Muncă neremunerată în folosul comunităţii. conţinutul dispozitivului

Prin sentinţa penală nr. 233 din 22 iulie 2014, Judecătoria Rădăuţi,  în baza art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi cu inculpatul P.L., pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. şi ped. de art.337 C.P., cu aplic. art. 5 NCP , obiect al dosarului 4096/138/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi şi în baza art. 396 al. 2 C. pen., a condamnat pe inculpatul P.L., la pedeapsa de 1 ( un) an închisoare, pentru săvârşirea acestei infracţiuni.

În baza art. 83 din Noul  C. penal, a dispus amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 84 din Noul C. penal.

Potrivit art. 85 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul P.L., ca pe durata termenului de supraveghere menţionat, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă; iar în temeiul alin. 2 al aceluiaşi text de lege să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Suceava -Complexul de recuperare neuro-psihomotorie „O nouă viaţă” Suceava, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În baza art. 83 alin. (4) C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 C. pen, privind revocarea amânării aplicării pedepsei, iar în temeiul art.274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 4 iunie 2014, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Rădăuţi, sub nr. 2551/285/2014, acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi cu inculpatul P.L.,  pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev.şi ped.de art.337 C.P., cu aplic, art. 5 NCP cu închisoare de la unu la 5 ani.

S-a reţinut în esenţă prin actul de sesizare că la data de 03.10.2013, în jurul orelor 05:30, lucrătorii Formaţiunii Poliţiei Rutiere, au fost sesizaţi de către ofiţerul de serviciu pe subunitate despre faptul că pe DC 43, în interiorul localităţii Cajvana, s-a produs un accident rutier, soldat cu vătămarea corporală a unei persoane.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că la data menţionată anterior, numitul P.L., de 43 de ani, din mun. Suceava, jud. Suceava, conducea autoturismul marca Ssang Yong Actyon, cu nr. de înmatriculare B….., ieşind de pe o uliţă lăturalnică din localitatea Cajvana, a intrat pe DC 43 cu intenţia de a efectua manevra de întoarcere. În faţa localului „La Teo” a efectuat manevra, însă fără a se asigura corespunzător, moment în care l-a acroşat pe numitul P.I. de 29 de ani din localitatea Cajvana, jud. Suceava, producându-i leziuni.

După impact, conducătorul auto a încercat să părăsească locul faptei, însă a fost oprit de persoanele prezente la faţa locului, una dintre ele luându-i cheile din contact.

Persoana vătămată a fost preluată de ambulanţă şi transportată la Spitalul mun. Rădăuţi, unde i s-au acordat îngrijiri medicale, fiind diagnosticat cu:,,contuzie coloană cervicală; traumatism cranio-cerebral minor; contuzie cot stâng; contuzie police drept; accident rutier (pieton), leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile îngrijiri medicale şi care s-au putut produce în condiţiile unui accident rutier (raport de constatare medico-legală nr.100-R/A1 din 07.10.2013 al CML Rădăuţi).

S-a mai arătat că întrucât conducătorul auto, P.L. emana halenă alcoolică, acesta a fost condus la sediul Poliţiei mun. Rădăuţi unde a refuzat testarea cu aparatul etilotest, iar ulterior, în faţa medicului de gardă de la Spitalul Municipal Rădăuţi, acesta a refuzat şi recoltarea probelor biologice de sânge.

Aspectele constatate de către lucrătorii de poliţie au fost confirmate iniţial şi de persoana vătămată P.I., precum şi de martorii : T.I., Z.G. şi C.T..

Ulterior, în data de 09.10.2013, persoana vătămată P.I. s-a prezentat la sediul Poliţiei mun. Rădăuţi, declarând alte aspecte decât cele iniţiale care nu corespund cu adevărul, respectiv faptul că a fost împins pe fondul unui scandal de către P.L. şi că a sunat la 112 reclamând un accident rutier, deşi acesta nu s-a întâmplat, aspecte confirmate şi de către numitul P.L..

S-a reţinut că cele declarate ulterior de persoana vătămată sunt infirmate de martorii prezenţi la faţa locului T.I., Z.G. şi C.T. şi de probatoriile administrate, respectiv procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice din data de 03.10.2013 cu ocazia apelării SNUAU 112 de către martori şi raportul de. constatare medico-legală nr. 100-R/A1 din 07.10.2013 al CML Rădăuţi.

În drept, s-a apreciat că fapta săvârşită de inculpatul P.L. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. şi ped. de art.337 CP, cu aplic. art. 5 CP cu închisoare de la unu la 5 ani, constând în aceea că în data de 03.10.2013, în jurul orelor 05.00 a fost implicat, în calitate de şofer, într-un incident rutier pe raza oraşului Cajvana, soldat cu rănirea uşoară a pietonului P.I., iar în faţa organelor de poliţie şi a medicului de gardă a refuzat testarea cu aparatul etilotest şi prelevarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

S-a arătat în actul de sesizare că din probele şi mijloacele de probă administrate în cauză rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului.

Astfel, săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de „refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. şi ped. de art.337 C.P., prev. de art. 337 alin. 1 NCP, cu aplic. art. 5 NCP este dovedită cu mijloace de probă administrate susmenţionate.

Fiind ascultat, în prezenţa apărătorului ales Laurian Ostaficiuc, inculpatul a declarat expres că recunoaşte comiterea faptei şi acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate şi modul de executare al acesteia, s-a arătat că inculpatul a fost de acord să i se aplice o pedeapsă de un an închisoare, a cărei aplicare să fie amânată pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, potrivit art. 83, 84 Cod penal în vigoare.

Totodată a fost înaintat instanței dosarul de urmărire penală 4096/138/P/2013.

Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 - 482 C. proc. pen, condiţii pe care le-a analizat cu prioritate după cum urmează:

Astfel, cu referire la art. 480 C. procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea prev. de art. 337 alin. 1 din NCP  este închisoarea de la 1 la 5 ani, iar din probele administrate rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului căruia i-a fost asigurată asistenţa juridică obligatorie prin avocatul ales O.L., conform împuternicirii avocaţiale seria SV nr. 0090305.

În ceea ce priveşte condiţia de formă impusă de art. 481 C. procedură penală, instanţa de fond a constatat că prezentul acord de vinovăţie a fost încheiat în formă scrisă, fiind îndeplinită condiţia cerută de textul de lege menţionat anterior.

Referitor la conţinutul acordului de recunoaştere a vinovăţiei, acesta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 282 C. procedură penală, respectiv: data şi locul încheierii; numele, prenumele şi calitatea celor între care se încheie; date privitoare la persoana inculpatului, prevăzute la art. 107 alin. (1); descrierea faptei ce formează obiectul acordului; încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege;  probele şi mijloacele de probă; declaraţia expresă a inculpatului prin care recunoaşte comiterea faptei şi acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală; felul şi cuantumul, precum şi forma de executare a pedepsei ori soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat; semnăturile procurorului, ale inculpatului şi ale avocatului.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt: La data de 3 octombrie 2013, inculpatul P.L., de 43 de ani, a condus autoturismul marca Ssang Yong Actyon, cu nr. de înmatriculare B….., pe DC 43, pe raza localităţii Cajvana, iar faţa localului „La Teo” a efectuat manevra de întoarcere, însă fără a se asigura corespunzător, moment în care l-a acroşat pe numitul P.I. de 29 de ani din localitatea Cajvana, jud. Suceava, producându-i leziuni.

Întrucât inculpatul P.L. emana halenă alcoolică, acesta a fost condus la sediul Poliţiei mun. Rădăuţi unde a refuzat testarea cu aparatul etilotest iar ulterior, fiind condus la Spitalul Municipal Rădăuţi în vederea recoltării de probe biologice, în faţa medicului de gardă, acesta a refuzat nejustificat să se supună  recoltării probelor biologice de sânge.

Instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt descrisă anterior în urma analizării coroborate a materialului probator administrat în faza urmăririi, respectiv: procesul verbal de constatare, proces verbal de prelevare probe biologice, buletin de examinare clinică, buletin analiză toxicologică alcoolemie, declaraţii de martori coroborate cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului.

A mai reţinut prima instanţă că în drept, fapta săvârşită de inculpatul P.L. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. şi ped. de art.337 CP, cu aplic. art. 5 CP cu închisoare de la unu la 5 ani.

Analizând infracţiunea săvârşită de către inculpatul P.L. prin prisma elementelor constitutive, instanţa de fond a constatat că acestea sunt întrunite atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective.

Elementul material s-a realizat prin acţiunea de refuz de a se supune prelevării de mostre biologice, respectiv sânge, aşa cum prevede art.6 din Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice şi a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule şi tramvaie care prevăd procedurile de prelevare a produselor biologice. Potrivit acestor dispoziţii, pentru determinarea alcoolemiei se prelevează 2 (două) probe de sânge din venă la interval de o oră între prelevări, fiecare probă conţinând 10 ml sânge;  în situaţia în care nu se pot preleva 10 ml de sânge, se menţionează la rubrica "observaţii" a buletinului de examinare clinică, prevăzut în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice, cu precizarea motivului; prelevarea sângelui se face cu seringi de unică folosinţă, până la înlocuirea acestei metode cu trusa standard de prelevare special destinată acestui scop, a cărei componenţă este prevăzută în anexa nr. 5 la prezentele norme metodologice; prima prelevare se efectuează de preferinţă într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge.

Instanţa de fond a reţinut că prealabil refuzului a existat o solicitare fermă din partea lucrătorului de poliţie adresată inculpatului de a se supune procedurii cu aducerea la cunoştinţă a consecinţelor refuzului. 

Urmarea imediată produsă constă într-o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, între acţiune şi urmarea imediată există legătură de cauzalitate ce rezultă din însăşi materialitatea faptei .

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie, acesta a consumat anterior băuturi alcoolice, a refuzat recoltarea probelor de sânge pentru a disimula consumul de alcool, prevăzând rezultatul periculos al faptei şi a acceptând producerea acestuia.

Prima instanţa a mai reţinut, în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror că acesta se situează la nivelul minimului pedepsei prevăzută de art. 337 NCP.

În acest sens, instanţa de fond a reţinut că infracțiunea prevăzută de art. 337 NCP, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani, și apreciind cuantumul pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat ca fiind suficient pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei în baza art. 485 alin. (1) lit. a) rap. la art. 396 alin. (2)  C. proc. pen., a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi cu inculpatul P.L., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 337 NCP, cu aplic. art. 5 NCP, obiect al cauzei penale nr. 4096/138/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi.

În baza art. 396 al. 2 C. pen. a condamnat pe inculpatul P.L., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz de a se supune prelevării de mostre biologice faptă prevăzută de art. 337 NCP, cu aplic. art. 5 NCP.

Potrivit art. 83 C. penal, „instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;

d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor”.

Raportat la dispoziţiile legale menţionate anterior, având în vedere că pedeapsa stabilită este de 1 (un) an închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, nefiind cunoscut cu antecedente penale şi şi-a exprimat expres acordul pentru prestarea unei activităţi neremunerate în folosul comunităţii, precum şi faptul că a avut o conduită bună anterior săvârşirii infracţiunii, este o persoană cu pregătire superioară şi un loc de muncă, fiind medic, instanţa de fond a apreciat că inculpatul P.L. îşi va îndrepta conduita fără a fi necesară aplicarea imediată a unei pedepse, astfel că a dispus amânarea aplicării pedepsei şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform art. 84 C. penal.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art.  85 alin. (2) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Suceava - Complexul de recuperare neuro-psihomotorie „ O nouă viaţă” Suceava , pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În baza art. 83 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 C. pen şi anume dacă pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă amânarea aplicării pedepsei şi dispune executarea acesteia.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele formulate în scris şi susţinute oral de procurorul de şedinţă cu prilejul dezbaterilor şi care sunt consemnate detaliat în încheierea de amânarea pronunţării ce face corp comun cu prezenta decizie.

În concret, procurorul a arătat că în mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului, în contextul în care dând curs dispoziţiilor ce reglementează instituţia amânării aplicării pedepsei, potrivit prevederilor art.396 alin.4 Cod procedură penală trebuia să stabilească o pedeapsă, a făcut aplicarea art. 93 al. 3 Cod procedură penală, deşi era obligatoriu a se face aplicarea art. 85 al. 2 lit. b Cod procedură penală, care prevede o altă durată de timp, cuprinsă între 30 şi 60 de zile, având în atenţie că cel în cauză a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii şi a menţionat doar una din cele două instituţii din comunitate unde să se execute această obligaţie.

Cu privire la ultimul motiv dezvoltat în scris procurorul de şedinţă şi-a expus punctul său de vedere, apreciind că dispoziţia primei instanţe este legală, urmând ca funcţionarul din cadrul serviciului de probaţiune să stabilească ulterior, unde anume va presta inculpatul munca în folosul comunităţii.

Procedând la soluţionarea apelului prin prisma criticilor formulate de procuror şi în conformitate cu dispoziţiile art. 417 şi art. 420 Cod procedură penală, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 - 482 Cod procedură penală ce reglementează procedură specială în cazul încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei.

Astfel, din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, la care a făcut referire detaliată prima instanţă, rezultă că la data de 03.10.2013, în jurul orelor 05,30, în timp ce conducea  marca Ssang Yong Actyon cu nr. de înmatriculare B……….., inculpatul P.L. a fost implicat într-un accident rutier pe DC 43 pe raza localităţii Cajvana, soldat cu vătămarea corporală a unei persoane, şi întrucât emana halenă alcoolică a fost condus la sediul Poliţiei mun. Rădăuţi unde a refuzat testarea cu aparatul etilotest, iar ulterior în faţa medicului de gardă a refuzat recoltarea de probe biologice de sânge.

Raportat la starea de fapt reţinută, s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracţiunii comise de inculpat, ce se circumscrie în drept conţinutului constitutiv a unei infracţiuni de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzute şi pedepsite de art. 337 Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal.

În consecință, în mod temeinic prima instanţă a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului, că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia în cuprinsul actului de inculpare este mai mic de 7 ani închisoare, iar acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat în formă scrisă conține mențiunile prev. de art. 482 Cod procedură penală, la întocmirii acestuia inculpatul fiind asistat de avocat ales O.L., cu împuternicire avocaţială seria SV nr.0090305 din 29.04.2014 existentă la fila 61 ds.u.p..

În atare condiţii, și apreciind cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare a acesteia (pedeapsa de 1 an închisoare a cărei aplicare să fie amânată pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, potrivit art.83, 84 Cod penal în vigoare) cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat ca fiind suficiente pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei, prima instanţă a admis acordul de recunoaştere, însă în mod greşit a procedat la condamnarea inculpatului în condiţiile în care dând curs instituţiei amânării aplicării pedepsei, în baza prevederilor art.396 alin.4 Cod procedură penală rap. la art.83 Cod penal, trebuia să stabilească în sarcina inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare a cărei aplicare să o amâne pe durata termenului de supraveghere stipulat de art.84 Cod penal.

Pe de altă parte, deşi în mod corect prima instanţă a făcut aplicarea art. 85 al.2 lit.b Cod penal, în sensul că a impus inculpatului P.L., ca pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, nu a coroborat dispoziţiile legale anterior menţionate cu prevederile art.51 al.1 din Legea 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal conform cărora ,,Consilierul de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune în a cărui circumscripţie locuieşte persoana care urmează a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, primind copia hotărârii judecătoreşti, decide, pe baza evaluării iniţiale a persoanei, în care din cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligaţia şi tipul de activitate, comunicând acestei instituţii o copie de pe dispozitivul hotărârii precum şi decizia sa", aşa încât în mod eronat a menţionat doar una din cele două instituţii care ar fi trebuit indicate în hotărâre.

Contrar susţinerilor procurorului, Curtea consideră că stabilirea nominală a celor două instituţii din comunitate unde inculpatul urmează a presta munca neremunerată constituie o obligaţie ce revine instanţei de judecată, ce nu poate fi lăsată la latitudinea consilierului de probaţiune ale cărui atribuţii se rezumă la a opta pentru una dintre ele, iar în ipoteza în care executarea muncii nu mai este posibilă în niciuna dintre instituţiile indicate să procedeze conform alin.2 a art.51 din Legea 253/2013.

În ceea ce priveşte perioada de 100 zile lucrătoare stabilită de prima instanţă pentru prestarea muncii neremunerate în folosul comunităţii, Curtea constată că depăşeşte limitele menţionate de art. 85 al.2 lit. b Cod penal care prevăd faptul că această perioadă este cuprinsă între 30 şi 60 de zile, astfel că şi sub acest aspect soluţia este nelegală.

În concluzie, pentru cele ce preced, Curtea în temeiul art. 421 alin.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi împotriva sentinţei penale nr.233 din 29.07.2014 a Judecătoriei Rădăuţi, va desfiinţa în parte hotărârea menţionată şi în rejudecare va înlătură aplicarea art.396 alin.2, precum şi dispoziţia de condamnare a inculpatului P.L. şi în conformitate cu art. 396 alin. 1 şi 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal va stabili pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului P.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 Cod penal cu aplicare art.5 Cod penal.

În baza art. 86 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e se vor comunica Serviciului de Probaţiune Suceava

Totodată, în baza art. 85 alin. 2 lit.b Cod penal, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, va impune inculpatului P.L. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare (în loc de 100 de zile) în Complexul de recuperare neuropsihomotorie ,,O nouă viaţă” Suceava sau la Servicii multifuncţionale de tip rezidenţial Suceava, Centrul de primire a copilului în regim de urgenţă pentru copilul abuzat, neglijat, exploatat, ambele din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Suceava.

 Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare