Contract de intretinere

Dosar nr. 958/244/2012

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 908/R/2013

Şedinţa publică de la 19 Iunie 2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier

Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă D F, în contradictoriu cu intimaţii – pârâţi L G şi L S,  împotriva sentinţei civile nr. 166/14.02.2013  pronunţată de Judecătoria Huşi în dosarul nr. 958/244/2012, având ca obiect rezoluţiune contract întreţinere.

………………………………………………………………

INSTANŢA

Deliberând asupra recursului declarat  constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 166/14.02.2013 Judecătoria Huşi a respins acţiunea civilă intentată de reclamanta D I.  F,  în contradictoriu cu pârâţii L I. G,  L  Gh. S,  privind rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 1135 din 06.12.2006 la Biroul Notarial Public Huşi „”.

În temeiul art. 274 Cod pr. civ. a obligat reclamanta la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de pârâţi.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 06.dec.2006 între reclamanta D I. F, în calitate de transmiţătoare şi pârâţii L I. G şi L Gh. S, în calitate de dobânditori, s-a încheiat contractul de întreţinere autentificat sub nr. 1135/06.dec.2006 de Biroul Notarial Public Huşi  „”.

 Prin acest contract reclamanta le-a transmis soţilor L I. G şi L Gh. S,  imobilul situat în satul Creţeştii de Sus, com. Creţeşti, jud. Vaslui, alcătuit din casa de locuit, dependinţe şi terenul aferent în suprafaţă de 875 m.p., (real măsurată 886 m.p.), urmând ca în schimbul acestei transmisiuni, pârâţii să îi presteze transmiţătoarei întreţinere pe tot timpul vieţii, prin prestaţii succesive, constând în alimente, îmbrăcăminte, căldură, iluminat, medicamente, asistenţă medicală şi spitalizare, la nevoie,  până la încetarea sa din viaţă şi să o înmormânteze cu toate datinile ulterioare, conform confesiunii sale, după obiceiurile creştine, sub sancţiunea rezoluţiunii contractului de întreţinere.

Reclamanta susţinea că la puţin timp după încheierea acestui contract, pârâţii nu i-au mai prestat întreţinerea la care s-au obligat.

Natura juridică a convenţiei încheiate de părţi se desprindea din conţinutul obligaţiei principale stabilite de părţile contractante – obligaţia de întreţinere, aşa cum a fost ea concretizată în cuprinsul convenţiei, şi fiind un contract nenumit de legislaţia civilă, denumit în fapt contract de întreţinere, permis de lege în virtutea principiului libertăţii convenţiilor.

Pretenţia formulată de reclamanta-creditoare este rezoluţiunea contractului de întreţinere, temeiul juridic al acţiunii în rezoluţiune invocat fiind dispoziţiile dreptului comun – art.  2256, art. 2257 Cod Civil.

În ceea ce priveşte temeiul juridic al acţiunii promovate, instanţa a reţinut că erau aplicabile disp. art. 1020 Cod civ., contractul fiind încheiat anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil.

Această regulă se desprinde  atât din dispoziţiile art. 6 alin.(2) şi (3) C.civil (reluate în art. 3 şi art. 4 din Legea nr.71/2011), cât şi din art.102 alin.(1) din Legea nr.71/2011, potrivit căruia „ contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa”.

La baza rezoluţiunii stă ideea de scop (scopul principal urmărit de părţi la data încheierii contractului) – „întreţinerea”, singura  în măsură să explice interdependenţa obligaţiilor născute dintr-un contract sinalagmatic.

Luând în considerare aspectele de fapt relevate de probele administrate, cât şi dispoziţiile legale menţionate anterior, care împreună dau conţinut obligaţiei de întreţinere asumată de pârâţi, instanţa a apreciat că aceştia şi-au îndeplinit obligaţiile de întreţinere faţă de beneficiarul întreţinerii.

Rezulta în mod cert că scopul principal în considerarea căruia, din punct de vedere al reclamantei s-a încheiat contractul – întreţinerea  s-a realizat, întrucât reclamanta a beneficiat de întreţinere din partea pârâţilor atât înainte de perfectarea contractului, cât şi după perfectarea contractului  pe perioada celor şase ani, aceste aspecte fiind relatate de martorii D O M şi E G, care sunt consăteni cu părţile litigante şi care au confirmat faptul că pârâţii s-au preocupat îndeaproape de întreţinerea reclamantei, asigurându-i atât lemnele pe perioada de iarnă,  cât şi hrana necesară.

Pe baza acestor considerente de fapt, instanţa a constatat că pârâţii  şi-au executat obligaţia de întreţinere, aceste aspecte fiind confirmate de către martorii audiaţi în faţa instanţei de judecată, care au relatat faptul că pârâţii locuiesc în aceeaşi localitate cu reclamanta, iar aceştia mergeau deseori la locuinţa reclamantei pentru a-i face focul şi a-i duce hrană, executând totodată şi unele lucrări de reparaţie la imobilul transmis.

În cauză a fost dovedit faptul că pârâţii sunt preocupaţi permanent de situaţia reclamantei,  îndeplinindu-şi obligaţiile asumate, iar susţinerile pârâţilor referitoare la  faptul că ei au organizat  ceremonia pentru pomenirea soţului reclamantei, că se îngrijeau de procurarea alimentelor pentru reclamantă, precum şi de menajul şi igienizarea locuinţei,  au fost dovedite în cauză.

În speţă, din probele administrate rezulta că reclamanta a beneficiat de întreţinere din partea pârâţilor, doar în ultimul an au apărut neînţelegeri între părţi, însă neexecutarea obligaţiei din contract nu este imputabilă pârâţilor astfel cum rezultă din analiza situaţiei de fapt, instanţa  reţinând că nepoţii au ajutat-o doar pe perioada spitalizării şi, nu în mod permanent, reclamanta refuzând să mai beneficieze de întreţinere din partea pârâţilor.

Constatând că în cauză nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de lege  pentru rezoluţiunea contractului,  art. 1020, 1021 C. civ, - în ceea ce priveşte fapta ilicită (neexecutarea obligaţiei) şi caracterul imputabil al acesteia (vinovăţia),  instanţa a respins acţiunea intentată de  reclamanta D I. F, în contradictoriu cu pârâţii L I. G şi L Gh. S.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, D F, solicitând admiterea recursului, iar pe fond, reţinând cauza spre judecare,  modificarea în tot a sentinţei civile pronunţată de instanţa de fond,

………………………………………………………………..

Analizând actele şi lucrările dosarului, hotărârea  recurată prin prisma motivelor  de recurs şi a  dispoziţiilor de ordine publică aplicabile, instanţa de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Deşi structurat pe trei motive, recursul de faţă priveşte aprecierea materialului probator administrat în cauză, apreciere ce a determinat respingerea cererii formulate de reclamantă.

Din perspectiva motivelor de recurs, instanţa de control judiciar constată că în mod corect a fost analizat materialul probator administrat în cauză de către prima instanţă.

Noţiunea de întreţinere cuprinde multiple prestaţii, neîndeplinirea concomitentă a tuturor activităţilor specifice acestei obligaţii cuprinzătoare neputând echivala cu neîndeplinirea obligaţiei în ansamblul său, în spiritul contractului de întreţinere.  De altfel,  în contract s-a stabilit obligaţia de “după nevoile întreţinutei”. Cum chiar recurenta a recunoscut dispune de posibilităţi materiale putând  să contribuie şi ea la diferitele cheltuieli impuse de întreţinerea sa.

În acest sens, trebuie să se reţine şi faptul că întinderea obligaţiei se stabileşte şi în raport cu nevoia creditorului, în cazul de faţă aceasta dispunând de resurse financiare pentru a contribui la  achiziţionarea de medicamente, spitalizare.

Nu era necesară o analiză a cauzelor neînţelegerilor apărute între părţi, relevanţă având doar faptul că urmare a acestor neînţelegeri intimaţii au fost stânjeniţi în a-şi executa obligaţiile.

Faptul că intimaţii nu au indicat cu exactitate de câte ori a fost internată recurenta nu poate conduce la concluzia că aceştia nu au înţeles să îşi execute obligaţia de întreţinere. Atât timp cât părţile nu convieţuiau în acelaşi imbobil iar întreţinerea era acordată şi după nevoile recurentei(care nu era imobilizată), nu se poate pretinde debitorilor obligaţiei cunoaşterea tuturor acţiunilor întreprinse de recurentă în vederea evaluării stării de sănătate.

Declaraţiile testimoniale au fost analizate corect de instanţa de fond acvându-se în vedere şi faptul că martorii intimaţilor proveneau din aceeaşi comunitate, nu foarte extinsă, şi există astfel prezumţia că se poate lua la cunoştinţă despre problemele  consătenilor, mai ales ale celor în vărstă, mult mai uşor. De asemenea, martorii intimaţilor au relatat fapte percepute personal spre deosebire de martorul RV care a declarat că în casa recurentei era curăţenie, o vizita frecvent dar şi o ajuta dar pe pârâţi nu îi cunoaşte fiindcă nu i-a vazut niciodată. Cum nu i-a vazut niciodată, afirmaţia potrivit căreia alte persoane o ajutau la muncile agricole, persoane pe care nu le cunoaşte, nu poate fi acceptată fără rezerve, persoanele care o ajutau la muncă putând fi chiar intimaţii.

S-au depus la dosarul cauzei o se rie de mandate poştele, în care la rubrica expeditor apar diferite persoane, fără a se face o dovadă cu acte de stare civilă că ar fi rude ale recurentei. De asemenea, cupoanele nu indică destinatarul, prin urmare, în mod corect nu au fost reţinute de către instaşă, nefiind conculedente sub aspectul celor ce se încerca a se dovedi prin depunerea acestora.

Se încearcă prin motivele de recurs a se imputa intimaţilor faptul nu au avut cunoştinţă de operaţia la care a fost supusă recurenta dar faţă de situaţi de fapt reţinută, respectiv cearta avută cu nepotul recurentei faţă de suma de bani solicitaă, este evident că intimaţii nu au mai fost implicaţi în viata recurentei tocmai datorită acestei stări conflictuale generate de nepotul recurentei.

Faţă de aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi având în vedere că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanţa va respinge recursul, urmând să menţină hotărârea instanţei de fond.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimaţi în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenta D F împotriva sentinţei civile nr. 166/14.02.2013 pronunţată de Judecătoria Huşi în dosarul nr. 958/244/2012, pe care o menţine.

Obligă recurenta la plata către intimaţi a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu apărător în recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 19.06.2013.

PREŞEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR

GREFIER

Domenii speta

Spete similare