Acţiunea executantului pentru plata de lucrări efectuate în plus faţă de cele care au făcut obiectul procedurii de achiziţie publică, convenite de părţi pe calea unui act adiţional. Refuzul de plata a sumelor suplimentare de către gestionarului de fondur

Asupra recursului de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani  - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 12.02.2013, reclamanta BB a solicitat în contradictoriu cu pârâta AA,  pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 516.592,59 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă şi neachitate de pârâtă, lucrări efectuate în baza contractului de lucrări nr. 5147/27.08.2010 şi actelor adiţionale aferente contractului.

Totodată în conformitate cu dispoziţiile art. 174 Cod procedură civilă s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a precizat că în temeiul contractului de lucrări nr. 5147/27.08.2010 şi actelor adiţionale aferente contractului, s-au emis facturile fiscale nr. 4751/01.10.2012, nr. 4752/01.10.2012, nr. 4753/01.10.2012, pe care debitoarea refuză să le plătească, deşi BB. şi-a îndeplinit obligaţia corelativă de executare a lucrărilor contractate conform proceselor verbale de recepţie anexate.

A mai precizat reclamanta că, între BB şi pârâta AA, în calitate de achizitor, s-a încheiat contractul de lucrări nr. 5147 din 27.08.2010, prin care societatea reclamantă în calitate de executant se obliga să execute lucrările de „proiectare şi execuţie: modernizare drumuri comunale în comuna AA, proiectare şi execuţie: canalizare menajeră şi staţie de epurare; proiectare şi execuţie: extindere reţea distribuţie sat xx, comuna zz”, iar pârâta s-a obligat să achite suma de 6.840.654,54 lei inclusiv TVA, reprezentând preţul lucrărilor contractate. La data de 30.05.2011, părţile contractante au încheiat Actul Adiţional nr. 2 prin care se suplimentează valoarea contractului cu suma de 516.621,2 lei inclusiv TVA.

Din valoarea lucrărilor contractate de pârâtă în speţă - valoarea contractului în sumă de 6.840.654,54 lei şi valoarea Act Adiţional nr. 2 în sumă de 516.621,2 lei, pârâta a plătit suma de 6.811.430,71 lei, refuzând să plătească contravaloarea lucrărilor executate în sumă de 516.592,59 lei conform facturilor fiscale nr. nr. 4751 din 01.10.2012 în sumă de 203.190,63 lei, nr. 4752 din 01.10.2012 în sumă de 304.767,82 lei şi factura nr. 4753 din 01.10.2012 în sumă de 8.634,14 lei.

Aceste facturi au fost emise în temeiul Actului Adiţional nr. 2/30.05.2011 însuşit de ambele părţi contractante, a situaţiilor de lucrări confirmate de dirigintele de şantier – reprezentantul debitoarei, a proceselor – verbale de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 7065 din 26.09.2011, nr. 7875 din 28.10.2011 şi nr. 7070 din 20.09.2011 semnate de debitoare fără obiecţiuni.

De asemenea, a susţinut reclamanta că, potrivit art. 19.1 din Contractul de lucrări nr. 5147 din 27.08.2010, achizitorul are obligaţia de a efectua plata către executant în termen de 30 de zile de la emiterea facturii. Deşi debitoarea refuză în mod abuziv plata şi implicit acceptarea facturilor fiscale anterior menţionate în sumă totală de 516.592,59 lei, suma refuzată la plată nu reprezintă altceva decât contravaloarea lucrărilor real executate fiind confirmate cantitativ şi calitativ de dirigintele de şantier – mandatar al achizitorului sub autoritatea căruia s-au executat lucrările şi de asemenea sunt recepţionate fără obiecţiuni de pârâtă conform proceselor – verbale de recepţie încheiate la terminarea lucrării.

A mai arătat reclamanta că, prin semnarea de către pârâtă a proceselor verbale de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 7065 din 26.09.2011, nr. 7070 din 26.09.2011, nr. 7069 din 26.09.2011 şi nr. 7875 din 28.10.2011, s-a recunoscut de către partea beneficiară finalizarea lucrărilor de construcţie la standardele de execuţie prevăzute în contractul de lucrări nr. 5147 din 27.08.2010, şi actelor adiţionale aferente, astfel încât în aplicarea art. 969 Cod civil, pârâtei îi revine obligaţia contractuală de a achita contravaloarea lucrărilor executate şi neachitate.

Văzând refuzul constant, nefondat şi abuziv al pârâtei de a semna facturile fiscale emise  şi de a semna situaţiile de lucrări confirmate prin semnătura şi ştampila de specialist angajat al achizitorului, în speţă dirigintele de şantier, în conformitate cu dispoziţiile art. 720  Cod procedură civilă a încercat soluţionarea acestui litigiu prin conciliere directă cu pârâta fiind transmisă „convocarea la conciliere directă” nr. 61 din 24.10.2012 prin B.E.J.A. – SS -PP. Rezultatul concilierii a fost consemnat în cele două înscrisuri, proces verbal de conciliere directă nr. 3070/7944/12.11.2012 şi proces verbal eşuare conciliere directă nr. 3118/8071/16.11.2012. Pârâta, în urma discuţiilor purtate în cadrul acestei proceduri de conciliere, nu contesta executarea lucrărilor, ele existând faptic pe teren, ci arăta prin noul primar ales că, vechiul primar „care a semnat actul adiţional nu a respectat procedura de suplimentare a valorii contractului. În cadrul acestei proceduri, s-a constatat că practic există dispute personale între vechiul primar şi noul primar astfel încât acesta din urmă refuză să primească şi să semneze facturile fiscale menţionate. De asemenea, în cadrul procedurii de conciliere au fost invitaţi şi specialişti angajaţi ai Comunei şi vechiul primar, cel care a semnat contractul de lucrări şi actele adiţionale aferente, care au arătat că au întocmit documentaţia pentru suplimentarea valorii contractului şi că valoric au primit aprobarea – conform formularului L3 nr. 8908 din 16.12.2011, dar ulterior Centrul Regional de Plăţi pentru dezvoltare Rurală şi Pescuit Iaşi nu au mai aprobat decontarea sumelor.

Faţă de acest punct de vedere al pârâtei, că nu a fost respectată procedura suplimentară a valorii contractului, reclamanta a susţinut că, în calitatea sa de creditor, nu-i este opozabil acest lucru întrucât nu cade în sarcina executantului să întocmească documentaţia de suplimentare a valorii contractului, sau că plata lucrărilor executate trebuie să fie aprobată spre decontare de anumite instituţii publice, în condiţiile în care, pârâta, în calitate de achizitor are încheiate  contracte cu specialişti (consultant, diriginte de şantier) pentru întocmirea documentaţiei privind suplimentarea valorii contractului. Potrivit art. 19.1 din contractul de lucrări nr. 5147/27.08.2010, achizitorul are obligaţia de a efectua plata în termen de 30 de zile de la emiterea facturii, ori achizitorul refuză să-şi îndeplinească această obligaţie contractuală ce-i revine în condiţiile în care, reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia executării lucrărilor contractate.

În drept reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 969, art. 970 Cod civil din 1864 – legea în vigoare la data încheierii raportului juridic între părţi, respectiv cont5ractul de lucrări nr. 5147 din 27.08.2010.

În susţinerea acţiunii reclamanta a depus al dosar înscrisuri. Totodată s-a solicitat administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate, având ca obiective stabilirea lucrărilor real executate în teren în concordanţă cu situaţiile de lucrări întocmite şi semnate de diriginţii de şantier, stabilirea valorii lucrărilor executate şi dacă suma din actul adiţional ce face obiectul prezentei judecăţi era sau nu prevăzută în contractul de finanţare. 

Pârâta Unitatea AA, legal citată a depus la dosar întâmpinare (fila 98 – 103 dosar) prin care a invocat excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, arătând că, reclamanta nu a ataşat la cererea de chemare în judecată dovada îndeplinirii procedurii prealabile, susţinând că cele două procese verbale de conciliere nr. 3070/7944/12.11.2012 şi nr. 3118/8071/16.11.2012 nu substituie procedura prealabilă aşa cum este reglementată de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Pârâta a mai invocat şi excepţia tardivităţii introducerii acţiunii raportat la momentul încheierii proceselor verbale de recepţie invocate de reclamantă în petitul cererii de chemare în judecată, respectiv nr. 7065, nr. 7070 şi nr. 7069 din data de 26.09.2011, precizând că regula este - în cazul prestatorului de bună credinţă - că imediat ce o lucrare a fost recepţionată să fie şi facturată. Şi,  cum în speţă, facturile au fost emise la data de 01.10.2012, pârâta a considerat că demararea procedurii de recuperare a sumelor facturate  este total nejustificată.

De asemenea, pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a tribunalului administrativ  - fiscal raportat la dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, rap. la art. 10 alin. 1 din aceeaşi lege. Şi, cum obiectul dedus judecăţii îl reprezintă pretenţii, conform unui contract de lucrări nr. 5147 din 27.08.2010 şi a actelor adiţionale aferente, cu o valoare mai mare de 500.000 lei, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel.

Cu privire la fondul cauzei, arată pârâta că, pentru derularea unui proiect FEADR, prin Măsura 322, pârâta AA, în cadrul proiectului FEADR, în calitate de achizitor, a încheiat cu Asociaţia BB (formată din S.C. LLLL S.R.L., S.C. TTT S.R.L., S.C. RRR S.R.L. ŞI S.C. BB S.A. – lider), în calitate de executant contractul de lucrări nr. 5147 din 27.08.2010. 

Faţă de obligaţiile contractuale iniţiale au fost încheiate şi acte adiţionale prin care s-au modificat diverse clauze contractuale şi cu strictă încadrare în fondurile alocate şi cu respectarea graficului fizic şi valoric pentru proiect.

Pârâta consideră că, AA şi-a respectat toate obligaţiile legale asumate prin contract şi actele adiţionale, că, pretenţiile formulate de reclamantă nu sunt asumate prin contractul nr. 5147/2010, ci ar fi stipulate în Actul adiţional nr. 2; că, prin actul adiţional nr. 2 părţile au încercat prin eludarea legii, să majoreze valoarea iniţială a contractului cu nişte lucrări de extindere a lucrărilor iniţiale şi care ar avea caracter de lucrări imprevizibile sub incidenţa disp. art. 122 lit. i din O.U.G. nr. 34/2006. Cum aceste lucrări conform procedurii nu au fost aprobate, fiind considerate ca nefiind lucrări imprevizibile, pârâta consideră că nu are cum să justifice din punct de vedere legal o asemenea plată.

În acest sens, pârâta a invocat prevederile O.U.G. nr. 34/2006. Mai mult decât atât, consideră pârâta că, creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă având în vedere că există două variante ale actului adiţional, respectiv varianta 1 – a creditoarei de 530.057,73 lei şi varianta 2 – a debitoarei în valoare de 416.630,34 lei.

În subsidiar, pârâta a arătat că lucrările în litigiu nu au fost recepţionate prin procesul – verbal de recepţie întrucât la recepţie nu a fost prezentat actul adiţional nr. 2, deci comisia a înţeles că se face recepţia lucrărilor din proiectul iniţial, nu a avut ştiinţă de aceste lucrări suplimentare.

S-a mai susţinut că există suspiciunea că documentaţia aferentă facturilor în litigiu a fost fabricată de creditor împreună cu specialiştii atraşi – extras din documentaţia  - solicitare aprobare extindere lucrări anexa 1, nu a fost respectată procedura legală de majorare a valorii contractului – anexa 2, conform graficului de la măsura 322 ultimul dosar de plată a fost întocmit în martie 2012, iar proiectul încheiat în iulie 2012; la data facturării nu mai erau în vigoare contractul nr. 5147/2010 având în vedere că ANRMAP a sancţionat contravenţional autoritatea contractantă pentru actul adiţional nr. 2.

De asemenea, s-a precizat că nu există nici un memoriu tehnic pentru modificarea soluţiei tehnice faţă de proiectul iniţial, faptul că SF a fost încheiat în anul 2008, iar contractele s-au încheiat în anul 2010 nu include în categoria indivizibile aceste lucrări – soluţia corectă ca proiectul să reactualizeze SF la începutul lucrărilor. Astfel, a concluzionat pârâta că, reprezentantul legal din acea vreme - primar CC a dispus majorarea valorii de contract şi trebuie să răspundă personal.

În susţinerea întâmpinării au fost depuse la dosar înscrisuri.

Prin Încheierea din 09.04.2013, Tribunalul Botoşani  - complet specializat litigii cu profesioniştii, în temeiul art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea spre repartizare aleatorie unui complet specializat în materia contencios administrativ şi fiscal – fond, din cadrul Secţiei a II- a Civilă din cadrul Tribunalului Botoşani.

Cauza a fost repartizată spre competentă soluţionare unui complet specializat în materia contencios administrativ şi fiscal fiind reînregistrată sub nr. 1176/40/2013*.

La termenul fixat pentru judecata cererii reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiilor iar pe fond a susţinut că apărările pârâtei sunt neîntemeiate, că obligaţia de plată a acesteia pentru suma de 516.592,59 lei este certă, lichidă şi exigibilă, fiind confirmată de pârâtă atât prin semnarea şi ştampilarea situaţiilor de lucrări, a facturilor fiscale câte şi a proceselor – verbale de recepţie finală la terminarea lucrărilor.

Asupra excepţiei necompetenţei materiale  invocate în cauză instanţa s-a pronunţat prin Încheierea din 15.05.2013, în sensul respingerii ei. Celelalte două excepţii invocate prin întâmpinare au fost calificate de apărătorul pârâtei drept apărări de fond, motiv pentru care nu vor mai fi analizate.

La termenul din 19.06.2013  pârâta AA a formulat cerere de chemare în garanţie a numitului CC  - fostul primar al comunei AA – solicitând ca în cazul în care va cădea în pretenţii chematul în garanţie să fie obligat în locul pârâtei la plata sumei de 516.592,59 lei şi cheltuieli de judecată.

Chematul în garanţie CC a depus la dosar întâmpinare (fila 75 şi următoarele Volumul I dosar), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie cu motivarea că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 60 alin. 1 Cod de procedură civilă.

Pe fondul cauzei, a susţinut chematul în garanţie că la momentul încheierii contractului de lucrări nr. 5147/27.08.2010 şi a actului adiţional nr. 2 din 30.05.2011 avea calitatea de primar al comunei AA şi în această calitate a semnat aceste acte care reprezentat legal al AA, în cauză neputându-i-se imputa vreo încălcare a dispoziţiilor legale.

A mai susţinut că în cadrul contractului de finanţare nr. C 322040810700033/01.07.2009 la Anexa III, sunt menţionate cu titlu de cheltuieli diverse şi neprevăzute cheltuieli eligibile în sumă de 529.787 lei fără TVA în care, urmau a fi incluse cheltuielile cu caracter imprevizibil. După executarea contractului de lucrări nr. 5147/27.08.2010, aşa cum rezultă din memoriul justificativ înregistrat sub nr. 3742 din 19.05.2011, AA prin primar a solicitat aprobarea majorării valorii contractului cu suma de 416.630 lei reprezentând cheltuieli eligibile incluse în contractul de finanţare ce urmai a fi decontate de la capitolul „cheltuieli diverse şi neprevăzute”.

A mai arătat că toate cheltuielile suplimentare solicitate ce fac obiectul actului adiţional nr. 2 îşi au izvorul în existenţa unor vicii şi omisiuni de proiectare ale studiului de fezabilitate întocmit în anul 2008 pentru obiectivele „modernizare drumuri comunale în comuna AA” şi „canalizare menajeră şi staţie de epurare, sat Răchiţi, comuna Răchiţi judeţul Botoşani”.

Chematul în garanţie, având în vedere că respectivele cheltuieli erau prevăzute în cadrul contractului de finanţare al proiectului derulat, a susţinut că a procedat în mod legal la încheierea actului adiţional nr. 2 şi la întocmirea tuturor documentelor primind aviz favorabil de la finanţator pentru acordarea cheltuielilor diverse şi neprevăzute. Faptul că ulterior acestor demersuri s-a întocmit de către finanţator Raportul de verificare nr. 537/24.2.2011 prin care s-a considerat că toate cheltuielile neprevăzute ce făceau obiectul actului adiţional nr. 2/2011 nu întruneau caracterul „imprevizibil” nu îi poate fi imputat în mod personal primarului.

Prin acelaşi înscris, chematul în garanţie Adăscăliţei Vasile a formulat, la rândul său, cerere de chemare în garanţie a actualului primar al comunei AA - VV, solicitând obligarea lui la plata sumei de 516.592,59 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor neprevăzute şi imprevizibile, din contractul de finanţare încheiat de către APDRP – MADR cu Comuna AA.

În fapt, a susţinut chematul în garanţie CC că după instalarea sa ca primar, în iunie 2012  şi reprezentant al AA, deşi a cunoscut despre faptul că în contractul de finanţare nr. C 322040810700033/01.07.2009 erau stipulate la cheltuieli neprevăzute şi diverse sume de bani ce făceau obiectul Actului adiţional nr. 2 al contractului de lucrări nr. 5147/27.08.2010 şi a cunoscut despre emiterea facturilor fiscale nr. nr. 4751 din 01.10.2012 în sumă de 203.190,63 lei, nr. 4752 din 01.10.2012 în sumă de 304.767,82 lei şi factura nr. 4753 din 01.10.2012 în sumă de 8634,14 lei emise de către BB, iar ulterior după declanşarea procedurii de conciliere  privind contravaloarea acestor facturi, chematul în garanţie nu a întreprins nici un demers juridic referitor la acţionarea în judecată a finanţatorului APDRP  din cadrul MADR. (şi nici măcar în prezentul dosar nu a înţeles să formuleze o cerere de chemare în garanţie a finanţatorului), care trebuia să plătească contravaloarea acestor pretenţii ce fac obiectul dosarului prezent: 516.592,59, conform contractului de finanţare nr. C 322040810700033/01.07.2009.

Totodată, a menţionat chematul în garanţie că nici după ce i-a fost comunicată  cererea de chemare în judecată actualul primar al Comunei Răchiţi nu şi-a îndeplinit obligaţia de a chema în garanţie finanţatorul pentru ca acesta să fie obligat să achite reclamantei pretenţiile solicitate prin acţiune.

Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 60 Cod de procedură civilă.

În apărare chematul în garanţie a depus la dosar înscrisuri şi a solicitat administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate, având ca obiectiv stabilirea faptului dacă lucrările  ce au făcut obiectul actului adiţional asigurau funcţionalitatea lucrărilor ce au făcut obiectul contractului de finanţare.

La data de 09.10.2013 în cauză pârâta AA a formulat cerere de chemare în garanţie împotriva persoanelor care au avut calitatea de diriginţi de şantier, respectiv P.F.A DD şi PFA EE (filele  290 -291 volum II dosar 1176/40/2013*), solicitând ca, în cazul în care va cădea în pretenţii, chematele în garanţie să fie obligate în locul pârâtei la plata sumei de 516.592,59 lei şi cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate prevederile art. 60 Cod de procedură civilă.

În dovedirea cererii de chemare în garanţie au fost depuse înscrisuri, printre care şi contractul de servicii  nr.  8187/22.12.2010.

Faţă de cererea de chemare în garanţie Asociaţia PFA DD şi  PFA EE a depus întâmpinare (filele 33 -43 volum III dosar), prin care s-a solicitat în principal respingerea cererii ca fiind nefondată.

Prin Încheierea din 20.11.2013, având în vedere solicitarea reclamantei şi a reprezentantului chematului în garanţie CC – avocat Apetrei Mihaela, în baza art. 63 Cod de procedură civilă, instanţa a încuviinţat ca cererea de chemare în garanţie formulată împotriva Asociaţiei PFA DD  şi  PFA EE  să se judece împreună cu cererea principală, chiar dacă a fost introdusă peste termenul prevăzut de lege.

În apărare chemata în garanţie, prin apărător a solicitat administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate, având ca obiectiv „să se verifice  dacă Asocierea PFA DD şi PFA EE şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de servicii nr.  8187/22.12.2010”.

Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert Popescu Gheorghe se află la filele 52 - 68 volum III dosar, iar raportul de expertiză întocmit de expert Adomniţei Constantin, la filele 251 -255 volum III dosar.

Prin sentinţa nr. 1188 din 18.06.2014, Tribunalul Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

- admite acţiunea formulată de reclamanta BB în contradictoriu cu pârâta AA prin primar;

- obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 516.592,59 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi neachitate de pârâtă, lucrări efectuate în baza  Actului Adiţional nr. 2/30.05.2011 la contractul de lucrări nr. 5147/27.08.2010;

-  respinge cererea de chemare în garanţie a numitului CC formulată de pârâta AA;

- respinge cererea de chemare în garanţie a Asociaţiei DD – P.F.A. EE, formulată de pârâta AA;

- respinge cererea de chemare în garanţie a numitului VV – actualul primar al AA, formulată de chematul în garanţie CC;

- în baza art. 274 Cod procedură civilă, obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 12.435 lei reprezentând cheltuieli de judecată;

- obligă chemaţii în garanţie CC şi Asociaţia P.F.A. DD – P.F.A. EE să plătească fiecare expertului Adomniţei Constantin  câte 1.000 lei (în total  2.000 lei) reprezentând onorariu expert;

- obligă chemaţii în garanţie CC şi Asociaţia P.F.A. DD – P.F.A. EE să plătească fiecare expertului Popescu Gheorghe  câte 2.500 lei (în total  5.000 lei) reprezentând onorariu expert;

- obligă pârâta AA să plătească în locul chemaţilor în garanţie suma de 2.000 lei expertului Adomniţei Constantin şi suma de 5.000 lei expertului Popescu Gheorghe,  cu titlu de cheltuieli de judecată;

-  obligă pârâta AA să plătească chematului în garanţie CC suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat);

- în baza art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 146/1997 dispune restituirea către reclamantă a sumei de 1.153 lei reprezentând taxă de timbru plătită în plus faţă de cuantumul legal.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Pe data de 01.07.2009 , în cadrul proiectului FEADR finanţat prin Măsura 322 AA a încheiat cu Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit contractul nr. C 322040810700033/01.07.2009 pentru acordarea de sprijin financiar nerambursabil pentru finanţarea proiectului cu titlul: „Modernizare reţea drumuri comunale în comuna Răchiţi, canalizare menajeră şi staţie epurare achiziţionare de utilaje pentru gospodăria comunală, extindere reţea distribuţie sat Roşiori, comuna Răchiţi, achiziţionare de sistem audio – video pentru dotarea căminului cultural al  comunei AA”. La momentul semnării contractului de finanţare acesta avea o valoare de 11.427.751 lei cu TVA (7.498.754 lei fără TVA) .

Pentru derularea acestui proiect AA, în calitate de achizitor, a încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, cu BB. (formată din S.C. LLLL S.R.L., S.C. TTT S.R.L., S.C. RRR S.R.L. ŞI S.C. BB S.A. – lider), în calitate de executant contractul de lucrări nr. 5147 din 27.08.2010. 

Obiectul contractului, potrivit art. 4  a fost stabilit ca fiind reprezentat de  obligaţia executantului de a executa şi finaliza „Proiectare şi execuţie: Modernizare drumuri comunale în comuna A; Proiectare şi execuţie: canalizare menajeră şi staţie de epurare; Proiectare şi execuţie: extindere reţea distribuţie sat aa, Comuna AA”.

Prin acelaşi articol 4.2 din contract, achizitorul  s-a obligat să plătească executantului suma de 6.840.654,543 lei reprezentând preţul contractului.

 La data de 30.05.2011, părţile contractante au încheiat Actul Adiţional nr. 2 (fila 18 dosar nr. 1176/40/2013), prin care s-a suplimentat valoarea contractului cu suma de 416.630,34 lei, fără TVA (516.621,2 lei inclusiv TVA.), sumă reprezentând cheltuieli diverse şi neprevăzute. Întrucât pârâta a contestat  valoarea sumei înscrisă în conţinutul actului adiţional nr. 2 la contract, invocând faptul că reclamanta invocă o sumă de 516.621,2 lei, în timp ce duplicatul ce îl deţine Comuna AA prevede suma de 416.630,34 lei, instanţa a solicitat reclamantei, în cursul judecăţii, înfăţişarea în original a actului adiţional nr. 2/2011. Cu ocazia examinării originalului acestui înscris instanţa a constatat că el conţine aceleaşi consemnări cu copia depusă la fila 18 dosar 1176/40/2013.

Aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, necesitatea încheierii respectivului act adiţional s-a datorat modificărilor şi schimbărilor din proiectul tehnic iniţial, respectivele modificări şi schimbări fiind acceptate de către finanţator aşa cum rezultă din Actul adiţional nr. 4/2011 la contractul  nr. C 322040810700033/01.07.2009, încheiat între finanţatorul Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Comuna AA (filele 74 şi următoarele volum III dosar).

Astfel comparativ cu amplasamentele obiectivelor din faza de studiu de fezabilitate, în faza de proiect tehnic şi implicit pentru întocmirea actului adiţional au intervenit mai multe modificări după cum urmează: schimbarea amplasamentului conductei de canalizare de pe acostament pe mijlocul drumului, desfaceri şi refaceri de drum pietruit, realizarea unui drum de acces către staţia de epurare datorat schimbării  amplasamentului ei iniţial, etc.

Aşa cum rezultă din susţinerile părţilor şi din înscrisurile ataşate la dosarul cauzei, din valoarea lucrărilor contractate de pârâtă în speţă - valoarea contractului în sumă de 6.840.654,54 lei şi valoarea Act Adiţional nr. 2 în sumă de 516.621,2 lei, pârâta a plătit suma de 6.811.430,71 lei, refuzând să plătească contravaloarea lucrărilor executate în baza actului adiţional nr. 2 în sumă de 516.592,59 lei. Pârâta îşi motivează refuzul prin aceea că şi-ar fi  respectat toate obligaţiile legale asumate prin contract şi actele adiţionale, menţionând că pretenţiile formulate de reclamantă, nu sunt asumate prin contractul nr. 5147/2010, iar actul adiţional nr. 2 ar fi încălcat cu eludarea prevederilor legale.

Susţinerile pârâtei sunt însă infirmate prin probele administrate în cauză , atât din înscrisurile aflate la doar, cât şi din concluziile  celor două rapoarte de expertiză rezultând cu certitudine, că lucrările suplimentare efectuate de reclamantă în baza actului adiţional nr. 2 la contractul nr. 5147/2010, au fost realizate la solicitarea autorităţii contractante (a se vedea invitaţia de participare nr. 3632/16.05.2011).

Totodată instanţa a reţinut că suma înscrisă în actul adiţional nr. 2, ce face obiectul prezentei judecăţi, are acoperire în contractul de finanţare C 322040810700033/01.07.2009, fiind acceptată la plată de finanţator aşa cum rezultă din actul adiţional nr. 4/16.09.2011 încheiat între Comuna AA şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit. Astfel conform Anexei nr. III din actul adiţional menţionat valoarea eligibilă a proiectului este în sumă de 7.279.053 lei, din care la capitolul 5.3 – diverse şi neprevăzute este specificată suma de 529.787 lei.

A apreciat instanţa că prin încheierea Actului adiţional nr. 2 la contractul nr. 5147/2010 nu au fost încălcate prevederile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, aşa cum a susţinut pârâta, întrucât din concluziile raportului de expertiză Popescu (fila 65 volum III dosar) rezultă cu certitudine că „” pentru buna  funcţionare a întregului sistem de canalizare , inclusiv staţia de epurare, în situaţia reală din teren … era absolut necesar modificarea amplasamentelor traseelor şi a diametrelor conductelor de canalizare.”

Totodată în concluziile raportului de expertiză Adomniţei (fila 124 volum III dosar) se menţionează că documentaţia iniţială a fost întocmită în anul 2008, că în anul 2010 au avut loc precipitaţii abundente datorită cărora s-a observat necesitatea protecţiei terasamentelor drumurilor precum şi a şanţurilor de evacuare, prin betonarea lor pe anumite porţiuni. Astfel, „în ideea evacuării cât mai rapide a apelor meteorice s-a procedat la schimbarea profilului transversal al drumului…” Realizarea acestor lucrări asigură funcţionalitatea obiectivului, fiind însuşite de reprezentantul legal al beneficiarului şi recepţionate de către comisia de recepţie prin procesul verbal de recepţie nr. 7065/26.09.2011 (filele 266 -267 volum III dosar).

Instanţa şi-a însuşit aceste concluzii ale experţilor, având în vedere că se coroborează cu înscrisurile întocmite de dirigintele de şantier al beneficiarului.

Referitor la lucrările efectiv realizate de executant şi nedecontate de achizitor, instanţa ţi-a însuşi concluziile celor două rapoarte de expertiză atât în ceea ce priveşte identificarea lucrărilor real executate şi determinarea valorii lor, având în vedere că concluziile experţilor se coroborează atât cu susţinerile reclamantei şi ale chemaţilor în garanţie, dar şi cu înscrisurile depuse la doar de părţi. Astfel lucrările suplimentare realizate în baza actului adiţional nr. 2 la contractul nr. 5147/2010 au fost evidenţiate de reclamantă în facturile  fiscale nr. nr. 4751 din 01.10.2012 în sumă de 203.190,63 lei,  factura fiscală nr. 4752 din 01.10.2012 în sumă de 304.767,82 lei şi factura fiscală nr. 4753 din 01.10.2012 în sumă de 8634,14 lei. Aceste facturi au fost emise în temeiul Actului Adiţional nr. 2/30.05.2011 însuşit de ambele părţi contractante, a situaţiilor de lucrări confirmate de dirigintele de şantier – reprezentantul Comunei Răchiţi şi a proceselor verbale de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 7065 din 26.09.2011, nr. 7875 din 28.10.2011 şi nr. 7070 din 20.09.2011 semnate de debitoare fără obiecţiuni.

Faţă de situaţia de fapt reţinută instanţa a apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamantei, pe care în baza art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 969 cod civil şi a contractului nr. 5147/2010, a admis-o.

Pe cale de consecinţă a obligat pârâta U.A.T. AA prin primar să plătească reclamantei suma de 516.592,59 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi neachitate de pârâtă, lucrări efectuate în baza Actului adiţional nr. 2/30.05.2011 la contractul de lucrări nr. 5147/27.08.2010.

Cu privire la cererile de chemare în garanţie formulate de AA prin primar împotriva fostului primar CC cât şi a Asociaţiei P.F.A. DD – P.F.A. EE, instanţa le-a respinge având în vedere următoarele considerente:

În ceea ce priveşte pe chematul în garanţie CC, aşa cum rezultă din înscrisurile cauzei,  la momentul încheierii contractului de lucrări nr. 5147/27.08.2010 şi a actului adiţional nr. 2 din 30.05.2011 acesta  avea calitatea de primar al comunei Răchiţi şi, în această calitate, a semnat aceste acte care reprezentat legal al AA, în cauză neputându-i-se imputa vreo încălcare a dispoziţiilor legale.

Cu privire la suma ce face obiectul prezentei judecăţi, aşa cum s-a reţinut în considerentele prezentei sentinţe, instanţa a apreciat că aceasta este datorată de achizitor în calitatea sa de beneficiar al lucrărilor  şi nu pentru existenţa vreunei culpe.

 Cheltuielile suplimentare solicitate în cauză, ce fac obiectul actului adiţional nr. 2 îşi au izvorul în existenţa unor omisiuni de proiectare ale studiului de fezabilitate întocmit în anul 2008 pentru obiectivele „modernizare drumuri comunale în comuna AAi” şi „canalizare menajeră şi staţie de epurare, sat aa, comuna AA judeţul XX”, lucrările suplimentare fiind determinate de unele circumstanţe imprevizibile - ploile abundente din anul 2010.

Chematul în garanţie a procedat în mod legal la încheierea actului adiţional nr. 2 şi la întocmirea tuturor documentelor aspect ce rezultă şi din avizul favorabil primit de la finanţator pentru acordarea cheltuielilor diverse şi neprevăzute.

 În ceea ce o priveşte pe chemata în garanţie Asociaţia P.F.A DD – P.F.A. EE instanţa a reţinut că această entitate a avut calitatea de reprezentant tehnic al beneficiarului. Cele două PFA-uri au avut atribuţii de reprezentare directă în derularea contractului şi au semnat toate documentele  prin care s-au verificat şi recepţionat lucrările  ce au făcut obiectul contractului de lucrări nr. 5147/27.08.2010. Din concluziile rapoartelor de expertiză tehnică întocmite în cauză rezultă că P.F.A. DD şi P.F.A. EE şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul nr. 8187/22.12.2010, încheind documente pe parcursul execuţiei lucrărilor din care rezultă conformitatea lor cu proiectul şi dispoziţiile de şantier. Astfel în sarcina P.F.A. DD şi P.F.A. EE nu s-a reţinut vreo culpă în executare contractului, care să justifice admisibilitatea unei cereri de chemare în garanţie.

Cu privire la cererea de chemare în garanţie a numitului VV (actualul primar al AA), formulată de chematul în garanţie CC, instanţa a respins-o, de asemenea, având în vedere modalitatea de soluţionare a primei cereri de chemare în garanţie şi lipsa unui raport obligaţional.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere solicitarea  reclamantei şi calitatea de parte căzută în pretenţii a pârâtei, instanţa a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 12.435 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru (772 lei)  şi onorariu experţi.

Totodată, având în vedere că prin Încheierea din 30.04.2004 s-a stabilit în sarcina chemaţilor în garanţie obligaţia de plată către experţi a unei părţi din onorariu în funcţie de obiectivele la expertiză formulate şi că în cursul judecăţii aceştia nu au achitat sumele stabilite în sarcina lor, instanţa i-a obligat să plătească fiecare expertului Adomniţei Constantin  câte 1.000 lei (în total  2.000 lei) reprezentând onorariu expert, iar expertului Popescu Gheorghe  câte 2.500 lei (în total  5.000 lei) reprezentând onorariu expert.

Faţă de modalitatea de soluţionare a cererilor de chemare în garanţie, în temeiul art. 274 Cod de procedură civilă instanţa a obligat pârâta AA să plătească în locul chemaţilor în garanţie suma de 2.000 lei expertului Adomniţei Constantin şi suma de 5.000 lei expertului Popescu Gheorghe, cu titlu de cheltuieli de judecată şi  să plătească chematului  în garanţie Adăscăliţei Vasile suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Având în vedere că în raport de prevederile O.U.G. nr. 34/20069 reclamanta datora taxă de timbru în cuantum de 772 lei, iar aceasta a achitat cu acest titlu suma de 1925 lei, în baza art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 146/1997(în vigoare la data introducerii acţiunii), instanţa a dispune restituirea către reclamantă a sumei de 1.153 lei reprezentând taxă de timbru plătită în plus faţă de cuantumul legal.

Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs, în termen legal, pârâta AA şi a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună, în principal, admiterea recursului şi, în rejudecare, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, în situaţia menţinerii în tot sau în parte a hotărârii recurate, admiterea cererilor de chemare în garanţie.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 28716 şi urm. din O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006, Ordinul nr. 1792/2002, Codul De procedură civilă, pârâta a arătat că instanţa de fond a interpretat greşit probatoriul administrat, concluzionând eronat acceptarea de către finanţator  a modificărilor cuprinse în Actul adiţional nr. 2/30.05.2011.

Astfel, a arătat că la momentul semnării actului adiţional dl. CC, in calitate de ordonator de plăţi, nu avea dreptul să angajeze financiar unitatea administrativ teritorială în lipsa asigurării finanţării lucrărilor suplimentare care au făcut obiectul Actului adiţional nr.2/30.05.2014;

Procedând In acest mod, chematul in garanţie a încălcat în mod direct prevederile Ordinului nr.1792 din 24/12/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şl plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şl legale. Mai mult, acesta a încălcat şi dispoziţiile imperative ale H.G. nr. 925/2006 (art. 14) pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006 – aspecte semnalate inclusiv în Notele de concluzii scrise depuse la instanţa de fond, care au rămas neanalizate de instanţa de judecată, care în mod greşit a reţinut că suma înscrisă în Actul adiţional nr. 2 are acoperire în contractul de finanţare nr. C 322040810700033/01.07.9.2009, fiind acceptată la plată de finanţator, aşa cum rezultă din Actul adiţional nr. 4/16.09.2011. Or, este total greşită şi contradictorie această concluzie, deoarece, reţinând că abia la data de 16.09.2011 s<a acceptat de către finanţator documentaţia pentru actul adiţional nr. 4, totuşi argumentează că suma înscrisă în actul adiţional nr. 2/30.05.2011 avea acoperire.

Prin urmare, nu se poate susţine faptul că existau fonduri pentru a fi repartizate unor lucrări neprevăzute, cât timp finanţatorul Proiectului, respectiv APDRP nu îşi dăduse acceptul mai înainte de semnarea unui act adiţional la contractul de lucrări.

Aşadar, este de netăgăduit faptul ca dl. CC  este persoana responsabilă pentru existenta acestui litigiu in care UAT Răchiti are calitatea de pârâtă. Se observă că este şi singura persoană care şi-a asumat in mod ilegal semnarea Actului adiţional nr. 2/30.05.2011, lipsind semnătura persoanei care acorda viza contabila pentru cheltuielile angajate de către primărie.

În concluzie, consideră că instanţa de fond a soluţionat în mod greşit cererea in garanţie formulata împotriva d-lui CC, fiind demonstrat faptul că, prin încălcarea dispoziţiilor legate, acesta a angajat UAT Comuna AA într-o convenţie oneroasă fără să se asigure că obligaţiile de plată vor putea fi îndeplinite şi prin urmare solicită admiterea ei şi obligarea acestuia la plata oricărei sume pretinse si eventual dovedite de către reclamanta.

Totodată, recurenta a arătat că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de chemare în garanţie a P.F.A. DD Olga – P.F.A. EE, fără a analiza cu atenţie concluziile rapoartelor de expertiză.

Astfel, solicită a se avea în vedere că niciuna dintre situaţiile de plată pentru lucrările suplimentare invocate de către reclamantă nu au fost însuşite de dl. Adăscăliţei Vasile, în calitate de ordonator de credite – acestea fiind semnate şi stampilate doar de către diriginţii de şantier şi, prin urmare, solicită ca aceştia să fie obligaţi la plata sumelor pretinse de către reclamantă, întrucât nu şi-au îndeplinit atribuţiile faţă de beneficiar – UAT Comuna AA.

Pe fondul cererii de chemare în judecată, pârâta recurentă a arătat că instanţa de fond nu a analizat mai multe aspecte invocate în apărare, respectiv:

Referitor la suma de 245.780,5 lei (fără TVA) – recurenta consideră că nu s-au dovedit pretenţiile rezultate din factura nr. 4751/01,10.2012, neconcordanţa sumelor din actele întocmite de către reclamantă conducând la netemeinicia lor cu atât mal mult cu cât la data de 4.12.2013 reclamanta a participat la recepţia finală a lucrărilor pentru toate cele trei obiective (modernizare drumuri, canalizare şi extindere reţea distribuţie) şi a recunoscut faptul că a executat şi predat lucrările a căror valoare este inferioară celor solicitate prin cererea de chemare In judecată.

În ceea ce priveşte suma de 163.863,41 lei (fără TVA) – se apreciază că această sumă nu are suport în lucrări executate în mod legal în teren. De altfel, nici expertul desemnat pentru Obiectivul Canalizare şi staţie de epurare nu a reuşit să găsească o concordanţă între înscrisurile prezentate şi lucrările din teren, fapt pentru care a lăsat fără răspuns obiectivul nr. 1, deoarece nu a fost prezentată concordanţa lucrărilor real executate în teren cu situaţiile de lucrări întocmite şi semnate de diriginţii de şantier.

Din aceste motive, consideră recurenta că nu s-a răspuns la primul obiectiv, prin care instanţa ar fi avut posibilitatea să cunoască dacă lucrările real executate în teren au fost realizate cu respectarea aferentă a documentelor întocmite şi semnate de diriginţii de şantier, din raport desprinzându-se doar concluzia că acestea au fost realizate fizic de către constructor – apărări formulate în faţa instanţei de fond, dar la care nu sa-a răspuns prin sentinţa atacată.

De asemenea, recurenta arată că răspunsul la obiectivul nr. 2 nu poate fi reţinut ca fiind concludent, neavând suport în documentaţia scrisă – aspect în raport cu care, din nou, instanţa de fond nu s-a pronunţat.

În ceea ce priveşte obiectivul nr. 4, recurenta consideră că expertul nu a răspuns, ci doar a preluat opinia proiectanţilor

Referitor la obiectivul nr. 5, se arată că expertul nu a emis o concluzie finală, cu privire la îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către dirigintele de şantier.

Au fost ignorate, de asemenea, de către instanţa de fond şi obiecţiunile cu privire la suma de 6.063,01 lei (fără TVA), menţionată de reclamantă în factura nr. 4753/01.10.2012 ca fiind contravaloarea unor lucrări conform anexelor.

Pentru cele învederate, pârâta recurentă solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

Chemaţii în garanţie CC, PFA DD şi PFA EE au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin notele de concluzii, intimata reclamantă BB a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei nr. 1188/2014 a Tribunalului Botoşani.

Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:

1. Reclamanta intimată, în calitatea sa de ofertant câştigător şi executant al lucrării în discuţie este parte a contractului de execuţie atribuit în procedura achiziţiei publice, dar este terţ în raport de contractul de finanţare încheiat între A.P.D.R.P. şi AA, astfel încât, întreaga dezbatere cu privire la acceptarea/neacceptarea de către finanţator a modificărilor la contractul de execuţie este străină de cauza dedusă judecăţii în prezentul dosar.

De asemenea, este irelevantă, sub aspectul acţiunii în despăgubiri formulată de reclamantă, împrejurarea că unitatea administrativ teritorială nu dispunea de fondurile necesare pentru angajarea de lucrări, această chestiune având eventual consecinţe sub aspectul încălcării, de către primar, a atribuţiilor de ordonator de credite, dar neputând constitui un motiv de exonerare în raport de temeiul juridic invocat de reclamantă – răspunderea civilă contractuală, din acest punct de vedere, actele organelor de conducere ale persoanei juridice fiind actele persoanei juridice însăşi.

În ceea ce priveşte răspunderea civilă a fostului primar, fiind pusă în discuţie pe calea unei cereri de chemare în garanţie, aceasta urmează şi nu premerge discuţiei vizând răspunderea contractuală a pârâtei recurente şi va fi analizată după cercetarea criticilor vizând admiterea acţiunii principale, aceleaşi considerente şi aceeaşi soluţie fiind valabile şi pentru criticile ce privesc respingerea cererii de chemare în garanţie a dirigintelui de şantier.

2. Pe fondul cauzei, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile pentru angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei.

Astfel, reclamanta a făcut dovada că a executat în favoarea pârâtei lucrările stabilite prin actul adiţional nr. 2 la contractul nr. 5147/27.08.2010, emiţând un nr. de 3 facturi: nr. 4571/1.10.2012, nr. 4572/1.10.2012 şi nr. 4573/1.10.2013, în valoare totală de 516.592,59 lei, facturi însoţite de situaţii de lucrări semnate de diriginţii de şantier PFA DD şi PFA EE diriginţi de şantier care erau responsabili contractuali tehnici ai pârâtei în ceea ce priveşte aceste lucrări.

Cum aceste lucrări, care, conform expertizelor efectuate, au fost executate de către reclamantă (diferenţa de 1671,12 lei rezultată în minus în tabelul nr. 2 „”Hidranţi” putând fi compensată cu cea rezultată în plus, în tabelul nr. 1 „Desfacere-refacere drum” rubrica 2, 10 şi 11) nu au fost achitate de reclamantă deşi au fost convenite prin actul adiţional nr. 2 la contract, în mod corect prima instanţă a constatat întrunite elementele răspunderii civile contractuale şi a obligat-o pe aceasta la plata sumelor datorate.

3. Referitor la cererile de chemare în garanţie, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte diriginţii de şantier, nu este îndeplinită condiţia producerii unui prejudiciu, aceasta pentru că, aşa cum rezultă din expertizele efectuate în cauză şi din considerentele de la punctul 1, lucrările contractuale au fost executate. Ca urmare, eventualele neregularităţi în ceea ce priveşte prezentarea şi actualizarea situaţiilor de plată, neînsuşirea de către ordonatorul de credite a acestor situaţii pot fi analizate eventual din perspectiva neexecutării obligaţiilor asumate contractual şi nu din cea a săvârşirii unui act ilicit.

Referitor la cererea de chemare în garanţie a fostului primar CC, în calitatea sa de ordonator de credite, Curtea reţine că ceea ce i se impută acestuia nu este o atitudine culpabilă în executarea contractului (de altfel, în lipsa prejudiciului, această discuţie ar fi lipsită de sens) ci o atitudine culpabilă în momentul încheierii contractului, respectiv „aprobarea de angajamente legale fără asigurarea că au fost rezervate şi fondurile publice necesare plăţii acestora”. Or, cum o asemenea acţiune este sancţionată drept contravenţie prin dispoziţiile Legii nr. 273/2006, cererea de chemare în garanţie fundamentată pe încălcarea dispoziţiilor legale sus menţionate nu poate fi decât inadmisibilă.

În consecinţă, constatând legală şi temeinică soluţia primei instanţe, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, cu completarea motivării în sensul celor prezentate anterior.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intimaţii chemaţi în garanţie.

Domenii speta

Spete similare