Ordonanta presedintiala

Prin decizia civilă nr. 2/11.01.2016, tribunalul a admis apelul formulat de apelantul-pârât BPN; a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a respins cererea de ordonanţă preşedinţială, ca nefondată.

A obligat intimatul-reclamant la plata către apelantul-pârât la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că, prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei V la data de 16.11.2015, reclamantul BT, în contradictoriu cu pârâtul BPN, a solicitat instanţei de judecată emiterea unei ordonanţe preşedinţiale prin care pârâtul să fie obligat a-l lăsa pe reclamant să intre şi să locuiască în domiciliul său şi să dispună de bunurile proprietate personală, aflate la domiciliul pârâtului, după propria sa voinţă, executarea urmând a se face fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen. A mai solicitat reclamantul obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost alungat din domiciliul său de pârât, prin violenţă şi că acesta i-a sechestrat şi bunurile proprii, lăsându-l pe drumuri în prag de iarnă.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 22, art. 27 al. (1), art. 34, art. 44, art. 47 din Constituţia României, art. 516, art. 518 lit. b, art. 524 Cod civil, art. 996 şi următoarele, art. 453 Cod procedură civilă.

Cererea a fost legal timbrată.

La dosar au fost depuse odată cu cererea, în copie, următoarele înscrisuri: B.I. al reclamantului, certificat medico-legal şi listă bunuri proprii ale reclamantului sechestrate de pârât.

Prin sentinţa civilă nr.1463/03.12.2015, Judecătoria V a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul BT, împotriva pârâtului BPN.

A obligat pârâtul să-l lase pe reclamant să intre şi să locuiască în domiciliul său din oraşul V, str. F, nr. 44 (fost nr. 54), judeţul T şi să-l lase să-şi folosească şi să dispună după unica sa voinţă, conform legii, de bunurile sale enumerate în considerentele prezentei sentinţe.

A obligat  pârâtul să plătească reclamantului suma de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat şi taxă judiciară de timbru.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut relaţia de rudenie dintre părţi, reclamantul fiind tatăl pârâtului; relaţiile lor de familie alterându-se după ce pârâtul a dobândit de la tatăl său reclamant şi mama sa, în prezent decedată, dreptul de proprietate asupra imobilului din oraşul V, str. F, nr. 44 (fost nr. 54), judeţul T.

Critica reclamantului privind modul în care fiul său pârât a dobândit  dreptul de proprietate, neputând fi analizat în judecata cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale.

Instanţa a constatat că reclamantul are domiciliul încă în imobilul din oraşul V, str. F, nr. 44 (fost nr. 54), judeţul T, în care a trăit şi locuit cu familia sa şi unde s-a născut şi fiul său pârât.

S-a apreciat de judecătorul fondului că în ciuda calităţii de proprietar a pârâtului relevant pentru soluţionarea cauzei este că pârâtul şi-a alungat tatăl reclamant din domiciliu, fără a respecta niciuna din procedurile legale prevăzute de lege pentru o eventuală evacuare, mai mult, sechestrându-i şi bunurile sale personale, multe din ele de strictă necesitate, situaţia reclamantului devenind astfel un caz social, pe care instanţa este chemată să-l soluţioneze în mod provizoriu.

În aceste circumstanţe, instanţa a constatat că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate privind aparenţa dreptului, urgenţa şi dreptul subiectiv al reclamantului care s-ar păgubi prin întârzierea executării reintegrării sale în domiciliul de unde a fost alungat.

Astfel, aparenţa dreptului de a locui în imobilul în cauză este dată de domiciliul din actul de stare civilă prezentat de reclamant, care a avut şi are domiciliul la adresa din oraşul V, str. F, nr. 54 (actualmente, după renumerotare, nr. 44), judeţul T. Conform art. 516, art. 518 lit. b şi art. 524 Cod civil, reclamantul are şi un drept de întreţinere datorat de fiul său, ca persoană de vârstă înaintată (71 de ani), aflată într-o evidentă stare de nevoie, neavând altă proprietate imobiliară sau locuinţă în care ar putea locui, mai ales pe perioada iernii şi fără bunurile sechestrate de pârât.

Urgenţa a fost apreciată de  instanţa nu numai prin prisma lipsirii reclamantului de către pârât de bunurile sale mobile, cu care şi-ar putea asigura un minim de întreţinere prin muncă proprie, ci şi prin circumstanţele temporale în care se prezintă situaţia supusă judecăţii, respectiv anotimpul în care ne găsim şi condiţiile meteorologice prezente şi imediat următoare.

De asemenea, asupra dreptului care s-ar afecta prin întârziere executării solicitărilor reclamantului, instanţa a apreciat că susţinerile acestuia privind periclitarea drepturilor sale la viaţă, la o locuinţă, la întreţinere şi la o viaţă sănătoasă sunt fondate, ele fiind întemeiate pe dispoziţiile legii fundamentale ale statului nostru de drept : art. 22 – dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 27 al. (1) – inviolabilitatea domiciliului, art. 34 – dreptul la ocrotirea sănătăţii, art.44 – dreptul de proprietate privată, art. 47 – dreptul la un nivel de trai decent, din Constituţia României.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa a constatat că sunt întrunite condiţiile emiterii unei ordonanţe preşedinţiale de reintegrare a reclamantului în domiciliul său şi de liberă şi neîngrădită folosinţă a bunurilor sale enumerate cu listă anexă de reclamant şi anume : haine şi încălţăminte personale, mobilă (masă extensibilă, masă mică, bufet bucătărie, pat, ladă pat cu saltea, 2 canapele, 2 fotolii, bibliotecă, vitrină, comodă pentru TV, dulap haine – două bucăţi, 4 mese şi 3 măsuţe), accesorii de decoraţiuni (două lustre cu 4 braţe şi 2 braţe, covor, perdele şi galerii), electromanajere şi electrocasnice (congelator funcţional, aragaz cu butelie, televizor, maşină de cusut, un congelator defect, un frigider defect), veselă, borcane, butoaie şi bidoane, scule-dispozitive-utilaje-materiale (banc de lucru cu menghină şi polizor, aparat sudură, raft cu scule, 4 ţevi de fier, moară de urluială, 2 hambare pentru făină şi pentru urluială, pompă cu camă pentru fântână, pătul demontabil, pătul din panouri, coteţ găini, lemne şi magazie de lemne, 2 scări, 2 forme de gard), cereale (grâu, porumb) şi păsări de curte. 

Împotriva sentinţei civile sus menţionate, în termen legal,  a declarat apel apelantul-pârât BPN, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că relaţiile dintre apelantul-pârât şi intimatul-reclamant s-au deteriorat în momentul în care apelantul-pârât a devenit proprietarul bunurilor cumpărate de la intimatul-reclamant întrucât relaţiile dintre aceştia s-au deteriorat în momentul decesului mamei apelantului-pârât,  când intimatul-reclamant a început să adreseze cuvinte jignitoare, obscene la adresa apelantului pârât.

 Totodată în mod nefondat şi fără nici un suport probator instanţa de fond a reţinut că în pragul iernii intimatul-reclamant a fost alungat din domiciliu fără respectarea procedurilor legale de evacuare însă acesta nu a fost alungat ci doar i-a fost pus în vedere să nu  mai sustragă bunuri din domiciliu.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma motivelor invocate, instanţa apreciază criticile ca fiind întemeiate pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Raportat la prevederile disp. 997 C. proc. civ., instanţa apreciază că temeinicia unei cereri de ordonanţă preşedinţială se creionează numai  dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile legii.

În sensul textului de mai sus  instanţa de judecată stabilind  în favoarea reclamantului  aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Aşadar, circumscris acestor dispoziţii legale, instanţa trebuia să verifice în ce măsură aparenţa dreptului este în favoarea reclamantului.

Văzând hotărârea judecătorească care să ţină loc de act autentic nr. 1883/08.12.2009 pronunţată de Judecătoria V în dosarul civil nr. XXXXX dosar de fond, se constată că aparenţa dreptului profită apelantului pârât şi nicidecum reclamantului, faptul că acesta figurează în actul de identitate ca având domiciliul la adresa unde se găseşte imobilului ce aparţine în proprietate fiului său, nu poate crea nici măcar o prezumţie în favoarea vreunui drept locativ. Sentinţa judecătorească mai sus amintită şi prin care apelantul pârât a devenit proprietar al imobilului unde intimatul reclamant figurează ca având domiciliul, nu cuprinde nici o menţiune cu privire la constituirea în favoarea intimatului a vreunui drept locativ.

Pe de altă parte, în cauză nu există administrată nici o dovada în sensul existenţei bunurilor mobile, or acesta obligaţie incumbă reclamantului în temeiul disp. art. 11 C. proc. civ.. Procedura specială a ordonanţei nu poate fi  pretext pentru încălcarea obligaţiilor procesuale dacă nu există în acest sens o prevedere legală, expresă.

În consecinţă, nefiind dovedită existenţa acestor bunuri, nu poate fi desprinsă în mod legitim nici concluzia existenţei urgenţei şi nici a pagubei iminente sau care nu s-ar mai putea repara.

Silogismul instanţei de fond conform căruia  vârsta înaintată a intimatului reclamant  naşte de drept în sarcina  apelantului pârât obligaţia de întreţinere cu consecinţa dovedirii existenţei condiţiilor de admisibilitate ale ordonanţei este în afara normei legale.

Raţiunea instanţei de control are ca fundament faptul că intimatul reclamant nu a reuşit să facă o minimă dovadă a faptului că a mai avut vreun drept locativ pentru imobilul în cauză după momentul înstrăinării către  apelant şi nici că bunurile mobile a căror proprietate o invocă ar exista în materialitatea lor în acel imobil; relaţia de rudenie dintre părţile litigante nu poate fi adusă ca argument în lipsa întrunirii condiţiilor edictate de legiuitor pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială..

Faţă de aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 C. proc. civ. s-a admis apelul declarat şi schimbând în tot sentinţa apelată a respins cererea de ordonanţă preşedinţială, ca nefondată.

În temeiul disp. art. 453 C. proc. civ., a obligat intimatul-reclamant la plata către apelantul-pârât a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanţei de la dosar.

Domenii speta

Spete similare