Masuri preventive

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 2753/89/2014

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică de la 19 Iunie 2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Grefier

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Iaşi este reprezentat de Procuror

Pe rol, la ordine, se află pronunţarea în cauza penală, având ca obiect infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000), traficul de influenţă (art.257 C.p.) - art. 7 alin.3 din Legea 78/2000, asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.) - art. 17 lit. b) din Legea 78/2000 privind pe inculpaţii:

 1.A C,  loc de muncă – Punctul de Trecere a Frontierei - Vama Albiţa, ocupaţie - lucrător vamal;

2.AA F, loc de muncă – Punctul de Trecere a Frontierei - Vama Albiţa,  ocupaţie - lucrător vamal;

3.C F, loc de muncă – Punctul de Trecere al Frontierei - Vama Albiţa;

4.G C loc de muncă – Punctul de Trecere al Frontierei - Vama Albiţa;

5.OC,  loc de muncă – Punctul de Trecere a Frontierei - Vama Albiţa;

6.R D I, loc de muncă – Punctul de Trecere a Frontierei - Vama Albiţa – ocupaţie - lucrător vamal,

7.C E, loc de muncă – Punctul de Trecere a Frontierei - Vama Albiţa, ocupaţie - lucrător vamal,;

8.T A,  loc de muncă – Punctul de Trecere a Frontierei - Vama Albiţa, ocupaţie - lucrător vamal,

9.D A, ocupaţie lucrător vamal, 

10.F I-L ocupaţie lucrător vamal,;

11.I B,  ocupaţie lucrător vamal,;

12.M C, ocupaţie lucrător vamal,;

13.P F, ocupaţie lucrător vamal,;

14.P L ocupaţie lucrător vamal,;

15.T L ocupaţie lucrător vamal,;

16.M D;

17.G A, ocupaţie lucrător vamal,;

18.L L-D, ocupaţie lucrător vamal,;

19.G L,

20.N G;

21.S B.

…………………………………………………………………..

TRIBUNALUL,

 Asupra verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar luată faţă de cei 18 inculpaţi din prezenta cauză, mai puţin faţă de inculpaţii S B, G L şi N G;

Prin incheierea de sedinta din data de 24 aprilie 2015 a Tribunalului Vaslui s-a mentinut măsura preventive a controlului judiciar luată faţă de inculpatii: A C, A A F, C F, G C, O C, R D I, C E, T A, D A, F I L, I B, M C, P F, P L, T L, M D, G A  şi L L D la termenul din data de 25.02.2014 de către judecătorul de cameră preliminară, în dosarul nr.4369/89/2013.

In fapt, s-a retinut că inculpatii au fost trimisi in judecată pentru infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000), traficul de influenţă (art.257 C.p.) - art. 7 alin.3 din Legea 78/2000, asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.) - art. 17 lit. b) din Legea 78/2000.

Prin măsura controlului judiciar s-au instituit in sarcina inculpatilor mai multe măsuri si obligatii pe care acestia să le respecte pe parcursul desfasurării judecătii.

Analizând oportunitatea mentinerii acestei măsuri preventive, Tribunalul retine ca potrivit disp.art.242 alin.1 C.pr.pen., atunci când nu mai exista vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive –în cazul de faţă fiind vorba de măsura preventivă a controlului judiciar - aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.

În speţă, revocarea controlului judiciar sau menţinerea acestuia, trebuie examinată, însă, pe lângă dispozitiile legale nationale şi în raport de dispoziţiile art.5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dar şi a art.2 din Protocolul nr.4 adiţional la Convenţia menţionată.

Conform art. 3 din Protocolul nr.4 adiţional la Convenţie, „exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.”

Instanţa poate dispune revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, dacă, în urma acestei examinări, constată că măsura preventivă nu mai poate fi considerată necesară într-o societate democratică şi proporţională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia, cum este cazul în care inculpatii au respectat întocmai pe durata pentru care măsura preventivă a fost luată şi menţinută, obligaţiile dispuse de instanţa de judecată, s-au prezentat la fiecare termen al dosarului şi şi-au exprimat poziţia faţă de infracţiunile reţinute prin rechizitoriu.

În sistemul european de protecţie a drepturilor omului, conceptul de libertate are două componente: primul este cel prevăzut în art.5 din Convenţie, care garantează libertatea şi siguranţa persoanei, acestea privind libertatea sa fizică, şi anume dreptul oricărei persoane de a nu fi reţinută sau arestată în mod abuziv; cel de-al doilea priveşte restricţiile la libertatea de circulaţie, care intră în domeniul de aplicare al art.2 din Procotolul nr.4 adiţional la Convenţie. Dreptul la liberă circulaţie, atât în interiorul unui stat, cât şi între state nu este absolut, exercitarea acestuia putând face obiectul unor restrângeri, astfel cum sunt prevăzute în art.2 paragraful 3 din Protocolul nr.4.

Cât priveşte necesitatea menţinerii măsurii preventive într-o societate democratică, instanţa europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăţi democratice, în special preeminenţa dreptului. Pe de altă parte, autorităţile judiciare naţionale pot dispune restrângerea libertăţii de mişcare a unei persoane cu respectarea necesităţii proporţionalităţii măsurii şi a scopului pentru care aceasta a fost aplicată.

Faţă de perioada pe parcursul căreia s-a dispus şi menţinut măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpaţi , Tribunalul reţine că în speţă, nu mai există temeiuri care să justifice prelungirea măsurii controlului judiciar, în condiţiile în care aceasta reprezintă o măsură restrictivă de drepturi, cu caracter de excepţie, iar constatarea că în cauză există indicii care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpaţii din prezenta cauză ar fi comis faptele pentru care sunt cercetaţi, nu este suficientă şi nu justifică prin ea însăşi, prelungirea măsurii.

Este de remarcat, că a această măsură a fost dispusă la data de 25.02.2014, după ce iniţial, inculpaţii au fost arestaţi preventiv, la data de 23.10.2013.

Tribunalul reţine art.215 ind.1 alin.8 C.pr.pen. care prevede că „în cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a controlului judiciar nu poate depăşi un termen rezonabil şi, în toate cazurile, nu poate depăşi 5 ani de la momentul trimiterii în judecată.”

Totuşi, aceste dispoziţii nu pot fi interpretate şi aplicate strict la menţinerea acestei măsuri pe durata maximă sau spre maximul de 5 ani prevăzut de lege

Trebuie avută în vedere conduita procesuală a inculpaţilor, înainte de a se dispune faţă de aceştia măsura preventivă, dar şi ulterior când se verifică mentinerea acestei măsuri.

Astfel, tribunalul observă că inculpatii nu sunt cunoscuti cu antecedente penale, s-au prezentat la toate chemările organului de urmărire penală şi ulterior la chemările instanţei de judecată, respectând întocmai dispoziţiile acestora, precum şi a obligaţiilor dispuse de instanţa de judecată, în condiţiile în care se efectuează cercetări din data de 13.04.2013.

Toate acestea constituie garanţii suficiente că buna desfăşurare a procesului penal, nu va fi împiedecată în niciun fel, iar derularea cercetării judecătoreşti poate fi realizată în continuare şi fără a se dispune o restrângere a libertăţii de mişcare a inculpaţilor – restrângere care s-ar regăsi in aceea că acestia nu isi pot găsi loc de munca in altă localitate decât cea de domiciliu, având in vedere că trebuie să se prezinte in mod regulat la organul de politie desemnat cu monitorizarea lor.

Între privarea de libertate şi restricţia libertăţii de circulaţie nu există deosebiri de natură ori de esenţă ci, doar de diferenţă de grad ori de intensitate (cauza Guzzardi c/a Italiei, hotărârea din 6.11.1980, citată în hotărârea din 25.01.2007 în cauza Sissanis împotriva României).

Tribunalul reţine şi apreciază că, prelungirea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de inculpaţi nu mai poate fi privită ca fiind necesară şi proporţională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.

Durata extinsă din 2013 şi până în prezent – mai intâi arestul preventiv si ulterior  controlul judiciar, poate dobândi un caracter nerezonabil, daca aceasta s-ar mentine faţă de inculpati fără o motivare întemeiată si justificată de elemente concrete care ar pune in pericol ordinea publică sau ar afecta desfăşurarea procesului. Neavând astfel de elemente care să justifice menţinerea măsurii preventive, Tribunalul va revoca această masură.

Prelungirea măsurii poate deveni nejustificată dacă se constată dispariţia justului echilibru între restrângerea drepturilor inculpatilor şi scopul urmărit, prin atingerea adusă acestor drepturi.

Este adevărat că inculpaţii sunt acuzaţi de comiterea unor infracţiuni grave, dar natura acuzaţiilor nu poate constitui un temei pentru restrângerea unor drepturi pentru o durată mare de timp, întrucât orice persoană are vocaţia de a fi judecată într-un termen rezonabil, pentru a se evita menţinerea ei într-o stare de nesiguranţă, cu privire la situaţia sa pentru o perioadă de timp prea mare (C.E.D.O, cauza Wemhhof c/a R.F.G.).

 Acuzatiile penale aduse inculpatilor nu trebuie in mod obligatoriu să fie însoţite de o restrângere a unor drepturi. Această restrângere nu poate fi acceptată, decât prin raportare şi la durata rezonabilă a măsurii, condiţie ce rezultă din art.6 paragraf 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât prin perpetuarea unei măsuri restrictive de drepturi, se încalcă dreptul la un proces echitabil, cu referire la componenta judecării cauzei într-un termen rezonabil.

Faptul că timp de un an şi jumătate, în cauză s-au efectuat acte de cercetare preponderant cu privire la măsurile asiguratorii dispuse şi cu privire la măsurile preventive luate faţă de inculpaţi, conduce instanţa la concluzia că măsura preventivă nu se mai întemeiază pe motivele pentru care a fost dispusă.

Mai mult decât atât, se observă că obligaţiile stabilite prin instituirea măsurii preventive a controlului judiciar nu se mai impun a fi menţinute.

Astfel, obligaţia ca inculpaţii să nu se apropie şi să nu comunice între ei, direct sau indirect – pe nicio cale – apare ca ineficientă, atâta timp cât toţi inculpaţii din prezenta cauză au fost prezenţi la judecarea cauzei, la fiecare termen de judecată timp de un an şi jumătate, iar o parte dintre aceştia au şi apărători comuni aleşi să-i reprezinte.

Cu privire la obligaţia de a nu comunica cu martorii, denunţătorii sau investigatorii cu identitate reală sau acoperită, se constată că – până la acest moment – au fost audiaţi N C,  A D, iar martorii care urmează a fi audiaţi şi sunt martori din lucrări, iar Tribunalul apreciază că aceşti martori nu pot fi influenţaţi de către inculpaţii din prezenta cauză, deoarece sunt din Republica Moldova.

La revocarea acestei măsuri, Tribunalul are în vedere faptul că libertatea persoanei este o cerinţă esenţială într-o societate democratică. Restrângerea libertăţii realizată fără o motivare pertinentă şi fără a constitui o necesitate absolută pentru soluţionarea cauzei, se poate transforma în una din cele mai grave atingeri ale drepturilor fundamentale, astfel încât nu doar libertatea de mişcare ar putea fi afectată, ci libertăţi ale omului care sunt inviolabile, intangibile şi care nu pot fi limitate prin măsuri de prevenţie sau punitive (libertatea conştiinţei, a gândirii, a opiniilor de orice fel, a credinţei religioase, demnitatea umană etc.)

Din aceste motive, în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, libertatea individului este pusă pe acelaşi plan cu dreptul la viaţă şi dreptul la integritate corporală. Astfel, libertatea individului beneficiază de reglementări şi mecanisme de protecţie speciale dezvoltate la nivel internaţional dintre care se impune să enumerăm pe cele din în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite (Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, 10 decembrie 1948 şi Consiliul pentru drepturile omului – 2006;

Desi intial, această măsură a fost dispusă pentru buna desfăşurarea a procesului penal, având în vedere că cercetarea judecătorească nu începuse la data de 25.02.2014.

Până la această dată, au fost audiaţi o parte din martori, inculpaţii şi-au exprimat poziţia lor cu privire la darea sau nu de declaraţii în faţa instanţei, o parte alegând să dea declaraţie, alţii alegând să nu facă nicio declaraţie.

Din această perspectivă, Tribunalul constată că nu există motive rezonabile şi suficiente pentru a considera că, lăsati în libertate totală, inculpatii vor comite alte fapte prevăzute de legea penală sau vor zădărnici aflarea adevărului..

 Previziunea asupra atitudinii viitoare a unui inculpat trebuie raportată unor criterii obiective, deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge la o concluzie arbitrară, aşa încât, orice persoană suspectată de comiterea unei fapte de natură penală ar fi considerată ca prezentând pericolul de a săvârşi din nou asemenea fapte sau orice persoană trimisă în faţa instanţei ca fiind acuzată ar tergiversa aflarea adevărului şi ar fi plasată implicit sub o măsura preventivă, ajungându-se, astfel, la o anticipare a pedepsei.

Curtea Europeană a drepturilor omului a retinut in nenumărate rânduri că o măsură preventivă nu poate fi justificată nici de raţiuni privind rezonanţa socială negativă a faptelor şi reacţia opiniei publice, deoarece, aceasta din urmă nu reprezintă un temei absolut, pentru lipsirea de libertate a unei persoane, fiind acceptată, în circumstanţe excepţionale şi în măsura în care se întemeiază pe fapte de natură să demonstreze, indubitabil, că punerea în libertate a inculpatului tulbură, în mod real, opinia publică. 

 Tribunalul are în vedere faptul că, în cauză, nu s-a făcut dovada că inculpatii se vor sustrage sau că vor impieta ori vor influenţa buna desfăşurare a a procesului penal.

Tot astfel, doar faptul că inculpatii au săvârşit  fapte penale, nu justifică mentinerea unei măsuri preventive, fie ea si cea a controlului judiciar, pe o durată prelungită, având în vedere atitudinea inculpatilor, circumstanţele lor personale şi anume faptul că nu au antecedente penale, s-au prezentat de bunăvoie la organele judiciare şi la dosar nu există probe certe că judecaţi în stare de libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică sau ar zădărnici aflarea adevărului.

Motivarea mentinerii măsurii preventive nu se poate baza exclusiv pe gravitatea faptei si nici pe indiciile temeinice că inculpatii ar fi săvârsit faptele.

Dacă gravitatea faptei săvârsite reprezintă un criteriu obiectiv care are la bază limitele de pedeapsă prevăzute de lege, periculozitatea poate fi percepută doar prin raportare la o persoană.

Criteriile de evaluare care sunt la îndemâna judecătorului şi pot fi folosite pentru a se putea aprecia dacă punerea in libertate a unui inculpat prezintă pericol pentru ordinea publică sunt – în primul rând gravitatea concretă a faptei comise, care nu trebuie  confundată cu pericolul social al infractiunii săvârsite (care este relevat in pedeapsa prevăzută de lege), iar in al doilea rând circumstantele personale ale inculpatului (antecedente penale, atitudinea inculpatului faţă de fapta si urmările sale,etc.).

Aceste două elemente conjugate contribuie la formarea opiniei judecătorului care apreciază dacă inculpatul prezintă pericol lăsat in libertate.

Judecătorul care dispune o măsură preventivă şi ulterior o menţine, trebuie să aibă în vedere scopul măsurilor preventive în sistemul nostru de drept penal şi anume asigurarea bunei desfăsurări a procesului penal si impiedicarea sustragerii invinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

Textele de lege si  jurisprudenta CEDO impun ca o măsură excepţională asupra libertăţii persoanei să fie motivată pertinent şi credibil, în consens cu probele aflate la dosarul cauzei.

Faptul ca in cazul de faţă este vorba despre o cauză complexă prin numărul mare al inculpatilor trimisi in judecată, nu este suficient pentru ca instanta să prelungească măsura preventivă a inculpatilor până la finalizarea procesului.

Complexitatea cauzei nu poate fi un element determinant pentru restrângerea drepturilor inculpatilor pe o durată nerezonabilă, prelungită în timp fără dovezi pertinente că această măsură se impune.

Faţă de cele expuse mai sus, Tribunalul în baza art.208 alin.2 Cod pr.penală raportat la art.242 alin.1 Cod pr. penală, va revoca măsura preventivă a controlului judiciar dispusă prin Încheierea pronunţată la data de 25.02.2014 de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Vaslui în dosarul nr.4369/89/2013, şi menţinută succesiv, faţă de inculpaţi

Se va stabili termen pentru continuarea judecăţii pe fond la data de 

8 septembrie 2015, ora 09.30, pentru când vor fi citate părţile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza art.208 alin.2 Cod pr.penală raportat la art.242 alin.1 Cod pr. penală, revocă măsura preventivă a controlului judiciar dispusă prin Încheierea pronunţată la data de 25.02.2014 de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Vaslui în dosarul nr.4369/89/2013, şi menţinută succesiv, faţă de inculpaţii:

1. A C  loc de muncă – Punctul de Trecere a Frontierei - Vama Albiţa, ocupaţie - lucrător vamal;

2. A A F, loc de muncă – Punctul de Trecere a Frontierei - Vama Albiţa,  ocupaţie - lucrător vamal;

3. C F,  loc de muncă – Punctul de Trecere al Frontierei - Vama Albiţa;

4. G C, loc de muncă – Punctul de Trecere al Frontierei - Vama Albiţa;

5. O C, loc de muncă – Punctul de Trecere a Frontierei - Vama Albiţa;

6. R D I, loc de muncă – Punctul de Trecere a Frontierei - Vama Albiţa – ocupaţie - lucrător vamal,;

7. CE,  loc de muncă – Punctul de Trecere a Frontierei - Vama Albiţa, ocupaţie - lucrător vamal,;

8. T A, loc de muncă – Punctul de Trecere a Frontierei - Vama Albiţa, ocupaţie - lucrător vamal,;

9. D A, ocupaţie lucrător vamal, 

10. F I-L ocupaţie lucrător vamal,;

11. I B,  ocupaţie lucrător vamal,;

12. M C, ocupaţie lucrător vamal;

13. P F,  ocupaţie lucrător vamal,;

14. P L,  ocupaţie lucrător vamal,

15. T L ocupaţie lucrător vamal;

16. MD;

17. G A, ocupaţie lucrător vamal,

18. L L-D  ocupaţie lucrător vamal,;

Cu drept de contestaţie în termen de 48 de ore de la comunicare.

Stabileşte termenul pentru continuarea judecăţii pe fond la data de 8 septembrie 2015, ora 09.30, pentru când vor fi citate părţile.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19.06.2015, ora 13, 00.

Domenii speta

Spete similare