Pretenţii

Conţinut speţă:

Obligarea pârâtei la plata către reclamantă a cheltuielilor comune de întreţinere, penalităţi de întârziere calculate până la data plăţii efective, fără ca totalul penalităţilor de întârziere să depăşească cuantumul sumei reprezentând cheltuieli de întreţinere pentru fiecare lună restantă şi la plata sumei reprezentând fond de reparaţii şi fond de rulment.

In speţă, motivele în motivele în fapt ale acţiunii formulate s-a invocat neplata cotei reprezentând cheltuielile de întreţinere ale asociaţiei de proprietari pe perioada septembrie 2011-iulie 2012.

Conform prevederilor art. 46 din Legea nr.230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, toţi proprietarii au obligaţia să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari. Art. 49 din acelaşi act normativ statuează că asociaţia de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanţă, afişată pe lista de plată iar penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere şi se vor aplica numai după o perioada de 30 de zile care depăşeşte termenul stabilit pentru plată, tară ca suma penalizărilor să poată depăşi suma la care s-au aplicat. Aliniatul 2 al aceluiaşi articol de lege dispune că termenul de plată a cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, afişate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.

In conformitate cu prevederile art. 50 alin. 1 Legea nr.230/2007 asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

Prima instanţă a admis acţiunea formulată fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei reprezentând cheltuieli de întreţinere comune, a sumei dc reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 13.12.2012 şi în continuare în cuantum de 0,2%/zi de întârziere până la data plăţii efective, iară ca totalul penalităţilor de întârziere să

depăşească cuantumul sumei reprezentând cheltuielile de întreţinere pentru fiecare lună restantă, la plata sumei reprezentând fond de reparaţii şi fond de rulment.

Împotriva acestei hotărâri s-a declarat calea de atac a recursului de către pârâtă, recurs admis în parte prin decizia pronunţată de Tribunalul Bihor. S-a reţinut din înscrisurile depuse de intimata că factura emisa pentru încălzire s-a împărţit în funcţie de suprafaţa fiecărui apartament Iară a se ţine cont de faptul că recurenta este debranşată de la căldură. Suma imputată acesteia nu este justificată având în vedere că recurenta nu a folosit energia termică calculată în funcţie de suprafaţa apartamentului ei. Tribunalul a reţinut că această sumă nu reprezintă costul energiei termice necesară încălzirii cotelor de proprietate comună din bloc, intimata neputând face această dovadă, iar cuantumul total este foarte mare pentru a putea reprezenta cota contributivă a recurentei la încălzirea spaţiilor comune din bloc. Mai mult din aceleaşi liste de plata lunare pentru perioada de iarnă tribunalul reţine că apartamentul nu are nici o sumă de achitat la rubrica încălzire, astfel este evident că această rubrică nu vizează încălzirea pârtilor comune ci încălzirea apartamentului. In consecinţă, pentru această sumă recursul a fost admis şi diminuate pretenţiile intimatei reclamante reprezentând cheltuieli de întreţinere, precum şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2%/zi de întârziere, calculate asupra acestei sume de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, iară ca totalul penalităţilor de întârziere să depăşească cuantumul sumei reprezentând cheltuieli de întreţinere pentru fiecare lună restantă. în ceea ce priveşte restul pretenţiilor reprezentând fond de rulment şi fond reparaţii, tribunalul a constatat că nici nu au fost contestate de recurentă prin motivele de recurs iar instanţa de fond în mod legal a reţinut obligaţia recurentei la plata acestor sume.

(Tribunalul Bihor - Secţia I civilă, decizia civilă nr. 41 1 /R/2015)

Domenii speta

Spete similare