Ordonanta de plata

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 483

Şedinţa publică de la 16 Februarie 2009

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 06.02.2009 sub nr. 803/327/2009, creditoarea _ a chemat-o în judecată pe debitoarea _, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, pe cale de ordonanţă, să dispună emiterea unei ordonanţe de plată pentru suma de 8974,93 lei precum şi rata dobânzii.

În motivarea cererii sale, creditoarea a arătat, în esenţă, că în baza facturii fiscale nr.000160 din data de 24.07.2007 şi avizului de însoţire creditoarea a predat pârâtei piese pentru autoturismul personal cu numărul de înmatriculare TL 02 WLE, în valoare totală de 8974,93 lei.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 119/2007.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 39 lei în conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit. o din Legea nr. 146/1997 şi timbru judiciar de  0,3 lei conform art. 3 alin. 1 din O.G. nr.32/1995.

În dovedirea acţiunii, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia a depus la dosarul cauzei, în copie, factura fiscală nr.000160 din data de 24.07.2007 (f.5), certificat de înmatriculare TL 02 WLE, notificare nr.296/M/2008 (f.7), autorizaţie reparaţie (f.8).

Debitoarea, deşi legal citată, nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nu a depus întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între creditoare şi debitoare s-au stabilit relaţii comerciale având ca obiect livrare produse, în baza facturii fiscale nr.000160 din data de 24.07.2007 şi avizului de însoţire creditoarea a predat pârâtei piese pentru autoturismul personal cu numărul de înmatriculare TL 02 WLE, în valoare totală de 8974,93 lei.

În  drept, potrivit art. 2 din OUG 119/2007 procedura ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide, exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, nefiind incluse în sfera de aplicare a ordonanţei creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă şi nici contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.

Potrivit art.1 pct. 1 din OUG 119/2007 contractul comercial reprezintă contractul încheiat între comercianţi ori între aceştia şi o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preţ constând într-o sumă de bani.

Instanţa reţine faptul că între părţi nu s-a încheiat un contract comercial, astfel cum acesta este definit prin art.1 pct. 1 din OUG 119/2007.

Debitoarea _, în speţă nu are calitatea de comerciant, după cum rezultă şi din cererea de chemare în judecată, creditoarea a predat debitoarei piese pentru autoturismul personal cu numărul de înmatriculare TL 02 WLE.

Având în vedere că dispoziţiile acestei ordonanţe se aplică creanţelor certe, lichide, exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, şi nu sunt incluse în sfera de aplicare a ordonanţei contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, instanţa va respinge această cererea ca neîntemeiată

În ce priveşte cererea de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, raportat la dispoziţiile art. 274 alin.1 C.proc.civ., instanţa apreciază că nu se poate reţine culpa procesuală în sarcina debitoarei faţă de soluţia dată pe cererea introductivă de instanţă, astfel că urmează să o respingă.

Domenii speta

Spete similare