Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.) alin.2 cp.

Obiect: lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.) ALIN.2 CP.

Sentinţa penală: 42/10.2.2010

Deliberând asupra cauzei penale, aflată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ, privind pe inculpaţii X. şi Y., trimişi în judecată în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, în formă agravată, prevăzută de art. 180 alin. 2 CP, cu reţinerea dispoziţiilor art. 40 CP, pentru primul inculpat, respectiv art. 37 lit. b CP, pentru cel de-al doilea, constată că:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Neamţ, , s-au reţinut următoarele:

În data de 03.09.2009, ora 14:45, la stâna organizată de inculpatul X., în zona M. din satul C., acesta, împreună cu ciobanul Y., l-au lovit cu ciomegele pe Z., zis „T”, pe fondul unei discuţii contradictorii generată de păşunatul oilor inculpaţilor pe terenul deţinut de partea vătămată.

În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare, 11-12 zile de îngrijiri medicale.

Situaţia de fapt expusă în rechizitoriu se probează cu: plângere şi declaraţii parte vătămată, declaraţiile martorilor, certificat medico-legal, copii acte medicale depuse de partea vătămată, proces-verbal de cercetare la faţa locului, declaraţii inculpaţi.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţii martori, sentinţe penale, pentru dovedirea antecedentelor penale ale inculpaţilor.

Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 03.09.2009, în jurul orelor 15:30, observând că oile de la stâna organizată de inculpatul X.V. păscuseră iarba de pe terenurile închiriate de el, de la M.G. şi G.E., aflate în zona „M.” din satul C., partea vătămată Z. le-a reproşat ciobanilor angajaţi de inculpat, această acţiune, moment în care, în urma unor discuţii contradictorii, inculpaţii X. şi Y. – unul dintre ciobani – l-au lovit pe acesta cu ciomegele în cap, partea vătămată pierzându-şi cunoştinţa, astfel cum rezultă din declaraţia acesteia ( filele 14-15 d.u.p. ).

Alegaţiile părţii vătămate se coroborează cu declaraţia martorului G.X., dată în timpul urmăririi penale, din care rezultă că, la data sus precizată, în jurul orelor 14:00, Z. i-a făcut o vizită la stâna sa, aflată la 250 m de cea a inculpaţilor, plângându-se de faptul că oile inculpaţilor au păscut otava de pe terenurile deţinute de el, anunţându-l că urma să meargă la stâna acestora pentru a le reproşa acest fapt. Astfel cum reiese în continuare din depoziţia martorului, acesta a consumat două pahare de bere cu partea vătămată, pe care a sfătuit-o să nu întreprindă demersul expus anterior, însă aceasta nu l-a ascultat şi, în dreptul stânii inculpatului X., a fost lovită, mai întâi de acesta, şi ulterior şi de inculpatul Y., cu ciomegele de păzit oile, în cap şi corp, ţipând puternic; loviturile au determinat căderea părţii vătămate din atelajul hipo, în care se afla ( filele 19-20 d.u.p. ).

Aspectele evidenţiate în cele ce preced au fost confirmate şi de către martorul ocular D.N. care, în declaraţiile sale, a afirmat că, la data de 03.09.2009, în jurul amiezii, în timp ce se afla în căruţa sa, în zona „C.”, deplasându-se către zona „P.”, din C., a observat cum inculpatul X., împreună cu un tânăr de aproximativ 35 ani, 1,60m înălţime şi solid ( semnalmente care se potrivesc cu cele ale inculpatului Y. ) îl loveau cu bâtele pe Z., care era căzut lângă atelajul său hipo. La vederea martorului, inculpatul mai tânăr ( Y. ) s-a ascuns în nişte tufe, iar inculpatul X. a încetat să o mai lovească pe partea vătămată ( filele 22 d.u.p. şi 19 cercetare judecătorească ).

Mai mult decât atât, deşi nu prezintă relevanţă pentru atribuirea faptei prezentate, inculpaţilor, declaraţia martorului A.D. ( fila 50 cercet. jud. ) nu poate fi ignorată, fiind utilă cauzei, în ansamblul probator, din moment ce martorul relevă faptul că, la începutul lunii septembrie 20xx, în timp ce transporta otavă pentru M.C., în com. C., l-a văzut la cca. 50 m, pe Z., târât de căruţă, plin de sânge. Aşa fiind, depoziţia evocată prezintă concludenţă, în sensul că, fiind coroborată cu celelalte probe, face credibilă fapta descrisă.

Evenimentul a avut loc lângă stâna organizată de inculpatul X., situată în zona „C.”, din extravilanul satului C., către satul O., la o distanţă de aproximativ 200 m faţă de DN15C, astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la faţa locului ( filele 12-13 d.u.p. ), iar partea vătămată a avut nevoie, pentru vindecare, de 11-12 zile de îngrijiri medicale, pentru vindecarea leziunilor traumatice, care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur şi pot data din 03.09.2009, aspect probat prin certificatul medico legal ( fila 6 d.u.p. ).

Sub aspectul săvârşirii faptei, declaraţiile martorilor P.L.,G.M., T.A., P.V., H.C. urmează a fi îndepărtate ca neconcludente, din ansamblul probator, întrucât relevanţa acestora este cvasinulă, în raport de împrejurarea că din depoziţiile acestora, rezultă că nu au fost de faţă la producerea evenimentului descris, şi că relatările lor au la bază exclusiv, punctul de vedere al părţii vătămate şi zvonurile care au circulat în comunitate ulterior producerii evenimentului descris.

De asemenea, instanţa nu poate reţine ca relevante declaraţiile inculpaţilor, care au negat pe tot parcursul derulării procedurii, săvârşirea faptei, apreciindu-le ca nesincere, neputându-se corobora în mod util cu alte probe, astfel încât să fie apte de a determina adoptarea unei situaţii de fapt în care aceştia să nu fi fost implicaţi. Urmează a fi îndepărtată şi depoziţia martorului P.C., ca nesinceră şi părtinitoare ( fila 49 cercet. jud.), având în vedere raportul de prepuşenie între acesta şi inculpatul X., fiind cioban la stâna acestuia. Pentru considerente asemănătoare instanţa nu poate acorda relevanţă juridică declaraţiei martorului G.X. din timpul cercetării judecătoreşti ( fila 18 ), care relevă faptul că acesta nu a observat vreun conflict între părţi, după ce, anterior, în timpul urmăririi penale, descrisese amănunţit o versiune total opusă, care, de altfel a fost analizată ca şi probă veridică. Astfel, instanţa apreciază că o atare declaraţie este evident nesinceră, martorul putând fi manipulat în timpul scurs dintre cele două momente procesuale, procesele sale intelective fiind susceptibile de a fi fost influenţate, în mod normal, de scurgerea timpului.

În atare context, instanţa reţine, faţă de probatoriul administrat şi prezentat anterior, că săvârşirea faptei de către inculpaţi este neîndoielnică, stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, dată fiind şi linia de raţionament a curţii europene de contencios al drepturilor omului, de la Strasbourg, conform căreia aprecierea probelor făcută de judecătorul naţional nu ar putea fi cenzurată în temeiul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, decât în cazul în care acesta a dedus din faptele prezentate concluzii în mod evident injuste şi arbitrarii ( cauza Barbera, Messegue şi Jabardo contra Spaniei – 6 decembrie 1988 ).

În drept:

1. Fapta inculpatului X. de a o lovi, cu ciomagul, în cap şi corp, la data de 03.09.2009, orele 15:00, în extravilanul satului C., jud. Neamţ, pe partea vătămată Z., determinând producerea pe corpul acesteia, de leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare, 11-12 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, în variantă agravată, prevăzută de art. 180 alin. 2 CP.

Elementul material al laturii obiective îl constituie acţiunea acestuia materializată în activitatea de lovire, cu un corp contondent, a părţii vătămate, acţiune aflată în strâns raport de cauzalitate cu urmarea imediată a faptei, concretizată în producerea unor leziuni fizice, care au necesitat pentru vindecare, 11-12 zile de îngrijiri medicale.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu praeterintenţie, în sensul că activitatea de violentare s-a produs din intenţie, iar rezultatul socialmente periculos, prelungit până la crearea unor traumatisme fizice, a căror vindecare a necesitat un anumit număr de îngrijiri medicale, părţii vătămate, s-a produs din culpă.

În sarcina inculpatului au a fi reţinute şi prevederile art. 40 CP, care consacră pluralitatea intermediară de infracţiuni, faţă de aspectul că infracţiunea a fost săvârşită în termenul de încercare de un an, al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1000 lei amendă penală, stabilită prin sentinţa penală nr. xxx/2xx.0x.20xx, pronunţată de Judecătoria Târgu Neamţ, în dosarul nr. xxx/321/20xx ( filele 52-55 ), rămasă definitivă prin neapelare, la data de 04.05.20xx, astfel cum rezultă din referatul întocmit de BEP al Judecătoriei Tg. Neamţ ( fila 36 ).

2. Fapta inculpatului Y. de a o lovi, cu ciomagul, în cap şi corp, la data de 03.09.2009, orele 15:00, în extravilanul satului C., jud. Neamţ, pe partea vătămată Z., în aceeaşi împrejurare cu primul inculpat, determinând producerea pe corpul acesteia, de leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare, 11-12 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, în variantă agravată, prevăzută de art. 180 alin. 2 CP.

Elementul material al laturii obiective îl constituie acţiunea acestuia materializată în activitatea de lovire, cu un corp contondent, a părţii vătămate, acţiune aflată în strâns raport de cauzalitate cu urmarea imediată a faptei, concretizată în producerea unor leziuni fizice, care au necesitat pentru vindecare, 11-12 zile de îngrijiri medicale.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu praeterintenţie, în sensul că activitatea de violentare s-a produs din intenţie, iar rezultatul socialmente periculos, prelungit până la crearea unor traumatisme fizice, a căror vindecare a necesitat un anumit număr de îngrijiri medicale, părţii vătămate, s-a produs din culpă.

Instanţa urmează a reţine pentru încadrarea juridică a faptei, şi prevederile recidivei aşa – zise mari postexecutorii, consacrate prin dispoziţiile art. 37 lit. b CP, în raport de împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la omor, prev. de art. 20 rap. la 274 CP, prin sentinţa penală nr. xx/21.05.19xx a Tribunalului Neamţ, în dosarul nr. xxx/1999, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar şi copia hotărârii precizate ( filele 35 d.u.p., respectiv 38-40 cercet. jud.). Sentinţa a rămas definitivă la data de 02.08.19xx, prin decizia penală nr. xxx/22.07.19xx a Curţii de Apel Bacău, prin care s-a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpat ( filele 43-45 ). După cum reiese din fişa de cazier judiciar, inculpatul Y. a fost arestat la 09.xx.19xx şi liberat condiţionat la 16.0x.20xx, cu un rest de 876 de zile, astfel încât termenul de încercare, şi deci executarea pedepsei, astfel cum se consideră, s-a împlinit anterior săvârşirii faptei deduse judecăţii în prezentul dosar.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor care urmează a fi aplicate inculpaţilor, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.P., respectiv dispoziţiile părţii generale ale CP, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoanele infractorilor şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Faţă de probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine faptul că aspectele evocate se materializează în: atitudinea nesinceră a inculpaţilor pe parcursul procesului, existenţa antecedentelor penale ale acestora, dar şi o comportament relativ neconcordant cu principiile sociale contemporane, materializate în insistenţa de a hărţui psihic părţile şi martorii, prin şicane ofensatoare ( circumstanţă reţinută numai pentru inculpatul X. ).

Toate circumstanţele menţionate converg spre determinarea concluziei că infracţiunea prezintă un grad de pericol social relativ consistent, şi că, în condiţiile date, inculpaţii nu sunt susceptibili a beneficia de clemenţă. Totuşi, nu poate fi reţinut punctul de vedere al procurorului, care a solicitat reţinerea de circumstanţă agravantă judiciară, în sensul prevederilor art. 75 alin. 2 CP, a refuzului inculpaţilor de a recunoaşte fapta, întrucât aceştia nu au obligaţia de a acţiona în acest sens, îndatorirea revenind Ministerului Public, atitudinea lor fiind până la o limită, de acceptat, în condiţiile în care a trebuit să se apere, nefiind asistaţi de avocaţi.

Aşa fiind, faţă de considerentele reţinute instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse de câte 5000 de lei pentru inculpatul X., respectiv 3000 lei, pentru Y. este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C.P., ca măsură de constrângere şi mijloc de reeducare a acestora, cu finalitatea prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, urmărindu-se în acelaşi timp, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, în persoana celor doi inculpaţi.

În acest sens, trebuie avute în vedere prevederile art. 63 alin. 3 teza a II-a CP, potrivit cărora „…când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an ( cum este cazul speţei de faţă ), minimul special este de 500 lei, şi maximul special de 30.000 lei”.

Instanţa apreciază că inculpatul X. a avut o contribuţie mai mare la săvârşirea infracţiunii, decât cel de-al doilea inculpat, motiv pentru care cuantumul amenzii este mai mare, în cazul său. Astfel, acesta a fost primul care a lovit-o pe partea vătămată, Y. acţionând ca urmare a unui soi de instigare psihică, a unui impuls nejustificat de a sări în ajutorul – care nu era necesar – al angajatorului său.

Instanţa va pune în vedere inculpaţilor prevederile art. 631 CP, potrivit cărora „Dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii, instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită, ţinând seama de partea din amendă care a fost achitată”.

De asemenea, urmează ca instanţa, în temeiul art. 83 alin. 1 CP, să revoce suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1000 lei amendă penală, la care inculpatul X. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 184/23.04.2009, din dosarul nr. xxx/xxx/20xx, al Judecătoriei, definitivă la 0x.0x.20xx, prin neapelare şi, în virtutea art. 83 alin. 1 CP, să dispună executarea în întregime a pedepsei amenzii de 1000 lei, şi cumularea acesteia cu amenda de 5000 lei, din prezenta cauză, urmând ca, în final, inculpatul să fie obligat la plata sumei de 6000 lei, amendă penală.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa reţine că, în timpul urmării penale, partea-vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1820 lei, daune materiale, reprezentând contravaloarea consultaţiilor medicale şi a tratamentului prescris, iar în timpul judecăţii, a menţionat că înţelege să mărească valoarea cu încă 10.000 lei, reprezentând contravaloarea muncii prestate în gospodăria sa de către alte persoane, datorită faptului că a fost în incapacitate de muncă ( fila 17 ).

Relativ la acţiunea civilă susţinută de partea vătămată/parte civilă, în raport de situaţia de fapt descrisă, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 998 C. civ., „Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar în conformitate cu prevederile art. 999 din acelaşi act normativ „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa”.

În raport de atari reglementări legale şi de situaţia de fapt expusă, instanţa apreciază, că sunt întrunite condiţiile cumulative pentru angajarea răspunderii civile delictuale a acestora, respectiv:

a) existenţa unui prejudiciu;

b) existenţa unei fapte ilicite;

c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu;

d) existenţa vinovăţiei celor care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care au acţionat.

a) În ceea ce priveşte existenţa unui prejudiciu, instanţa reţine că acesta are un caracter cert, întrucât este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi a posibilităţii de evaluare, însă numai pentru suma totală de 5483 lei, astfel:

Referitor la suma solicitată cu titlu de daune materiale concretizând contravaloarea consultaţiilor medicale şi a tratamentului prescris, se constată că partea vătămată/parte civilă a dovedit numai existenţa unor cheltuieli în cuantum de 23 lei, astfel cum reiese din chitanţa nr. xxxx/08.09.20xx ( fila 8 d.u.p. ). Nu există la dosar alte probe care că dovedească efectuarea unor cheltuieli în cuantum de 1820 lei, cu titlu de contravaloare a serviciilor medicale şi medicamentelor prescrise.

În ceea ce priveşte suma de 10.000 lei, solicitată de partea civilă, ca materializând contravaloarea muncii prestate în gospodăria sa de către alte persoane, datorită faptului că a fost în incapacitate de muncă, instanţa apreciază că nici această sumă nu a fost demonstrată în totalitate, ci numai 5450, după cum urmează:

Din declaraţiile martorilor M. şi M.C., date în timpul cercetării judecătoreşti, rezultă că aceştia au lucrat cu ziua în perioada octombrie - noiembrie 20xx, câte 5-6 zile pe săptămână, în gospodăria părţii civile, fiind plătiţi cu 50 lei pe zi, întrucât aceasta nu era capabilă de muncă, datorită bătăii primite. Faţă de acest aspect, instanţa apreciază că fiecare dintre martori a primit în acest timp, câte 2500 lei. De asemenea, astfel cu reiese din depoziţia martorei T.A. ( fila 47 ), aceasta a prestat muncă în gospodăria părţii civile, primind 400-500 lei, în total, instanţa apreciind că suma primită de aceasta fiind de 450 lei.

b) Referitor la fapta ilicită, din ansamblul probator analizat, existenţa acesteia ( definită ca orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane ) este indiscutabilă, fiind concretizată în activitatea belicoasă a inculpaţilor, de lovire a părţii vătămate.

c) În ceea ce priveşte raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, acesta rezultă din materialitatea săvârşirii faptei ilicite, în sensul că fenomenul-cauză ( respectiv activitatea pârâţilor ) a favorizat în mod nemijlocit producerea efectului ( concretizat în prejudiciul suferit ), înlesnind naşterea procesului cauzal, grăbind şi favorizând dezvoltarea sa.

d) Din punct de vedere al vinovăţiei, atitudinea psihică a inculpaţilor s-a materializat sub forma praeterintenţiei, în sensul că activitatea de lovire s-a realizat cu intenţie, însă rezultatul s-a produs din culpă.

Aşa fiind, în temeiul art. 14 şi 346 alin. 1 CPP, raportat la art. 998-999 C. civ., va fi admisă, în parte, acţiunea civilă promovată de partea vătămată, urmând a fi obligaţi inculpaţii, în solidar, cu respectarea prevederilor art. 1003 C. civ.., la plata sumei de 5483 lei - cu titlu de daune materiale, către aceasta.

În baza art. 191 alin. 1 CPP, va fi obligat fiecare inculpatul la plata sumei de 100 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.

Domenii speta

Spete similare