la locul de muncă pe ruta Galați - Corni și retur, în condițiile în care, la momentul mutării în interesul serviciului la Corni, acesta avea domiciliul stabilii în comuna Vânători și nu la Galați.

A subliniat că, potrivit pct. 19 paragraful al III-lea din Ordinul M.A.I. nr. 136/2004, „nu beneficiază de aceste drepturi polițiștii mutați la cerere sau cei care, din motive personale, își stabilesc domiciliul în altă localitate decât cea prevăzută în ordinul de mutare.„

A considerat că aprobarea șefului I.P.J. Galați nu este o operațiune formală, de constatare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de actul administrativ cu caracter normativ, aspect întărit de prevederile art. 7 alin. (1) și (2), în cuprinsul căruia se statuează că „decontarea cheltuielilor de transport generate de aplicarea prezentelor norme metodologice se face în limita creditelor bugetare aprobate.”

3. Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.

4. Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este neîntemeiat și se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:

Conform art. 6 alin. 1 lit. f1 din HG nr. 1292/2003 privind drepturile de transport ale polițiștilor, elevilor şi studenților din instituțiile de învățământ pentru formarea polițiștilor, „(1) Polițiștii au dreptul la decontarea cheltuielilor de transport, dus şi întors, în contul unităților din care fac parte şi în situațiile în care se deplasează: f1) la şi de la locul de muncă, pe o distanță de 5 - 70 km, pentru polițiștii împuterniciți să îndeplinească funcții într-o altă unitate decât cea din care fac parte, situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reședință, şi pentru polițiștii numiți în prima funcție într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reședință, cărora nu li se pot asigura locuințe în localitatea în care au fost împuterniciți/numiți în prima funcție. De aceleași drepturi beneficiază şi polițiștii încadrați la structurile teritoriale ale unor unități care au sediul în altă localitate;”

Reclamantul a fost numit în prima funcție începând cu data de 01.07.2016, prin Dispoziția Șefului Inspectoratului de Poliție al Județului Galați nr. 623/30.06.2016, la Postul de poliție comunală Corni din cadrul Secției 5 Poliția Rurală Rădești, în funcția de ajutor șef de post.

Prin urmare, sunt aplicabile prevederile art. 6 alin. 1 lit. f1 din HG nr. 1292/2003, şi nu ale lit. f, care se referă doar la situația polițiștilor mutați în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reședință, cărora nu li se pot asigura locuințe în localitatea în care au fost mutați.

Lit. f1 a art. 6 alin. 1 din HG nr. 1292/2003 a fost introdusă prin Hotărârea Guvernului nr. 130/2013, pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind drepturile de transport ale polițiștilor, elevilor şi studenților din instituțiile de învățământ pentru formarea polițiștilor.

Prin Nota de fundamentare la Hotărârea Guvernului nr. 130/2013, s-a avut în vedere asigurarea unui cadru normativ comun şi uniform aplicat pentru polițiștii aflați în situații similare (compatibile), ca şi polițiștii împuterniciți să îndeplinească funcții într-o altă unitate decât cea din care fac parte, situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, precum şi polițiștii numiți în prima funcție într-o altă localitate decât cea de domiciliu şi/sau de reședință, cărora nu li se pot asigura locuințe în localitatea în care au fost împuterniciți/numiți în prima funcție, să poată beneficia de decontarea cheltuielilor de transport, dus şi întors, în contul unităților din care fac parte şi în situațiile în care se deplasează, la şi de la locul de muncă, pe o distanță de 5-70 km.

În cauză, intimatul N.L.A. avea domiciliul în comuna Vânători, jud. Galați la data numirii prima funcție, iar ulterior, la data de 07.11.2016 şi-a schimbat domiciliul în mun. Galați.

Dispozițiile pct. 19 lit. a paragraful III al Anexei Ordinului MAI nr. 136/2004, invocat de către recurent, nu sunt aplicabile în cauză întrucât reclamantul nu a avut domiciliul în comuna Corni jud. Galați la data numirii în prima funcție.

Pct. 19 lit. a, paragraful III al Anexei Ordinului MAI nr. 136/2004, în forma prezentată de pârât la fond, nefiind publicat în Monitorul Oficial așa cum a reținut şi instanța de fond, are următorul conținut: „Nu beneficiază de aceste drepturi polițiștii mutați la cerere sau care, din motive personale, își stabilesc domiciliul în altă localitate decât cea prevăzută în ordinul de mutare.” 

Această dispoziție are în vedere mutarea la cerere sau situația în care polițistul mutat în interesul serviciului în localitatea de domiciliu, din motive personale își stabilește domiciliul în altă localitate decât cea prevăzută în ordinul de mutare.

În alte cuvinte, dacă polițistul are același domiciliu cu cel prevăzut în ordinul de mutare şi ulterior, din motive personale, își stabilește domiciliul în altă localitate decât cea prevăzută în ordinul de mutare, nu beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport de la noul domiciliu la localitatea prevăzut în ordinul de mutare (în care avusese domiciliul anterior).

Sintagma „altă localitate decât cea prevăzută în ordinul de mutare” se referă la localitatea de domiciliu a polițistului, aceeași cu localitatea prevăzută în ordinul de mutare, şi nu la localitatea de domiciliu a polițistului diferită de localitatea prevăzută în ordinul de mutare.

Că este așa rezultă chiar din Dispoziția Șefului Inspectoratului de Poliție al Județului Galați nr. 623/30.06.2016, în care localitatea numirii este comuna Corni jud. Galați. Domiciliul reclamantului nu este menționat în cuprinsul acestei dispoziții şi prin urmare nu poate fi considerat ca fiind localitatea prevăzută în ordinul de mutare.

Interpretarea dată de recurent dispozițiilor pct. 19 lit. a, paragraful III al Anexei Ordinului MAI nr. 136/2004, conduce la limitarea în mod nejustificat a dreptului la alegerea domiciliului, în situația în care localitatea noului domiciliu este diferită de localitatea de domiciliu de la momentul numirii în funcție, alta decât cea prevăzută în ordinul de mutare.

Referitor la faptul că decontarea cheltuielilor de transport se face în limita creditelor bugetare aprobate, Curtea constată că motivul respingerii solicitărilor reclamantului a fost schimbarea domiciliului şi nu lipsa creditelor bugetare destinate cheltuielilor de transport.

Față de cele arătate mai sus, văzând şi art. 496 C.proc.civ., urmează a respinge recursul de față cu consecința menținerii sentinței recurate.

În baza art. 453 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a recurentului, Curtea îl va obliga la plata sumei de 800 lei către intimat, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Domenii speta

Spete similare