Despagubiri

Sentinţă civilă 1792 din 13.12.2012


Dosar nr. 799/89/2012 litigiu muncă

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1792/2012

Şedinţa publică de la 13 Decembrie 2012

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Asistent judiciar

Asistent judiciar

Grefier

Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul A V, în contradictoriu cu pârâţii BANCA COMERCIALĂ ROMANĂ, BANCA COMERCIALĂ ROMANĂ - SUCURSALA VASLUI,  având ca obiect litigiu de muncă  - despăgubire.

INSTANŢA DE JUDECATĂ

Asupra cauzei civile de faţă;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanţă, sub nr. 799/89/2012 din data de 09 martie 2012, reclamantul A V, în contradictoriu cu Banca Comercială Română SA – Sucursala Vaslui, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 136.000 lei, cu titlu de despăgubiri.

………………………………………………………………………….

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de judecată reţine următoarele:

Reclamantul este angajatul BCR – Sucursala Vaslui, în baza contractului individual de muncă nr. 75/16.11.1990, modificat prin acte adiţionale ulterioare.

Pe parcursul derulării acestui contract, mai precis începând cu  iunie 1998, reclamantul a fost detaşat la BCR Chişinău, în funcţia de contabil şef. În data de 04.11.2009 reclamantul anunţă demisia din postul de contabil şef începând cu data de 09.11.2009 şi solicită reluarea postului avut anterior, respectiv cel de director executiv financiar la BCR Sucursala Vaslui.

Potrivit dispoziţiilor art. 42 din Codul muncii(în numărătoarea în vigoare de la data dispunerii măsurii):

(1) Locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detaşarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă.

(2) Pe durata delegării, respectiv a detaşării, salariatul îşi păstrează funcţia şi toate celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă.

Iar potrivit dispoziţiilor art. 269(în numărătoarea în vigoare de la data încetării măsurii):

(1) Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

În favoarea persoanei detaşate sunt instituite o serie de masuri de protecţie printre care şi  păstrarea postului si a salariului avute la angajatorul care a dispus detaşarea.

Prin urmare, în cauză urmează a fi analizat dacă pârâta BCR – Sucursala Vaslui şi-a respectat această obligaţie.

Din răspunsurile la interogatoriul administrat se reţine că în perioada în care reclamantul era detaşat la BCR Chişinău, BCR SA s-a aflat în proces de reorganizare. În calitatea reclamantului de membru în Comitetul Executiv al instituţiei din Chişinău acesta primea constat informări cu privire la aceste procese de reorganizare.

Deşi se derulau aceste măsuri de reorganizare pârâta, prin răspunsul la întrebarea cu nr. 5 a arătat că postul reclamantului a fost menţinut, deşi funcţia respectivă nu mai era necesară, tocmai pentru ca reclamantul să se poată reîntoarce pe postul avut anterior detaşării. Ce urma să se întâmple în continuare în cadrul organizaţiei cu acest post, temerile reclamantului cu privire la posibilitatea desfiinţării acestuia după revenirea sa nu pot constitui temei pentru a se reţine că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de păstrare a funcţiei reclamantului.

La toate întrebările ce au fost formulate de reclamant ce vizau menţinerea acestei funcţii răspunsul a fost fără echivoc, postul reclamantului a fost menţinut pentru ca acesta să se poată reîntoarce pe funcţia avută anterior dispunerii detaşării.

Corespondenţa purtată, dovedită prin depunerea unui înscris de poştă electronică, nu conţine elemente care să conducă la concluzia că în cadrul BCR Sucursala Vaslui a fost desfiinţat acest post. Se purtau discuţii cu privire la  activitatea ulterioară din cadrul societăţii, reclamantul prevăzând faptul că funcţia sa nu va avea existenţă îndelungată dat fiind că astfel de funcţii nu mai existau în cadrul întregii instituţii.

Deşi reclamantul afirmă că a fost anunţat că postul său nu mai există nu a administrat nici un mijloc de probă în acest sens, înscrisul datat 29.01.2010 necuprinzând o astfel de menţiune.

Instanţa nu poate pune la îndoială răspunsurile la interogatoriul depus la dosarul cauzei, pârâta asumându-şi responsabilitatea pentru veridicitatea acestora şi conformitatea  cu situaţia existentă în cadrul societăţii în ceea ce priveşte organigrama şi statul de funcţiuni. În acest sens, a fost depus la dosarul cauzei şi un extras de pe statul de funcţiuni cu data de 27.03.2012, la poziţia 50 figurând postul de director executiv al reclamantului.

În cauză se impune, într-adevăr şi o prezumţie de lucru judecat, efect al hotărârii judecătoreşti  ce se manifestă asupra judecăţilor ulterioare, impunând ca modalitatea în care anumite aspecte litigioase au primit o anumită dezlegare, să  nu mai poată primi o statuare diferită.

În acest sens se reţine din sentinţa civilă nr. 2298/09.03.2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 25849/3/2010, că „ din corespondenţa purtată cu banca şi ataşată parţial de reclamant rezultă acordul pârâtei în vederea continuării executării contractului de muncă al reclamantului, respectiv pentru funcţia de director executiv financiar al Sucursalei Vaslui”.

Faţă de această statuare se constată că în mod corect a apreciat pârâta efectul pozitiv al lucrului judecat faţă de judecăţile ulterioare în care s-ar pune în discuţie un eventual refuz al pârâtei de a asigura acelaşi post reclamantului.

Cum în cauză se constată că pârâta şi-a respectat obligaţia de menţinere a funcţiei, nu se poate reţine că reclamantului i s-a produs vreun prejudiciu, singurul răspunzător pentru lipsirea de venituri pe această perioadă fiind chiar reclamantul

Având în vedere aceste considerente, văzând că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 42 şi art. 269 Cod muncii, va respinge acţiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea civilă formulată de reclamantul A V, în contradictoriu cu pârâtele Banca Comercială Română SA – Sucursala Vaslui,  şi Banca Comercială Română SA, ca fiind neîntemeiată.

Definitivă.

Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13 Decembrie 2012.

 Preşedinte,Grefier,

Asistenţi judiciari,