Plângere contravenţională.

Sentinţă civilă 191 din 29.03.2017


Cuprins pe materii: 

Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa civilă  nr. 191/29.03.2017

Sancţiunea contravenţională trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 iar art. 21 alin. 3 din  acelaşi act normativ prevede că „sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal” .

Prin plângerea înregistrată sub numărul …../2016 la data de 28.10.2016, petenta B  G , în contradictoriu cu intimata D G  R a F  P  G , formulată împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria ANV nr. 02…..0/15.10.2016, a solicitat instanţei anularea procesului verbal de contravenţie şi în subsidiar înlocuirea sancţiunii amenzii, cu sancţiunea avertisment.

În motivarea plângerii petenta a învederat că  în data de 15.10.2016 a fost cu fiul său, cu autoturismul acestuia, în C , R  M  şi a cumpărat 30 pachete de ţigări „Plugaru”, fără a-i spune fiului său, ţigări pe care le-a ascuns în buzunar. La punctul de trecere a frontierei Oancea i-au fost găsite ţigările, a fost amendată cu suma de 5000 lei şi i-a fost reţinut autoturismul fiului său, până la achitarea amenzii.

A precizat  petenta că nu are venituri şi nu poate achita amenda contravenţională.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale, cu sancţiunea avertismentului.

Plângerea nu  a fost întemeiată în drept.

În dovedirea plângerii, petenta a solicitat proba cu înscrisuri.

Petenta a depus la dosar: procesul verbal de constatare a contravenţiei seria ANV nr. 027….0/15.10.2016, proces-verbal de reţinere nr. 19 … anexa la ARB 3…./15.10.2016; adeverinţă de reţinere a bunurilor nr. 3….1/15.10.2016; adeverinţă de reţinere a bunurilor nr. 3…./15.10.2016.

Taxa judiciară de timbru a fost achitată cu chitanţa nr.  353..  din 28.10.2016.

Intimata D G  R a F  P  G  a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

Procesul verbal este încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2001 şi nu conţine vicii de fond sau de formă de natură să atragă nulitatea acestuia.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanţa constată că în OG nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forţa probatorie a procesului verbal de constatare a contravenţiei, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din OG nr. 2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă, se reţine de regulă că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie iar în temeiul art. 249 Cod procedură civilă, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din cuprinsul procesului verbal.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cărei jurisprudenţă a devenit obligatorie pentru instanţele interne odată cu ratificarea Convenţiei Europene şi care se aplică cu preeminenţă  faţă de dispoziţiile dreptului intern potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţia României) în cazurile Anghel contra României din 4 octombrie 2007 şi Telfner contra Austriei, din martie 2001, a apreciat faptul că materia contravenţională aparţine domeniului penal, acuzatul – contravenient  beneficiind de prezumţia de nevinovăţie, sarcina probei contrare revenind acuzatorului, respectiv organului constatator. Dar, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, 7 octombrie 1988).

Forţa probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, 7 septembrie 1999).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007.

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul verbal de constatare a contravenţiei beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate, permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.

În consecinţă, procesul verbal de constatare a contravenţiei ce face obiectul prezentei cauze  face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanţă cu art. 34 din OG nr. 2/2001, probă care în speţă nu a fost făcută.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată instanţa reţine că art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 prevede că sancţiunea contravenţională trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite iar art. 21 alin. 3 din  acelaşi act normativ prevede că „sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 prevede că „avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune”.

Cum orice sancţiune, inclusiv cea contravenţională nu reprezintă un scop în sine ci un mijloc de educare şi prevenire, nefiind necesar în toate situaţiile aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale,  instanţa apreciază că în speţă sancţiunea avertisment răspunde cerinţelor de proporţionalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 şi art. 21 alin. 3 din  O.G. nr. 2/2001, în raport de gradul de pericol social concret al faptei şi de persoana contravenientei care este la prima abatere de acest gen.