Contracte de muncă

- încadrarea activităţii în grupa a II-a pentru alte perioade decât cele pentru care angajatorul a acordat această grupă de muncă conform Ordinului nr. 50/1990 -

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 05.03.2015

La data de 25.11.2014 s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe  acţiunea formulată de reclamantul ŞH prin care a chemat în judecată pe pârâta  SC L SA, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată să îi acorde grupa a II-a de muncă pentru perioadele  07.03.1987 - 05.10.1989 şi 27.03.1990  - 31.01.1999 şi să îi  elibereze o adeverinţa în acest sens.

În fapt, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei  în meseria de electrician la staţia electrică 110 kv, activitate ce presupunea un efort fizic, psihic şi mintal şi potrivit Ordinului 50/1990  nu a beneficiat de grupa a II-a de muncă.

În acest sens a arătat că  a desfăşurat activitate într-un  mediu care presupunea  solicitare nervoasă, expunere permanentă la vibraţii, zgomot, câmp magnetic şi inducţie şi orice intervenţie pe care o efectua  se făcea  cu instalaţia sub tensiune sau atunci când se putea scoate parţial de sub tensiune, în instalaţie exista o încărcare inductivă.

Prin acţiune, s-a mai arătat că pe parcursul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu a fost expus unor factori de risc  cum ar fi:condiţii periculoase de accidentare prin cădere de la înălţime, lovire sau electrocutare pe staţia de 110 kv, tensiune foarte mare şi valori periculoase, chiar mortale,  intervenţii la temperaturi foarte mari,  peste +40 grade C sau temperaturi foarte scăzute de -25 grade C, umiditate, viscol, vânt, ploaie etc., ceea ce îi îngreuna şi mai mult intervenţia la parametrii normali.

Reclamantul a mai arătat că restul activităţii a desfăşurat-o în camera de comandă, însă din cauza factorilor la care a  fost expus s-a  îmbolnăvit şi nu a mai putut lucra.

În drept, acţiunea a fost întemeiată  pe dispoziţiile art. 192,194, 197 Cod pr. civ, Ordinul nr. 50/1990.

Pârâta  SC L SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că  reclamantul  a fost  încadrat ca electrician la staţia electrică de 110 kv şi nu i s-a acordat grupa a Il-a muncă,  întrucât nu a îndeplinit condiţiile cerute de dispoziţiile legale.

Ordinul 50/1990 prevede  îndeplinirea cumulativă  a unor condiţii şi  preciza locurile de muncă, activităţile si categoriile profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I si II de muncă.

Conform art.6 din Ordinul 50/1990 „nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupele a  II –a de munca, se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unităţi, ținându-se seama de condiţiile deosebite de munca concrete in care-si desfăşoară activitatea persoanele respective", iar  societatea pârâtă a emis deciziile nr. 62/22.04.1992 , nr. 183/1998 din conţinutul cărora  rezultă că reclamantul nu este nominalizat în grupa a II-a de muncă.

Prin întâmpinare s-a mai arătat că  reclamantul si-a desfăşurat activitatea în condiţii de risc, fiind supus pericolului de electrocutare, însă acesta era expus  mediului nociv în momentul în care intervenea pentru remedierea defecţiunilor care apăreau la reţeaua de înaltă tensiune de 110 kv, în restul timpului de muncă  acesta având rolul de a supraveghea si  asigura integritatea staţiei electrice.

Pârâta a precizat că s-a acordat grupa de muncă numai în perioada în care se  desfăşura activitate de producție (laminare), deoarece numai în acele perioade se depăşeau valorile normale admise ale noxelor  (așa cum erau reglementate de Normele republicane de protecţie a muncii) şi numai  daca au fost îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de Ordinul 50/1990. În situaţia în care cel puţin una dintre condiţii nu a fost îndeplinită, societatea nu a acordat grupa de muncă, ci a  acordat spor  pentru condiţii deosebite de muncă ( spor condiţii grele, periculoase sau nocive).

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Reclamantul  ŞH a fost angajatul pârâtei SC L SA, desfășurând activitate ca electrician în perioadele 07.03.1987 - 05.10.1989,  27.03.1990 - 31.01.1999 conform menţiunilor din carnetul de muncă.

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamantul solicită să fie obligată pârâta să-i acorde grupa a II-a de muncă pentru perioadele  07.03.1987-05.10.1989 şi 27.03.1990-31.01.1999  şi să îi  elibereze o adeverinţă în acest sens.

Analizând solicitările reclamantului, instanţa reţine că  dreptul comun în materia grupelor de muncă a fost reprezentat de Ordinul 50/1990.

În acest sens se constată că potrivit art.3  din  Ordinul  50/1990  beneficiază  de  încadrarea  în grupele I şi II de  muncă, fără  limitarea  numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere  şi  reparaţii, controlori  tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care  lucrează  efectiv  la  locurile  de  muncă  şi  activităţile prevăzute  în  anexele nr. 1 şi 2.

La pct. 6 din acelaşi Ordin se prevede că  „Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de munca concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”.

  Potrivit pct. 7 din Ordin „Încadrarea în grupele I şi II de muncă se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puţin 50%, iar pentru grupa II, cel puţin 70% din programul de lucru, la  pct.8 prevăzându-se că „perioada de timp în care o persoană are sarcina sa lucreze integral sau o parte din programul de munca în astfel de locuri se stabileşte prin dispoziţia conducerii unităţii sau prin prevederile legale care reglementează atribuţiile de serviciu ce revin fiecărei persoane în raport cu funcţia îndeplinită.  Anul de muncă efectiv lucrat în locuri cu condiţii deosebite se stabileşte prin totalizarea, până la obţinerea unui an complet de munca, a perioadelor în care personalul a lucrat efectiv în locuri ce se încadrează în grupele I şi II de munca”.

De asemenea, la pct.15 din Ordinul 50/1990 se prevede că „dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de muncă …… se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă”.

În anexele 1, 2 la Ordinul 50/1990 completat şi modificat au fost stabilite locurile de muncă/activităţile şi categoriile profesionale care se încadrează în grupa I, respectiv în grupa a II-a de muncă.

Din interpretarea dispoziţiilor Ordinului nr. 50/1990 rezultă că pentru a beneficia de încadrarea în grupele I şi II de muncă, personalul în activitate trebuia să îndeplinească următoarele conditii:

- să fi lucrat efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul 50/1990;

- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe să depăşească nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecţie a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condiţiilor de muncă.

- să fi fost nominalizat de către conducerea unităţii  împreună cu sindicatele libere din unitate, ţinîndu-se seama de condiţiile de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Din interpretarea acestor dispoziţii  legale rezultă că principiul de bază al încadrării în grupe superioare de muncă este cel al legalităţii grupelor de muncă, în sensul că activităţile, locurile de muncă şi categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind să fie cuprinse expres în norme specifice domeniului.

De asemenea, un alt principiu care rezultă din interpretarea dispoziţiilor Ordinului 50/1990 este cel al analizei condiţiilor  de muncă, care trebuie să aibă în vedere condiţiile concrete de muncă la momentul apariţiei actelor normative care reglementau încadrarea în grupe de muncă, cu dovedirea existenţei unor documente verificabile, existente în cadrul unităţilor angajatoare, care să certifice acest lucru.

În raport de aceste dispoziţii legale, se constată că în carnetul de muncă al reclamantului nu  sunt menţiuni din care să rezulte că în perioadele în care a fost angajatul pârâtei  activitatea pe care a  desfăşurat-o a fost încadrată în grupa a II-a de muncă .

Se mai constată că pârâta a respectat procedura prevăzută de Ordinul nr. 50/1990 privind încadrarea activităţii în grupe de muncă.

În acest sens se reţine că SC L SA a emis deciziile  nr. 62/22.04.1992 şi nr. 183/1997  prin care au fost nominalizate persoanele care se încadrează  în grupele I şi II de muncă în perioada 1988-1999, din cuprinsul deciziilor rezultând că reclamantul nu  a fost nominalizat printre angajaţii care se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990.

În cadrul societăţii pârâte grupa a II-a de muncă a fost acordată numai  pentru perioadele în care s-a desfăşurat activitate de laminare (producere oţel beton), întrucât numai în aceste perioade se depăşeau valorile normale admise ale noxelor.

Perioadele de laminare (de producere oţel beton) rezultă din nota nr. 246/24.01.1994 emisă de SC L SA din care reiese că în fiecare an din perioada 1988-1993 a existat un număr de zile în care se producea oţel beton, rezultând că perioadele de laminare nu s-au  desfăşurat pe un an întreg, ci doar pe un anumit număr de zile din cuprinsul unui an.

Din actele depuse de pârâtă la dosar rezultă că în cadrul societăţii au beneficiat de încadrarea în grupa a II-a de muncă diferite categorii de personal printre care şi  electricienii  în funcţie de timpul efectiv de producţie al secţiei de laminare, printre persoanele nominalizate neregăsindu-se şi reclamantul.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse se constată că acţiunea este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.

Această sentinţă a rămas definitivă prin neapelare.

Domenii speta

Spete similare