Plangere contraventionala.

Dosar nr.12968/318/2010 Cod operator 2445

ROMÂNIA

JUDECATORIA  TG-JIU

SENTINTACIVILA NR.7070

Sedinta publica de la 28.10.2010

Completul constituit din:

JUDECATOR- ANGELA GAVANESCU

GREFIER: IUTALÎM RAMONA CLAUDIA

Pe rol fiind solutionarea plângerii contraventionale formulate de petenta CA în contradictoriu cu intimata IPJ  Gorj.

La apelul nominal facut în sedinta publica a raspuns martorul CI lipsa fiind partile, petenta fiind reprezentat de avocat BA.

Procedura de citare este legal îndeplinita.

S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta,  dupa care se constata înaintata la dosar adresa nr. 23091/27.10.2010 emisa de intimata, adresa nr. 148219/22.10.2010 având anexat procesul verbal de executare a mandatului de aducere pentru martorul CI.

Se audiaza martorul prezent, CI, cu respectarea prevederilor art.192, art.193 C.proc.civ., declaratia acestuia fiind atasata la dosar.

Avocat BA pentru petenta, depune la dosarul cauzei împuternicire avocatiala si extras din O.U.G.nr.195/2002.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanta a constatat cauza în stare de judecata si a acordat cuvântul pe fond.

Av. BA pentru petenta a solicitat anularea procesului-verbal contestat si exonerarea petentei de plata amenzii în cuantum de 240 lei si înlaturarea celor 3 puncte penalizare  cu precizarea ca încadrarea juridica realizata de agentul constatator este nelegala, neexistând la textul men?ionat lit.b, fapta avuta în vedere de agentul constatator fiind cea prevazuta de art. 108 alin. 1. lit.a pct.7 din O.U.G.nr.195/2002.

Chiar daca agentul constatator a sustinut ca petenta a stationat pe banda de circulatie, aceasta  a fost sanctionata pentru folosirea necorespunzatoare a luminii, atât martorii petentei cât si martorul asistent  au aratat ca din fata nu circula nimeni, astfel încât traficul nu a fost obstructionat.

 A mai sustinut  ca petenta nu a efectuat  o stationare în sensul art. 63 din OUG 195/2002, ci o oprire involuntara, petenta fiind sanctionata pentru folosirea necorespunzatoare a luminii de drum, deci nu se face vinovata de fapta.

În subsidiar, conform plângerii, a solicitat  înlocuirea sanctiunii aplicate cu sanctiunea avertisment,  în raport de pericolul minim al faptei ?i de faptul ca petenta nu are alte abateri rutiere, la dosar nefiind înaintata o astfel de fisa cu abateri rutiere pentru ca nu exista.

JUDECATA

Prin plângerea contraventionala înregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu la data de 09.07.2010, sub nr.12968/318/2010, petenta CM a solicitat instantei ca în contradictoriu cu intimata IPJ Gorj  sa se dispuna anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei seria CC nr. 4488684/14.06.2010, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului.

În motivarea plângerii, petenta a aratat ca a fost sanctionata contraventional pentru stationarea cu autoturismul cu faza de drum în functiune în timp ce din sens opus circulau alte autovehicule.

Petenta a sustinut ca în procesul verbal se mentioneaza ora de 13,50, interval de timp în care circulatia cu faza de drum pornita nu împiedica vizibilitatea celorlalte autovehicule. 

 În situatia în care s-ar retine un alt moment al savârsirii faptei, a sustinut  ca autoturismul pe care îl conducea nu stationa, ci a realizat o oprire involuntara  pentru a verifica un zgomot produs în spatele autoturismului, sens în care petenta si persoanele care se aflau în autoturism împreuna cu petenta au coborât din masina pentru a verifica.

În împrejurarea aratata de la un local public care se afla în zona a aparut agentul constatator care a sanctionat-o fara sa accepte explicatia cu privire la cazul fortuit care a determinat oprirea.

A sustinut ca de la momentul opririi si pâna la aparitia agentului constatator a durat aproximativ un minut, precum si  ca agentul constatator se afla în afara razei de competenta a Postului de Politie Balesti, respectiv  în Ciuperceni, la o distanta de 3 comune.

În drept, plângerea nu a fost motivata.

În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar procesul-verbal de constatare a contraventiei seria CC nr. 4488684/14.06.2010 în copie si a solicitat emiterea unei adrese la intimata pentru a comunica ordinul de serviciu în baza caruia agentul constatator a actionat în alta localitate decât cea a postului de politie unde functioneaza, precum si încuviintarea probei cu martorii SI si CV.

Intimata, legal citata, nu a formulat întâmpinare.

La termenul de judecata din 16.09.2010 instanta, în temeiul art. 129 alin.5 C. proc. Civ.,  a dispus revenirea cu adresa catre intimata pentru a comunica ordinul  în baza caruia agentul constatator BC  din cadrul Postului de Politie B a desfasurat activitate pe DN 67/DC C,  actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contraventie seria CC nr. 4488684/14.06.2010,  si, în completare, sa precizeze numele si adresa martorului asistent, sa înainteze o copie lizibila a procesului verbal contestat, intimata comunicând prin adresa nr. 135729/25.09.2010  raportul agentului constatator.

De asemenea, petentei i-a fost încuviintata, în temeiul prevederilor art.167 C.proc.civ., proba cu martorii SI, CV, iar raportat la prevederile art.33 alin.1 C.proc.civ., instanta a dispus audierea martorului mentionat în procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, CI.

Pentru ultimul termen de judecata intimata a comunicat un raspuns cu privire la competenta agentului constatator de a actiona la data de 14.06.2010 pe raza localitatii Ciuperceni.

Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, conform dispozitiilor art. 15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru  si a fost formulata cu respectarea termenului  de 15 zile de la data comunicarii procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii prevazut de art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, termen calculat conform disp.art.101 alin.1 C.proc.civ.

Analizând materialul probator administrat în cauza instanta retine urmatoarele:

Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr.4488684&14.06.2010  s-a dispus sanctionarea petentei cu amenda contraventionala în cuantum de 240 lei pentru savârsirea contraventiei prevazute de art.108 alin.1 lit.b pct.7 din O.U.G.195/2002 si sanctionata de art.100 alin.2 din O.U.G.195/2002, retinându-se ca la data de 14.06.2010, ora 23.50, pe DN 67/DC C conducatorul autoturismului Dacia Logan nr.GJ 03 XWV a stationat pe banda de drum M-Tu cu faza de drum în functiune, cu toate ca din sens opus se apropiau alte autoturisme si în dreptul marcajului longitudinal continuu aplicat pe partea carosabila obligând autoturismul cu numar de înmatriculare  GJ 03 YXA sa încalce acest marcaj. 

Procesul-verbal nu a fost semnat de catre petenta, la rubrica " alte mentiuni" consemnându-se ca petenta refuza sa semneze.

La rubrica martor asistent a fost mentionat martorul CI, cu datele de identificare ale acestuia.

Procedând la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalitatii si temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta retine, în ceea ce priveste legalitatea, ca  actul contestat cuprinde mentiunile prevazute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constata din oficiu de catre instanta de judecata.

De asemenea, instanta constata ca pentru fapta descrisa a fost stabilita în mod corect încadrarea în textele de lege indicate ca temei legal al constatarii si sanctionarii contraventiei, respectiv art. 108 alin.1 lit.b pct.7 din O.U.G.195/2002 coroborat cu  art.100 alin.2 din O.U.G.195/2002, în conformitate cu care amenda contraventionala prevazuta la alin.1 din art.102 ( amenda prevazuta în clasa a II-a de sanctiuni -4 sau 5 puncte amenda) se aplica si conducatorului de vehicul care savârseste o fapta pentru care se aplica 3 puncte de penalizare, conform art.108 alin.1 lit.b din O.U.G.nr.195/2002  privind circulatia pe drumurile publice.

Or, potrivit acestui din urma text, respectiv art. 108 alin.1 lit.b pct.7 din O.U.G.195/2002 savârsirea de catre conducatorul auto de autovehicul a unei contraventii atrage si aplicarea unui numar de 3 puncte penalizare pentru savârsirea faptei de stationare neregulamentara.

Asadar, atât  sanctiunea aplicata de agentul constatator -240 lei si 3 puncte penalizare, cât si starea de fapt descrisa de agentul constatator se încadreaza în dispozitiile textelor legale precitate, fiind neîntemeiata sustinerea aparatorului petentei în sensul ca  textul indicat de agentul constatator în încadrarea juridica, respectiv pct.7 al literei b din art.108 nu exista, extrasul din O.U.G.nr.195/2002 depus de acesta la dosar vizând o forma neactualizata a actului normativ.

Punctul 7 al lit.b a alin.1 al art.108 din O.U.G.nr.195/2002 a fost introdus  de pct.49 al art.I din Ordonanta de Urgenta  nr.69/28.06.2007, publicata în Monitorul Oficial nr.443/29.06.2007.

De asemenea, instanta apreciaza neîntemeiata critica privind ora mentionata în procesul-verbal, din mentiunile actului rezultând ca este vorba de ora 23.50.

Cu privire la competenta agentului constatator de a actiona pe raza localitatii Ciuperceni, instanta retine din adresa nr.23091/27.10.2010 ca agentul constatator BC din cadrul Postului de Politie B a desfasurat activitate pe DN 67 DC C la data de 14.06.2010, în baza planului de actiune nr.S/214896/11.06.2010 (document clasificat) împreuna cu agenti de politie rutiera din cadrul Serviciului Rutier G, instanta apreciind ca raspunsul comunicat face dovada competentei agentului constatator de a actiona la 14.06.2010 pe  DN 67 DC C, din moment ce informatiile au fost comunicate de catre un organ superior agentului constatator, respectiv seful Inspectoratului  Judetean de Politie Gorj.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta apreciaza ca prezentul litigiu trebuie sa ofere garantiile procesuale recunoscute si garantate de articolul 6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, ratificata de România prin Legea nr. 30/1994, care, în baza articolului 11 din Constitutia României, face parte din dreptul intern si are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentala.

Aceasta deoarece acest gen de contraventie intra în sfera "acuzatiilor în materie penala" la care se refera primul paragraf al articolului 6 din Conventia Europeana. La aceasta încadrare conduc doua argumente : pe de o parte, norma juridica care sanctioneaza astfel de fapte are caracter general -O.U.G.nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice se adreseaza tuturor cetatenilor, iar pe de alta parte, sanctiunile contraventionale  aplicabile urmaresc un scop preventiv si represiv.

Mai mult, în jurisprudenta sa ( cauza Maszini vs. României din 2006) Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra ca fapta în discutie are caracter penal, în sensul art. 6 din Conventie.

Curtea a stabilit în cauze precum Oztürk  împotriva Germaniei ori Lutz împotriva Germaniei ca, adresându-se în mod nediferentiat tuturor cetatenilor în calitatea lor de participanti la traficul rutier (caracterul general al normei) si având un caracter represiv si disuasiv (scopul sanctiunii), întreaga procedura de aplicare si sanctionare a  amenzilor administrative în temeiul legilor rutiere trebuie sa fie supusa exigentelor art. 6.

În atare situatie, întrucât procedura de solutionare a unei plângeri contraventionale este calificata drept o procedura "penala", contravenientul se bucura de protectia conferita în cadrul unei astfel de proceduri, printre care si prezumtia de nevinovatie.

Nu trebuie uitat însa ca, în dreptul nostru contraventional, procedura solutionarii unei cereri privind o plângere contraventionala este reglementata în mare parte de Codul de procedura civila (art.47 din O.G.nr.2/2001) si ca procesul-verbal de contraventie  este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumtiei de nevinovatie  nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerintei proportionalitatii mijloacelor folosite cu scopul legitim urmarit, sa functioneze si alte prezumtii de drept si de fapt, chiar si în favoarea organului constatator (cauza Blum împotriva Austriei).

Este unanim acceptat astfel ca procesul-verbal de contraventie întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatari beneficiaza de o prezumtie  relativa de legalitate si veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În aceste conditii, cum prezumtia poate fi rasturnata, nu este în nici un fel încalcat dreptul contravenientului la aparare si la un proces echitabil. De altfel, C.E.D.O. a stabilit ca folosirea prezumtiilor nu este contrara jurisprudentei sale.

În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal si incluse în sfera abaterilor contraventionale, instanta de fata constata ca legiuitorul european  a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca de altfel nici obligatia acuzarii de a suporta întreaga sarcina a probei. Dat fiind ca analiza se plaseaza într-un domeniu în care numarul faptelor sanctionate este extrem de mare, Curtea Europeana a retinut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enuntate ar duce la lasarea nepedepsite a multor contraventii si ar pune în sarcina autoritatilor ce aplica astfel de sanctiuni o povara excesiva si nejustificata, orientare jurisprudentiala dovedita prin  decizii de inadmisibilitate de tipul Falk împotriva Olandei.

O cauza semnificativa în jurisprudenta Curtii este Salabiaku împotriva Frantei, în care instanta europeana analizeaza limitele prezumtiei de nevinovatie prin raportare la instituirea de catre legislatiile nationale a unor prezumtii de drept ori prin folosirea de catre judecatorii nationali a prezumtiilor simple de fapt.

În aceasta cauza  instanta europeana a amintit faptul ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza în legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice în principiu asemenea prezumtii.

Transpunând aceste principii în speta, instanta constata ca petenta are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din O.G.nr.2/2001, în cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce argumente pentru dovedirea împrejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfasurare a evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii între scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramâne nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional.

Instanta a încuviintat petentei toate probatoriile solicitate, respectiv proba testimoniala si proba cu înscrisuri, fiindu-i garantata astfel posibilitatea de a arata ca situatia de fapt retinuta în actul contestat nu corespunde modului real de desfasurare a evenimentelor.

Agentul constatator al intimatei a încheiat procesul-verbal în urma constatarii personale a savârsirii contraventiei, asa cum rezulta din raportul acestuia (fila 13), iar  prezumtia de veridicitate a procesului-verbal de contraventie contestat este întarita prin declaratia martorului CI.

Astfel, acest martor a relatat ca în data de 14.06.2010 în jurul orelor 23 se deplasa pe directia M-T când a observat pe DN 67 localitatea C pe sensul sau de mers oprit un autoturism marca Dacia Logan, chiar pe partea carosabila. Martorul a aratat ca daca ar fi vrut sa parcheze în afara partii carosabile, conducatorul acelui autoturism ar fi putut face aceasta manevra întrucât era loc suficient.

Martorul ocular a precizat ca în afara masinii nu erau oameni, pasagerii fiind înauntrul masinii.

De asemenea, a aratat ca autoturismul desi era oprit pe partea carosabila nu avea avariile pornite, iar martorul, fiind în deplasare cu autoturismul GJ 03 YXA, a fost nevoit sa depaseasca, astfel ca a încalcat linia continua.

În raport de depozitia martorului asistent, care a avut în acelasi timp si calitatea de martor ocular, instanta apreciaza ca martorii petentei au prezentat cu subiectivism anumite elemente esentiale ale situatiei de fapt.

Apreciind astfel depozitiile celor doi martori, instanta are în vedere nu numai contradictiile existente între declaratii, dar si faptul ca martorul CV este sotul petentei, iar martorul SI este în relatii de colegialitate atât cu petenta, cât si cu sotul acesteia.

Ambii martori propusi de petenta au relatat ca aceasta a oprit autoturismul având faza de întâlnire pornita, însa acest aspect nu va intra în analiza instantei din moment ce petenta nu a fost sanctionata pentru folosirea necorespunzatoare a luminilor autoturismului.

Desi ambii martori au relatat ca petenta nu a oprit pe partea carosabila, ci în lateral, iar oprirea nu a durat mai mult de un minut, instanta apreciaza ca aceste afirmatii nu corespund adevarului.

Astfel, din afirmatia martorului S I în sensul ca nu îsi aduce aminte daca cu organele de politie era o alta persoana, în conditiile în care o astfel de persoana a existat, fiind tocmai conducatorul care a fost nevoit sa efectueze o manevra de depasire interzisa, precum si din afirmatia ca îsi aminteste foarte bine ca pe timpul stationarii nu a observat sa vina din spatele lor  pe acelasi sens de mers vreun autoturism a carui circulatie sa fie obstructionata de autoturismul în care se afla, astfel încât sa-l determine pe acela  sa încalce marcajul longitudinal continuu ce desparte cele doua sensuri de circulatie, relatare contrazisa de martorul CI,  instanta trage concluzia ca fie  datorita trecerii timpului, fie datorita relatiilor de colegialitate  cu petenta, depozitia martorului nu constituie o relatare reala a celor întâmplate, fiind evidenta intentia martorului de a prezenta o alta situatie de fapt tocmai asupra elementelor esentiale ale contraventiei cercetate în speta.

Mai mult, instanta constata si o alta contradictie care decredibilizeaza declaratia martorului SI, care a sustinut ca el nu a coborât din masina sa verifice în portbagaj de ce s-a auzit un zgomot, în timp ce petenta a sustinut prin plângere ca împreuna cu persoanele care o însoteau a coborât din masina sa verifice ce s-a întâmplat.

Afirmatiile martorilor propusi de petenta, în sensul ca aceasta a parcat în afara partii carosabile, precum si ca oprirea nu a durat mai mult de un minut, datorita circumstantelor personale ale martorilor, nu au forta în speta de a înlatura constatarile agentului de politie care a constatat personal comiterea contraventiei, din moment ce depozitiile celor doi martori nu se coroboreaza cu depozitia martorului CI, dimpotriva, acest din urma martor confirmând starea de fapt retinuta de agentul constatator.

Instanta apreciaza neîntemeiata apararea petentei în sensul ca în  raport de art. 63 alin. 1 din OUG nr.195/2002, oprirea sa nu a constituit o stationare, întrucât nu a durat mai mult de 5 minute.

Pentru a retine astfel,  instanta are în vedere faptul ca din moment ce martorul din oficiu a avut suficient  timp sa observe masina petentei stationata de la distanta si sa o depaseasca, din moment ce în prealabil efectuarii acestei depasiri de catre martor petenta a efectuat o succesiune de actiuni -a oprit, a coborât din masina împreuna cu persoanele care o însoteau, asa cum sustine petenta în plângere, a verificat ceea ce transporta în portbagaj si produsese zgomotul ce a determinat oprirea, asa cum sustine chiar sotul acesteia, martorul CV, aceste împrejurari constituie indicii suficiente care sa întareasca constatarea personala a agentului constatator în sensul ca a fost vorba despre o stationare în conditiile art. 63 din OUG nr.195/2002, deci o oprire care a depasit 5 minute.

Depozitiile martorilor, apreciate de instanta subiective sub acest aspect, nu au reusit sa ridice un dubiu rezonabil cu privire la durata stationarii, care  sa înlature prezumtia simpla de temeinicie decare se bucura procesul verbal contestat pe acest aspect.

În concluzie, în raport de probatoriul administrat în cauza, instanta apreciaza ca  starea de fapt descrisa în procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat corespunde realitatii, astfel ca  în mod temeinic s-a retinut  în sarcina petentei de catre agentul constatator savârsirea contraventiei prevazute de art. 108 alin.1 lit.b pct.7 din O.U.G.195/2002 coroborat cu  art.100 alin.2 din O.U.G.195/2002 .

Pe de alta parte, instanta constata ca la stabilirea sanctiunii nu au fost avute în vedere dispozitiile art.4 alin.5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,  în sensul ca sanctiunea stabilita nu este  proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, proportionalitatea  între fapta comisa si consecintele comiterii ei fiind una dintre cerintele impuse prin jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului în materia aplicarii oricaror masuri restrictive de drepturi,  în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elvetiei.

Astfel, petenta nu este cunoscuta cu abateri la legislatia rutiera, aspect prezumat de instanta din aceea ca intimata nu a înaintat o fisa cu abateri rutiere ale acesteia, asa cum procedeaza în mod obisnuit, iar stationarea voluntara a fost urmare a necesitatii de a verifica un zgomot care se auzea din portbagajul masinii, element care, întrucât  putea fi prevazut de petenta atunci cînd a acceptat sa transporte în portbagaj oale fara capac fixat, neconstituind un caz fortuit, confera totusi un grad scazut de pericol social faptei savârsite.

Desi amenda contraventionala aplicata a fost în cuantumul minim prevazut de lege, având în vedere  împrejurarea ca fapta  a fost savârsita sub imperiul unei temeri justificate cu privire la posibilele cauze ale zgomotului auzit în masina, instanta considera ca la aprecierea gradului de pericol social al faptei agentul constatator a omis sa dea suficienta relevanta acestor aspecte, posibilitate pe care o avea potrivit disp.art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001.

Orice sanctiune juridica, inclusiv cea contraventionala, nu reprezinta un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile sa se aplice sanctiunea amenzii. Sanctiunile juridice constituie nu mijloace de razbunare a societatii, ci de prevenire a savârsirii faptelor ilicite si de educare a persoanelor vinovate.

În consecinta, în cazul faptelor cu un grad scazut de pericol social, scopul sanctiunilor contraventionale se poate realiza si prin aplicarea unei masuri de atentionare a contravenientului, fara aplicarea amenzii contraventionale, ca sanctiune corelata unor contraventii cu un grad sporit de pericol social.

Ca atare, având în vedere  prevederile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, în conformitate cu care sanctiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ  si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijlocele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului, instanta constata ca plângerea este în parte întemeiata, sanctiunea amenzii contraventionale aplicata de agentul constatator petentului  fiind neproportionala cu gradul de pericol social al faptei.

De asemenea, si sanctiunile complementare trebuie supuse controlului judecatoresc conform art.34 din O.G.nr.2/2001 si conform art.6 si 7  din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în conditiile în care Curtea a considerat ca pâna si sanctiunea complementara a punctelor  de penalizare care  pot fi aplicate în materie contraventionala are caracter "penal" în sensul art.6 si 7 din Conventie (cauza Malige contra Frantei, hotarârea din 23.09.1998).

Curtea a apreciat ca sanctiunea punctelor de penalizare, desi în dreptul intern al statelor poate avea caracter administrativ, în plan conventional are caracter penal, atâta timp cât poate sa duca, la acumularea unui anumit numar de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce.

Or, dreptul de a conduce este foarte util în viata de zi cu zi si în viata profesionala, astfel ca, desi aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are si un caracter punitiv similar unei sanctiuni penale.

Instanta considera ca este justificata aplicarea petentei  a sanctiunii punctelor de penalizare, conform art.108 alin.1 lit.b punctul 7 din O.U.G nr.195/2002 -3 puncte penalizare, din moment ce aceasta avea posibilitatea, potrivit depozitiei martorului Cornia Ionel, sa evite stînjenirea circulatiei pentru ceilalti participanti la trafic, prin stationarea  cu autoturismul în afara partii carosabile.

Mai mult, cu privire la proportionalitatea sanctiunii punctelor de penalizare, instanta apreciaza ca aplicarea a 3 puncte penalizare nu este disproportionata, având în vedere faptul ca permisul se retine în conditiile O.U.G.nr.195/2001 la cumularea a 15 puncte de penalizare, iar pe de alta parte punctele de penalizare se anuleaza la împlinirea termenului de 6 luni de la data constatarii contraventiei.

Pentru aceste considerente, instanta va admite în parte plângerea, va înlocui sanctiunea amenzii contraventionale  în cuantum de 240 lei, aplicata petentei prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr.4488684/14.06.2010, cu sanctiunea "Avertisment", ce  va fi comunicata  petentei prin prezenta hotarâre în conformitate cu disp.art.7 alin.1 din O.G. nr.2/2001 si va mentine celelalte dispozitii ale procesului-verbal contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite în parte plângerea contraventionala formulata de petenta  CM, cu domiciliul .... în contradictoriu cu intimata IPJ .....

Înlocuieste sanctiunea amenzii contraventionale  în cuantum de 240 lei, aplicata petentei prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr.4488684/14.06.2010, cu sanctiunea "Avertisment", ce va fi comunicata petentei.

Mentine celelalte dispozitii ale procesului-verbal de constatare si sanctionare  a contraventiei contestat.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica din 28.10.2010 la Judecatoria Tg-Jiu.

 Presedinte, Grefier,

RED.TEHN.AG/IR

4 EX/29.10.2010

Domenii speta

Spete similare