Spor de dispozitiv acordat personalului contractual

- spor de dispozitiv acordat personalului contractual ; solicitare de acordare a acestui  spor începând cu data de 01.072014; incidenţa deciziei în interesul legii nr.37/14.12.2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie referitoare la acordarea sporului de dispozitiv

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 02.07.2015

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14.04.2015 reclamanta PCM a chemat în judecată pe pârâtul CJ M solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat  la plata indemnizaţiei de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază conform Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 496/28.07.2003 începând cu 01.07.2014 până în prezent şi în continuare, actualizat cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanta  a arătat că este angajata CJ M  având funcţia de inspector de specialitate în cadrul Compartimentului Turism, Salvamont şi Situaţii de Urgenţă cu sediul în comuna C.

A mai arătat că în data de 11.07.2014, pârâtul a emis dispoziţia privind încetarea acordării sporului de dispozitiv începând cu 01.07.2014, deşi  până la data de 01.07.2014 pârâtul a executat în mod voluntar obligaţia de plată a sporului.

Reclamanta a precizat că potrivit fişei postului se regăseşte în categoria de salariaţi cărora li  se acordă indemnizaţia de dispozitiv, participând la activităţi cu caracter extraordinar, de urgenţă, pentru serviciul de permanenţă pe care îl asigură fiind  îndreptăţită la acordarea acestui spor  potrivit  art.9.2 din Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor  nr. 496/2003. De asemenea, a arătat că potrivit adresei nr. 740127/25.08.2003, Guvernul României prin Ministerul Administraţiei şi Internelor a comunicat către toate prefecturile că indemnizaţia de dispozitiv în cuantum de 25% se aplică la  salariul de bază, de această indemnizaţie urmând să beneficieze tot personalul, cu excepţia prefectului şi subprefectului.

Potrivit art.13 din Legea nr. 138/1999 cadrele militare în activitate, militarii angajaţi pe bază de contract şi salariaţii civili beneficiază de o indemnizaţie de dispozitiv lunară de 25% din soldă respectiv din salariul de bază, reclamanta susţinând că plata indemnizaţiei de dispozitiv nu poate înceta, deoarece  actele normative care au stat la baza acordării acesteia nu au fost abrogate, situaţie în care pârâtul în mod eronat a dispus încetarea acordării dreptului. A mai susţinut că pârâtul nu a respectat nici prevederile art.30 alin. 1 din Legea 330/2009, care prevede că începând cu 01.01.2010 sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului şi după caz indemnizaţiile de conducere care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcţiilor de bază, respectiv indemnizaţiile lunare de încadrare prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcţiilor de bază, respectiv în indemnizaţiile lunare de încadrare corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.283 lit.c Codul muncii, Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 496/2003, Legea 330/2009, art. 52 din Constituţia României.

Pârâtul CJ M a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată arătând că prin  hotărârea nr.70/2006  a  CJ M sporul de dispozitiv a fost acordat salariaţilor din aparatul  de specialitate al consiliului, act administrativ care a fost atacat în instanţă de Instituţia Prefectului,  acţiunea fiind respinsă prin sentinţa nr. 1696/2006, iar începând cu  luna ianuarie 2010  acest spor a fost inclus în baza de salarizare potrivit Legii 330/2009. 

Pârâtul a mai  arătat că în anul 2014 auditorii Camerei de Conturi M  au constatat că s-au efectuat plăţi salariale nelegale angajaţilor CJ M, ca urmare a includerii indemnizaţiei de dispozitiv în salariul de bază stabilit la 01.01.2010 ,  iar prin decizia nr.47/25.07.2014 s-a dispus ca ordonatorul  principal de credite să recupereze  prejudiciului cauzat de plata nelegală a indemnizaţiei, aceleaşi  constatări fiind făcute şi cu ocazia controalelor efectuate anterior  în anii 2012 şi 2013. Ca urmare, prin dispoziţia nr. 147/01.01.2014 a P CJ Mehedinţi s-a dispus încetarea acordării sporului de dispozitiv personalului din cadrul aparatului de specialitate al consiliului începând cu 01.07.2014.

Prin întâmpinare a fost  invocată şi decizia  nr. 37/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  cu privire la indemnizaţia de dispozitiv de 25% .

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare  prin care a arătat că  dispoziţia nr.147/2014 emisă de P CJ M  prin care s-a dispus încetarea acordării indemnizaţiei de dispozitiv de 25% nu este legală, deoarece indemnizaţia a fost validată prin sentinţa nr.1696/2006 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi şi prin decizia nr. 1199/2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Această  dispoziţie a fost emisă cu încălcarea  Legii nr. 330/2009 şi OUG 1/2010, prin această dispoziţie fiindu-i diminuate în mod abuziv veniturile salariale , cu atât mai mult cu cât potrivit art.6 din OUG 1/2010  personalul bugetar va beneficia de toate sporurile prevăzute de legislaţia în vigoare la 31.12.2009, iar în cazul în care unele sporuri nu se mai regăsesc în noua legislaţie aplicabilă sau au un cuantum mai mic, va fi acordată o compensaţie, astfel încât drepturile salariale primite începând cu 10.01.2010 să fie egale cu cele din luna decembrie 2009, fără a fi afectate de măsurile de reducerea cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, prevăzute la art.10 din Legea 330/2009.

De asemenea reclamanta a invocat şi decizia nr. 141/2009 a Curţii Constituţionale referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii 330/2009, iar cât priveşte decizia nr.  37/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că nu are  legătură cu cauza.

Din oficiu, în baza art.22 alin.2 Cod pr. civ s-au solicitat relaţii de la pârâtul CJ M pentru a comunica dacă reclamanta este personal contractual sau funcționar public, să se indice în cadrul cărui serviciu desfăşoară activitate, urmând să se precizeze dacă această structură  este subordonată CJ M sau ISU  M, respectiv dacă între  ISU  M şi serviciul  la care este încadrată reclamanta există o relaţie de colaborare, relaţiile solicitate fiind  comunicate cu adresa depusă la dosar.

 Examinând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Reclamanta PCM este personal contractual şi desfăşoară activitate ca  inspector de specialitate grad II(expert MSU) în cadrul CJ M conform contractului  individual  de muncă  înregistrat sub nr.765/2011 şi actului adiţional nr.1/28.09.2012.

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamanta  solicită să fie obligat pârâtul CJ M la plata indemnizaţiei de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu  01.07.2014 şi în continuare, sumă  actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Analizând solicitarea reclamantei, instanţa reţine că  prin decizia 47/25.07.2014 a Camerei de Conturi M s-a constatat că în urma acţiunii de audit financiar asupra situațiilor financiare întocmite pentru anul 2013 la Unitatea Administrativ  Teritorială Judeţul M  a rezultat că s-au stabilit eronat drepturile salariale şi s-au acordat nelegal sporuri şi alte drepturi angajaţilor, inclusiv indemnizația de dispozitiv.

 Din cuprinsul deciziei nr.47/2014 rezultă că în timpul auditului a fost emisă de către CJ M dispoziția nr.147/01.07.2014  prin care s-a dispus încetarea acordării sporului de  dispozitiv de 25% începând cu 01.07.2014 pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate al CJ M.

În baza acestei dispoziţii s-a emis dispoziţia nr.267/11.07.2014 prin care s-a dispus, începând cu 01.07.2014,  încetarea acordării sporului  de dispozitiv  de 25% reclamantei - inspector de specialitate în cadrul Compartimentului Turism , Salvamont  şi Situaţii de Urgenţă.

Cât priveşte solicitarea reclamantei privind plata indemnizaţiei de dispozitiv  începând cu data de 01.07.2014 instanţa reţine că până la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 (01.01.2010) acordarea indemnizaţiei de dispozitiv  era reglementată prin lege numai pentru personalul din sectorul apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Prin adoptarea Legii 330/2009 începând cu data de 01.01.2010 s-a instituit un sistem unitar de salarizare a personalului din sistemul bugetar, în art.30 alin1 din lege prevăzându-se că numai sporurile acordate prin legi şi hotărâri ale guvernului se introduc în salariul de bază.

Prin art. 30 alin.1 din Legea cadru 330/2009 şi art. 10 din OUG 1/2010  s-a determinat modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetar începând cu anul 2010 şi aceste dispoziţii exclud explicit din calculul noului salariu drepturile salariale acordate prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor, sumele compensatorii urmând a fi acordate numai pentru drepturile salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului şi care nu se mai regăsesc în noua lege a salarizării

În cauză, indemnizaţia de dispozitiv a fost acordată reclamantei  personal contractual în cadrul CJ M prin act administrativ, respectiv prin hotărârea nr.70/2006, începând cu data de 01.06.2006, fără să se stabilească o dată finală până la care se va beneficia de această indemnizaţie.

Acest  act administrativ a fost contestat în instanţă de către Prefectul judeţului M, iar prin sentinţa nr.1696/13.11.2006 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, irevocabilă prin decizia nr.1199/04.04.2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a respins acţiunea, fiind menţinută hotărârea nr.70/2006.

Ulterior, prin decizia în interesul legii  nr.37/14.12.2009 pronunţată  de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a  statuat că dispoziţiile art.13 din Legea nr.138/1999 se interpretează în sensul că indemnizaţia de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază se acordă funcţionarilor publici şi personalului contractual care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi în subordinea instituţiilor publice din subordinea ministerului, precum şi personalului care îşi desfăşoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale şi a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial şi înainte de transfer sau detaşare din cadrul fostului minister de interne.

Din conţinutul  acestei decizii rezultă că prevederile Legii 138/1999 şi ale Ordinului Ministrului Administrației şi Internelor nr.496/2003 referitoare la indemnizaţia de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază nu sunt aplicabile şi altor categorii de funcţionari publici şi  personal angajat pe bază de contract care îşi desfăşoară activitatea în administraţia publică locală, Ministerul  Administrației şi Internelor neavând nicio atribuţie în privinţa salarizării acestor categorii profesionale, întrucât administrația publică locală nu face parte din structurile acestui minister.

Dispoziţiile art.13, art.47 şi art.49 din Legea 138/1999 conţin o enumerare  limitativă şi sunt aplicabile personalului militar şi civil din instituţiile menţionate la art.1 din lege, neexistând niciun  temei pentru ca indemnizaţia de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază să poată fi recunoscută şi acordată tuturor funcţionarilor publici şi personalului contractual din administraţia publică locală.

Prin aceeaşi decizie se mai reţine că dacă legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizaţiei de dispozitiv de 25 % din salariul de bază tuturor funcţionarilor publici şi personalului contractual din administraţia  publică locală ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate.

În raport de dispoziţiile deciziei în interesul  legii nr. 37/2009 se constată că indemnizaţia de dispozitiv nu se poate  acorda prin asimilare şi altor  categorii de salariaţi angajaţi cu contract individual de muncă în afara celor expres prevăzute în lege.

Prin urmare, se constată că indemnizaţia de dispozitiv de 25% se acordă  numai  anumitor categorii de personal, expres prevăzute, aşa cum rezultă  şi din decizia nr.37/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamanta  neîncadrându-se în această categorie, întrucât este  angajată  ca personal contractual în cadrul CJ M.

Faţă de faptul că prin actul administrativ în baza căruia a fost acordată indemnizaţia de dispozitiv, respectiv hotărârea nr.70/2006 a CJ M,  nu se stabileşte data până la care se va beneficia de acest spor, se apreciază că efectele acestui act administrativ s-au  produs  până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligaţiei stabilite în sarcina instituţiei publice, respectiv până la data pronunţării deciziei în interesul legii nr.  37/14.12.2009 prin care s-au stabilit categoriile de personal care beneficiază de acest drept, această decizie fiind pe deplin aplicabilă şi în cauza de faţă, deoarece reclamanta nu se încadrează în categoriile de personal expres menţionate  şi nu poate  beneficia de plata indemnizaţiei de dispozitiv începând cu data de 01.07.2014.

Nu poate fi reţinută susţinerea reclamantei în sensul că actul normativ care a stat la baza acordării acestui drept nu a fost abrogat, iar pârâtul în mod eronat a dispus încetarea plăţii lui.

În acest sens se reţine că  pentru perioada anterioară datei de 01.07.2014, reclamanta a beneficiat de plata indemnizaţiei de dispozitiv ( aşa cum rezultă din acţiune), însă această indemnizație nu a fost acordată prin lege sau hotărâre a guvernului, iar Legea nr.138/1999 nu prevedea acordarea acestui drept salarial tuturor categoriilor de personal.

Faptul că potrivit fişei postului  reclamanta participă la activităţi cu caracter de urgenţă şi asigură serviciul de permanenţă în interes public, nu  conduce la concluzia că sporul de dispozitiv se impune a fi acordat tuturor salariaţilor, cât timp prin decizia în interesul legii nr.37/2009  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit categoriile de personal care beneficiază de acest drept.

Cât priveşte invocarea de către reclamantă a disp. pct.9.2 din Ordinul Ministrului Administrației şi Internelor nr.496/2003, instanţa reţine că potrivit acestei prevederi „indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice”, iar la pct.31.1  se arată că  „ prin personal civil se înţelege funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor ”. De asemenea, la acelaşi punct al  ordinului se mai arată că „ personalul civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepţia celui din domeniul administraţiei publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege……. ”.

Aşa fiind, prin dispoziţiile acestui ordin nu s-a acordat indemnizaţia de dispozitiv altui personal civil ( funcţionari publici şi personal contractual) din domeniul administraţiei publice, decât celui aflat în subordinea Ministerului Administrației şi Internelor, întrucât numai acestui minister i-au fost stabilite atribuţii în domeniul ordinii şi siguranţei publice, cât şi în domeniul administrației publice.

Referitor la reclamantă se mai constată că aceasta este personal contractual şi desfăşoară activitate în cadrul Compartimentului Turism, Salvamont  şi Situaţii de Urgenţă care funcţionează în cadrul Direcţiei de Cooperare Regională, Arii Protejate, Relaţii Externe ce face parte din structura organizatorică a CJ M.

Împrejurarea că la data de 29.04.2014 s-a încheiat între Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „D” al judeţului M şi CJ M - Compartimentului Turism, Salvamont şi Situaţii de Urgenţă  un protocol de cooperare în domeniul organizării activităţii de salvare în mediul montan, nu conduce la concluzia că reclamanta care desfăşoară activitate în cadrul acestui compartiment este îndreptăţită să beneficieze de sporul de dispozitiv de 25%, întrucât prin decizia în interesul legii nr. 37/2009 au fost prevăzute categoriile de personal care beneficiază de  această indemnizaţie, iar enumerarea personalului beneficiar este limitativă.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, se constată că reclamanta nu este îndreptăţită la plata indemnizaţiei de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.07.2014, astfel că acţiunea dedusă judecăţii este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr. 5573 din 18.11.2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta PCM.

Domenii speta

Spete similare