Fond funciar - constatare nulitate absoluta titlu de proprietate- calitate procesual activă , interes

Prin sentinţa civilă 17212/23.12.2013 pronunţată de Judecătoria instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor RI şi RA şi a respins acţiunea formulată de aceştia având ca obiect constatare nulitate absolută titlu de proprietate contradictoriu cu pârâţii COMISIA JUDEŢEANĂ DE FOND FUNCIAR IAŞI, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ GRAJDURI şi RV ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.

Sesizată cu cerere de constatare nulităţii absolute a titlului de proprietate emis exclusiv în beneficiul pârâtului persoană fizică instanţa a reţinut în fapt că, reclamanţii RII, RIA şi pârâtul RIV persoană fizică au calitatea de moştenitori ai autorului RI, alături de soţia supravieţuitoare RM.

După defunctul RI, decedat anterior apariţiei Legii nr.18/1991 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate numita RM soluţionată favorabil în sensul validării acesteia pentru suprafaţa de 2,61 ha teren agricol.

Ulterior pârâta Comisia Locală de Fond Funciar emite în baza aceleiaşi validări un număr de 2 titluri de proprietate, pe numele titularei cererii de reconstituire, RM şi ale pârâtului RIV.

Prin acţiunea formulată reclamanţii RII si RIA solicita în baza art III din Legea nr.169/1997 anularea titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului RIV în lipsa documentaţiei, a validării, a cererii de reconstituire, cu nesocotirea drepturilor acestora de moştenitori ai autorului comun.

 În drept, fiind ţinută a se pronunţa cu precădere asupra excepţiei lipsei calităţii procesual active derivată din lipsa de interes, invocată de pârâţi instanţa a reţinut că potrivit doctrinei şi practicii judiciare condiţiile de exerciţiu a acţiunii sunt calitatea procesuală, afirmarea unui drept, justificarea unui interes şi capacitatea procesuală, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, lipa uneia dintre acestea ducând la respingerea demersului în justiţie ca urmare a admiterii excepţiei corespunzătoare, excepţie de fond absolută şi peremptorie.

Calitatea procesuală activă se traduce prin îndreptăţirea unei persoane de a sta în proces în calitate de reclamant, îndreptăţire care se identifică prin identitatea între persoana reclamantului şi cel care are dreptul invocat în raportul juridic dedus judecăţii.

Potrivit art.III alin.2 din Legea 169/1997 nulitatea (titlurilor de proprietate) poate fi invocata de primar, prefect, Autoritatea Naţionala pentru reconstituirea proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor de drept comun.

Din textul legal, rezultă că în afara  subiectelor de sezina calificate, legal determinate - primar, prefect -  în materia cererilor privind constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate beneficiază de calitate procesuală activa orice persoana care justifică un interes juridiceşte ocrotit.

În materia legii speciale de reparaţie condiţia de exerciţiu a acţiunii, referitoare la interes, este circumscrisă conţinutului noţiunii de calitate procesuală, legea condiţionând imperativ legitimarea procesuală de justificarea interesului procesual.

Justifică un astfel de interes, şi deci calitatea procesuală, acele persoane ale căror drepturi sau interese legitime şi proprii, au fost prejudiciate  urmare a actelor de reconstituire emise în beneficiul altor persoane.

În genere, nulitatea absolută actelor juridice, chiar atunci când norma juridică protejată şi pretins nesocotită la emiterea sau încheierea actului este de ordine publică, nu poate fi cerută de orice persoană ci de orice persoană care justifică un interes, din acest punct de vedere legea specială nederogând practic de la regimul juridic de drept comun al nulităţii actelor juridice civile.

Potrivit regulilor procesuale, revenea reclamantilor, conform art.1169 C.civ, sarcina probei existenţei unui interes personal, născut, actual, legitim care să le confere calitatea pentru a solicita constatarea nulităţii absolute titlului de proprietate emis pe numele pârâtului RIV.

Instanţa a reţinut din probele cu înscrisuri şi interogatoriu administrate că reclamanţii nu au justificat calitatea în a solicita desfiinţarea titlului de proprietate emis în beneficiul pârâtului .

Pentru a ajunge la această concluzie instanţa are în vedere faptul că astfel cum rezultă din analiza coroborată a probelor administrate respectiv înscrisuri şi interogatoriu, reclamanţii nu au formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul comun.

Or, în lipsa unei astfel de cereri de reconstituire a dreptului, vocaţia pe care aceştia o aveau eventual cu privire la dreptul ce a aparţinut autorului lor s-a stins prin neexercitarea dreptului recunoscut de lege.

Procedura de reconstituire în baza legilor reparatorii nu se declanşează din oficiu. Autorităţile cu atribuţii în analizarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nu aveau obligaţia de a cerceta şi stabili din oficiu persoanele îndreptăţite după foştii proprietari .

Legea nr.18/1991 are caracter reparatoriu însă scopul său poate fi atins numai în cazul în care este urmată procedura administrativă obligatorie, prevăzută în cuprinsul acesteia, procedură care se declanşează prin formularea unei cereri.

Potrivit art.8 alineat 3 din Legea nr.18/1991 (forma în vigoare la data formulării cererii) ”Stabilirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor care se gãsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau construirea acestui drept. De prevederile legii beneficiazã membrii cooperatori care au adus pãmînt în cooperativa sau cãrora li s-a preluat în orice mod teren de cãtre aceasta, precum şi în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pãmînt în cooperativa şi alte persoane anume stabilite.  Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafeţe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoana indreptatita, potrivit prezentei legi, şi de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.

Conform art.12 din lege „Calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotãrîrii judecãtoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea moştenirii. Moştenitorii care nu-şi pot dovedi aceasta calitate, întrucît terenurile nu s-au gãsit în circuitul civil, sînt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sînt consideraţi ca au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei.Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafata de teren determinata pe numele tuturor moştenitorilor, urmînd ca ei sa procedeze potrivit dreptului comun.”

Conform art.13 din H.G. nr.131/1991 (în vigoare la data fomulării cererii)  ”Potrivit prevederilor legii, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulatã de fiecare persoana indreptatita. Cînd sînt mai mulţi moştenitori, cererea se poate face şi în comun, fiecare dintre ei semnind-o. În cerere se vor mentiona urmãtoarele date şi elemente: numele şi prenumele solicitantului şi ale pãrinţilor, calitatea, gradul de rudenie, suprafata de teren la care se socoteşte îndreptãţit, precum şi orice alte date necesare pentru stabilirea dreptului de proprietate potrivit legii.” Iar conform art.15 din acelaşi regulament „Stabilirea dreptului de proprietate pentru cooperatorii în viata se face pe numele persoanelor îndreptãţite, iar pentru cooperatorii decedati, pe numele moştenitorilor. Cînd sînt mai mulţi moştenitori, stabilirea dreptului de proprietate se face pe numele tuturor moştenitorilor. (…) Membrii cooperatori în viata, fie ca au adus sau nu terenuri în cooperativa, se înscriu cu suprafata stabilitã de comisie în tabelele anexa nr. 2.a. şi 2.b., iar moştenitorii cooperatorilor decedati se înscriu cu suprafata stabilitã în tabelul anexa nr. 3.”

Din analiza coroborată acestor texte legale rezultă faptul că pentru drepturile ce au aparţinut cooperatorilor decedaţi, legea a prevăzut posibilitatea moştenitorilor de a se adresa Comisiei Locale cu o cerere de reconstituire chiar în lipsa certificatului doveditor al calitatii lor, că prin chiar această cerere ei urmau a fi socotiţi de drept repuşi în termenul de acceptare a succesiunii. Deci în ceea ce priveşte stabilirea dreptului de proprietate ce a aparţinut cooperatorilor decedaţi la data apariţiei legii, emiterea actelor de reconstituire  a dreptului pe numele tuturor moştenitorilor nu reprezintă o obligaţie din oficiu a comisiilor, câtă vreme moştenitorii înşişi nu au investit aceste autorităţi cu cererile lor.

Or, reclamanţii nu au formulat o astfel de cerere fapt pe care l-au recunoscut explicit.

Cererea formulată de RM înregistrată sub numărul x nu rezultă să fi fost formulată în calitate de mandatar şi pentru fiii autorului – părţile cauzei de faţă – aspect pe care de altfel reclamanţii nici nu l-au susţinut şi cu atât mai puţin dovedit.

Din cerere depusă rezultă de asemenea că RM a formulat o cerere în calitate de moştenitoare a defunctului său soţ RI ci în calitate de fost cooperator în viaţă, persoană îndreptăţită la reconstituire.

Această concluzie este întărită şi de faptul că ea a fost susţinută cu declaraţii de martori potrivit cărora RM a deţinut şi a predat teren la CAP  precum şi de faptul că RM a fost validată prin Hotărârea nr.Y a Comisiei Judeţene de Fond Funciar pentru suprafaţa de 2,61 ha teren cu înscriere în anexa 2a la pozitia nr.Q şi nu la anexa 3 rezervată moştenitorilor membrilor cooperatori decedaţi.

În acest context instanţa va reţine că lipsa oricărei cereri de reconstituire a reclamanţilor pentru dreptul de proprietate ce ar fi aparţinut autorului RI  ( atât în nume propriu cât şi printr-un eventual mandat tacit ) se detaşează cu certitudine din probele administrate.

În promovarea acţiunii reclamantii îşi justifică legitimarea procesuala activă exclusiv pe calitatea acestora de moştenitori după defunctul RI, în calitate de descendenţi de gradul I, rezervatari, sezinari.Or, aşa cum s-a arătat mai sus calitatea de moştenitor, este numai una dintre condiţii le dreptului la reconstituire.

 Vocaţia la reconstituirea unui vechi drept de proprietate care a aparţinut antecesorului reclamanţilor  rămâne totuşi fără efect în lipsa unei cereri de valorificare a dreptului, aceasta stingându-se practic ca urmare a pasivităţii reclamanţilor.

Pentru acest motiv anularea titlului de proprietate al pârâtului chemata în judecată nu ar fi de natură să conducă, aşa cum s-a solicitat în petitul doi al cererii introductive, la obligarea comisiilor pârâte la reconstituirea dreptului în beneficiul reclamanţilor ci ar conduce cel mult la revenirea dreptului de proprietate înscris în titlul pârâtului în patrimoniul numitei RM (persoana validată) care are în continuare libertatea de a dispune de această suprafaţă în mod liber, demers în care reclamanţii nu vădesc vreun interes.

 Având în vedere toate aceste considerente, instanţa apreciază că reclamantii nu au  probat în justificarea calităţii lor procesual active, motiv pentru care va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active şi va respinge acţiunea pe acest temei.

Domenii speta

Spete similare