Obligaţie de a face

Sentinţă civilă 486/2014 din 12.03.2014


R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

TG-CĂRBUNEŞTI

Sentinţa civilă nr.486

Şedinţa publică de la 12 Martie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE C.V.

Grefier M.N.M.

Pe rol fiind judecarea acţiunii formulată de reclamantul B.C., domiciliat în B., Şoseaua M.B., nr.297, bloc 15, sc. A, apt.4, sector 3, CNP …., în contradictoriu cu pârâţii Primarul comunei L.- B.I.şi Comisia Locală L. de Aplicare a Legii 18/1991, cu sediul în comuna L., judeţul G..

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile, reclamantul fiind reprezentat de avocat P.N..

Procedura de citare legal îndeplinită.

  S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, a fost ataşat referatul încheiat de grefierul de şedinţă la data de 11.03.2014 cu privire la dosarul nr.8348/2001 pronunţat de Judecătoria Tg.C. în care se arată că acest dosar priveşte alte persoane.Instanţa a revenit asupra măsurii ataşării dosarului nr.8348/2001, având în vedere că acesta priveşte alte persoane.

Apărătorul reclamantului a depus la dosar în copie sentinţa civilă nr.4884/25.11.1999, arătând că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa a constatat terminată cercetarea procesului şi a acordat cuvântul asupra excepţiei netimbrării capătului de cerere privind lipsa de folosinţă şi în dezbateri asupra fondului cererii privind daunele cominatorii: 

Avocat P.N. pentru reclamantul B.C., a arătat că la dosar s-a depus precizare în sensul că  reclamantul nu înţelege să timbreze capătul de cerere privind lipsa de folosinţă, a solicitat admiterea primului capăt de cerere, arătând că din răspunsul comisiei locale rezultă că nu a fost întocmită documentaţia deşi prin sentinţa nr.5735/20.12.2000 a fost obligată aceasta să întocmească documentaţia necesară emiterii titlului de proprietate şi punerii efective în posesie, că, deşi pârâţii îşi motivează refuzul de a efectua punerea în posesie pe sentinţele nr.3125/1997 şi 4795/2001, aceste sentinţe nu mai sunt în fiinţă întrucât prin sentinţa civilă nr.4884/25.11.1999 a fost admisă cererea de revizuire şi desfiinţată sentinţa nr.3125/1997 prin care se reconstituise dreptul de proprietate pentru L.O., fiind respinsă plângerea acesteia.

 

J U D E CĂ T O R I A

  Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 19.08.2013 sub nr…./317/2013, reclamantul B.C., în baza art. 64 alin. 2 teza 2, a formulat plângere împotriva refuzului Primarului comunei L.- B.I.şi a Comisiei Locale L. de Aplicare a Legii 18/1991 de a-l pune efectiv în posesie cu privire la o suprafaţă de teren situată în punctul „Vatra Satului M.”, cu lăţimea de 13,5 m şi lungimea din drumul comunal DJ 675 până în Dealul Seci, vecină la nord cu I.I.G., la sud moşt.T.L.C., la est Dealul Seci şi la vest - P.I. ( D.J.675) şi o bucată de teren situată în L., sat. M., cu lăţimea de 15 m şi lungă din şoseaua vecinală N-H., înspre apus, pe distanţa de 213 m până la capătul grădinii cu schimburi, vecin la nord cu moşt. C.I.C.(S.I.), la est şoseaua vecinală N-H., la sud T.L.C., la vest capătul grădinii cu schimburi (grădina C.. L.G. şi A..B.), solicitând, în baza art. 64 alin. 2 din Legea 18/1991 obligarea primarului B.I, la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, până la punerea efectivă în posesie şi, în baza art. 106 din Legea 18/1991, obligarea pârâţilor la plata sumei de 30.000 lei reprezentând despăgubiri civile, constând în lipsa de folosinţă a celor două terenuri, pe anii 2011, 2012 şi 2013.

În baza art.451 Cod procedură civilă a solicitat obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul B.C. a arătat că este singurul M.tor legal al mamei sale B. M., care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la cele două terenuri rămase de pe urma acesteia; că mama sa a devenit proprietara terenurilor menţionate în baza testamentului partajar din 29 august 1945, pct. 1 lit.a şi b şi a actului de partaj voluntar din 29 aug.1945 pct. 4 lit. a şi b, acte în baza cărora au fost emise două hotărâri judecătoreşti, sentinţa civilă nr.5735/20.12.2000 rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr.8036/15 nov.2001 a Curţii de Apel C. şi sent.civ.nr.4884/25.11.1999 a Judecătoriei Tg.C., pârâţii fiind obligaţi ca în baza acestor hotărâri să întocmească documentaţia necesară emiterii titlului de proprietate şi punerii efective în posesie, însă, deşi reclamantul s-a adresat atât în scris cât şi verbal de nenumărate ori pârâţilor să fie pus în posesie, aceştia au refuzat de fiecare dată.

În drept, a invocat  dispoziţiile art. 54, 64 şi 106 din Legea nr. 18/1991 şi art. 7 alin. 2 din Legea nr. 165/2013.

În dovedirea plângerii, reclamantul a depus la dosar în copie nota de constatare nr. 1626 din 29.09.2000 a Consiliului Local L.; act de partaj voluntar autentificat sub nr. 3904 din 07.04.1998 la Direcţia Judeţeană G. a Arhivelor Naţionale; testament partajar autentificat sub nr. 143 din 30 august 1945 la Judecătoria rurală Tg.L.; adresa nr. 1695 din 25.06.2003 a Comisiei Locale de aplicarea Leg. 18/1991 L.; adresa nr. 532 din 27.02.2002 a Comisiei Locale de aplicarea Leg. 18/1991 L., sent.civ. nr. 3125 din 2.09.1997 pronunţată de Judecătoria Tg.C. în dosarul nr. 1024/1997; sentinţa civilă nr.5735/20 dec.2000 pronunţată de Judecătoria Tg.C. în dosarul nr. 7481/2000; Decizia nr. 8063 pronunţată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 9154/2001; sentinţa civilă nr. 4884 din 25.11.1999 pronunţată de Judecătoria Tg.C. în dosarul nr. 7574/1998 şi motivarea.

Prin rezoluţia din data de 28.08.2013 s-a comunicat reclamantului să achite taxă judiciară de timbru în sumă de 1505 lei pentru capătul de cerere având ca obiect despăgubiri pentru lipsă folosinţă terenuri şi să depună la dosar în original dovada achitării acesteia.

Reclamantul nu a achitat taxa de timbru stabilită.

Cererea de chemare în judecată şi înscrisurile au fost comunicate pârâţilor, însă aceştia nu au formulat întâmpinare.

La solicitarea instanţei, la data de 28.01.2014, cu adresa nr. 5667/27.01.2014,  Comisia locală L. a comunicat că reclamantul nu a fost pus în posesie pe terenul situat în „Vatra satului M.” datorită existenţei sentinţelor civile nr.3125/1997 şi nr.4795/2001 care au obligat comisia locală să elibereze titlu de proprietate numitei L.O. pe o suprafaţă ce se suprapune parţial cu terenul solicitat de reclamant, că a fost eliberat titlul de proprietate nr.1344982/01.07.2002 în baza procesului-verbal de punere în posesie din data de 28.11.2000. A depus la dosar în copie: sentinţa civilă nr. 478 din 23 februarie 2009 pronunţată de Judecătoria Tg-C. în dosarul nr.4433/317/2008; decizia nr.1389 din 25 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 4433/317/2008; sentinţa civilă nr. 3125 din 2.09.1997 pronunţată de Judecătoria Tg.C. în dosarul nr.1024/1997, cererea formulată de petent privind punerea în posesie; titlul de proprietate nr.1344982 din 1.07.2002; proces verbal de punere în posesie nr. 37 din 01.07.2002.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată că reclamantul nu a achitat taxa de timbru stabilită de instanţă pentru cererea având ca obiect despăgubirile civile pentru lipsa de folosinţă, cerere ce vizează angajarea răspunderii civile a pârâţilor şi nu se încadrează în cererile pentru care s-a prevăzut scutirea de la plata taxei de timbru.

Potrivit art.197 Cod procedură civilă, neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţă se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii.

Cum în speţă reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1505 lei, în termenul acordat, instanţa va aplica sancţiunea anulării cererii privind despăgubirile civile.

Asupra cererii privind daunele cominatorii instanţa reţine că prin sentinţa civilă nr. 3125/02.09.1997 pronunţată de Judecătoria Tg-C. în dosarul nr.1024/1997 rămasă definitivă prin respingerea recursului a fost admisă plângerea formulată de petenta L.O., în contradictoriu cu intimaţii B.C. şi Prefectura G., fiind anulată Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 2164/1996 şi reconstituit petentei dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 0,70 ha pe raza comunei L., sat M., judeţul G., cu vecinii: N – M.tor G., S – N. N., E – Dealul S., V – şoseaua comunală N. – H..

Împotriva acestei sentinţe s-a formulat cerere de revizuire, iar prin sentinţa civilă nr.4884/25.11.1999 a fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuentul B.C., a fost desfiinţată sentinţa civilă nr.3125/02.09.1997 şi pe fond respinsă plângerea formulată de petenta L.O. împotriva HCJ nr.2124 din 06.12.1996.

Prin sentinţa civilă nr.5735/20.12.2000 pronunţată de Judecătoria T.-C. în dosarul nr.7481/2000 a fost admisă plângerea formulată de petentul B.C., a fost obligată intimata Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 să întocmească documentaţia necesară emiterii titlului de proprietate pentru suprafaţa de teren situată în punctul „Vatra Satului M.”, cu lăţimea de 13,5 m şi lungimea din drumul comunal DJ 675 până în Dealul Seci, vecină la nord cu I.I.G., la sud moşt.T.L.C., la est Dealul S. şi la vest - P.I. ( D.J.675). A fost obligată intimata Comisia Judeţeană G. de aplicare a Legii nr. 18/1991 să emită titlul de proprietate pentru terenul mai sus menţionat pe numele M.torilor autoarei M. N. B..

Din datele comunicate de Comisia locală de fond funciar rezultă că reclamantul nu a fost pus în posesie pentru terenurile din litigiu, reclamantul solicitând, în cauză, obligarea primarului la plata de daune cominatorii, în temeiul art.64 din Legea nr.18/1991.

Potrivit art. 64 din Legea nr.18/1991 în cazul în care comisia locala refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia judeţeana sau punerea efectiva în posesie, persoana nemulţumită poate face plângere la instanţa în a cărei rază teritorială este situat terenul, iar dacă instanţa admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancţiunea plăţii de penalităţi în condiţiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă (devenit 905 după republicare).

Aplicarea penalităţilor nu semnifică o executare silită propriu-zisă, ci constituie un mijloc de constrângere patrimonială indirectă a debitorului, pentru a executa în natură obligaţia cu caracter strict personal pe care şi-a asumat-o, constrângere ce se exercită în cadrul unei proceduri execuţionale. 

Din dispoziţiile prevăzute de art.905 Cod procedură civilă rezultă că aplicarea penalităţilor debitorului obligaţiei de a face intuitu personae, cum este aceea de a efectua punerea în posesie pentru terenurile ce au făcut obiectul Legii nr.18/1991, se poate face doar în cadrul procedurii execuţionale ce debutează prin încuviinţarea executării silite, alin.1 al acestui articol prevăzând că „dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorul nu execută obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unor penalităţi, de către instanţa de executare”.

Instanţa reţine că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea de penalităţi, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că a fost încuviinţată executarea silită a titlului executoriu care cuprinde obligaţia de a face şi că încheierea de încuviinţare a executării a fost comunicată debitorului, motiv pentru care va fi respinsă cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E :

Anulează ca netimbrat capătul de cerere privind despăgubirile civile din acţiunea formulată de reclamantul B.C., domiciliat în B., Şoseaua M.B., nr. 297, bloc 15, sc. A, apt.4, sector 3, CNP …., în contradictoriu cu pârâţii Primarul comunei L.- B.I.şi Comisia Locală L. de Aplicare a Legii 18/1991, cu sediul în Comuna L., judeţul G..

Respinge cererea privind daunele cominatorii.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Judecătoria T.-C..

Pronunţată în şedinţa publică azi 12.03.2014.

Preşedinte,

C.V.

Grefier,

M.N.M.