Viol (Constrângere morala. Viol).

Domeniu:

Viol (Constrângere morala. Viol).

Faptele inculpatului de a determina, prin constrângere morală partea vătămată, în vârstă de 14 ani, să întreţină cu el acte sexuale în mai multe modalităţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de viol si nu pe cele ale infracţiunii de act sexual cu un minor .

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, DECIZIA Nr. 631/A din data de 27 aprilie 2015, Dosar nr. 1771/122/2013)

Prin sentinţa penală nr. 302/26.03.2014 a Tribunalului Giurgiu pronunţată în dosarul cu nr. 1771/122/2013, s-a dispus „În baza art.386 alin.1 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică dată prin rechizitoriul parchetului din infracţiunea prev. de art.197 alin.1 teza a I-a şi alin.3 Cod penal din 1969 infracţiunea prev. de  art.220 alin.1 din Noul Cod penal cu aplicarea art.5 alin.1 din Noul Cod penal.

În baza art.396 alin 6 Cod procedură penală rap. la art.16 alin.1 lit.h Cod procedură penală, art.5 alin.1 din Noul Cod penal şi art.220 alin.5 Cod penal încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului minor F.M.B., pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor prev. de  art.220 alin.1 din Noul Cod penal.

În baza art.397 Cod procedură penală rap. la art.19 Cod procedură penală admite acţiunea civilă formulată de persoana vătămată M.G.F.E. şi obligă pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente C.G. să plătească părţii civile M.G.F.E. asistată de reprezentant legal M.G. suma de 5000 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale.

În baza art. 275 alin. (1) pct.2 lit.a Cod procedură penală, obligă pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente C.G. să plătească statului suma de 1300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare din care câte 300 lei reprezintă onorarii de apărători desemnaţi din oficiu pentru avocaţii D.Şt. şi P.I. şi se vor avansa din fondurile alocate de Ministerul Justiţiei.”

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu nr.10037/ P/2011 din 08.08.2013, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr.1771/122/2013 din 09.08.2013 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului minor F.M.B., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, faptă prev. de art. 197 alin. 1 şi 3 - ipoteza întâi Cod penal, cu aplic. art. 99 şi următoarele din Codul penal (1969).

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.Ş.V., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de act sexual cu un minor,  prev. de art. 198 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 99 şi următoarele Cod penal şi aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ constând în amendă în cuantum de 1000 lei.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În seara de 22.09.2011, partea vătămată M.G.F.E., născută la data de 18.09.1997 a participat la petrecerea organizată la domiciliul inculpatului F.M.B., în aceeaşi localitate - la o distanţă de aproximativ 200 - 250 metri de locuinţa părţii vătămate. Petrecerea a fost ocazionată de împlinirea de către inculpat a vârstei de 15 ani şi au mai participat învinuitul B.Ş.V. precum şi martorii, de asemenea minori, B.C.L., B.N.F. şi B.,D.,D., aceştia fiind fraţi, locuind în acelaşi sat - O.

În timpul petrecerii, care a durat până spre miezul nopţii, minorii au mâncat şi au consumat sucuri, iar unii şi bere, însă în mici cantităţi, au ascultat muzică, iar partea vătămată s-a împrietenit (nu se cunoşteau până atunci) cu învinuitul B.Ş.V., discutând şi dansând mai mult cu acesta.

În jurul orelor 24:00, B.N.F. şi B.L.C. (împreună cu un alt frate mai mic, Alin, în vârstă de 7 ani), au plecat spre propriul domiciliu, discutând în prealabil cu partea vătămată pentru a pleca împreună, însă aceasta a refuzat, dorind să mai rămână cu ceilalţi trei băieţi.

După 15-20 minute, partea vătămată M.G. a hotărât să plece şi ea acasă, acceptând să fie condusă de învinuitul B.Ş.V., cu care avusese deja discuţii despre o viitoare prietenie.

Pe drum, au reluat discuţia pe această temă, context în care învinuitul B.Ş.V. a condiţionat ţinerea legăturii în viitor de participarea părţii vătămate, atunci, pe loc, la acte sexuale, dându-i în acest sens şi trei variante/modalităţi, respectiv : masturbare, sex oral sau sex anal.

Partea vătămată a fost de acord doar să-l masturbeze pe învinuit, acţiune pe care a început-o dar în timpul desfăşurării căreia cei doi au fost întrerupţi de apropierea inculpatului F.M.B. însoţit de martorul B.D.D. Învinuitul B.Ş.V. şi-a ridicat pantalonii apoi inculpatul F.M.V. s-a adresat părţii vătămate, spunându-i că a văzut ce îi făcea lui „V." şi i-a cerut imperativ „să-i facă şi lui acelaşi lucru" pentru că, în caz contrar, îi va spune mamei ei ce a văzut că făcea cu „V.", aspect confirmat atât de către partea vătămată cât şi de către învinuitul B.Ş.V. şi martorul B.D.D..

Partea vătămată nu a reacţionat în nici un fel de fată cu cei trei băieţi, după care inculpatul F.M.B. le-a cerut celorlalţi doi să se îndepărteze şi să-l lase singur cu „G.", ceea ce aceştia au făcut fără să comenteze/discute altceva. Rămas singur cu partea vătămată, inculpatul F.M.B. a determinat-o pe aceasta să-l masturbeze, reiterând aceeaşi ameninţare cu darea în vileag în faţa mamei ei a faptelor ruşinoase pe care „le face ea cu băieţii" însă nu s-a oprit aici, ci i-a cerut părţii vătămate să facă şi sex oral şi sex anal. S-a reţinut că, aceasta a refuzat, la care inculpatul a tras-o de păr şi nu a lăsat-o să plece, ameninţând-o şi că o va bate dacă nu face ce-i spune el; a reuşit astfel să întreţină raport sexual oral cu partea vătămată, apoi a dezbrăcat-o de pantaloni şi chiloţi, obligând-o să-i permită şi raportul sexual anal, finalizat cu ejaculare.

După săvârşirea faptelor descrise, partea vătămată a fost lăsată să plece/să ajungă acasă, iar cei trei băieţi s-au reîntâlnit, fără a rezulta că au comentat împreună cele întâmplate. Martorul a plecat ulterior spre propriul domiciliu, iar învinuitul B.Ş.V. a rămas să doarmă la inculpatul F.M.B., prilej cu care acesta din urmă i-a relatat celuilalt că reuşise să aibă raporturi sexuale oral şi anal cu partea vătămată, dar nu şi faptul că folosise inclusiv constrângerea fizică pentru aceasta.

M.G. nu a spus nimic părinţilor în noaptea respectivă, însă a doua zi, după ce inculpatul F.M.B., întâlnind-o, i-a cerut să vină într-un anume loc, mai retras, pentru a repeta activităţile din noaptea precedentă, partea vătămată a hotărât să învingă teama şi ruşinea, relatându-i cele întâmplate mamei sale, M.F.; aceasta s-a deplasat imediat, împreună cu partea vătămată, la locuinţa inculpatului F.M.B., unde a avut o discuţie cu mama acestuia, C.G., apoi a sesizat organele de poliţie.

Această situaţie de fapt a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: Raportul de expertiză medico-legală cu examinarea părţii vătămate; expertize medico-legale psihiatrice; Referatele de anchetă socială; declaraţiile părţii vătămate; declaraţii de învinuiţi; declaraţii de martori.

Raportul de expertiză medico-legală cu examinarea părţii vătămate concluzionează că M.G.F.E. este virgină şi prezintă o leziune traumatică corporală superficială ce poate data din 23.08.2011 şi care a putut fi produsă prin tracţiunea firelor de păr. Ea prezintă leziuni traumatice anale ce pot data din 23.08.2011, care au putut fi produse prin sodomie pasivă acută şi care necesită 5-6 zile de îngrijire medicală, dacă nu survin complicaţii.

S-a menţionat că în speţă s-au recoltat şi probe biologice apte pentru analiză genetică (determinare ADN) însă valorificarea acestora nu este necesară întrucât aspectele la dovedirea cărora ar putea contribui au fost lămurite prin celelalte mijloace de probă administrate.

Ambii învinuiţi fiind minori sub 16 ani la data comiterii faptelor, în cauză s-au dispus şi efectuat expertize medico-legale psihiatrice în ce-i priveşte. Concluziile, în ambele cazuri, stabilesc că F.M.B., respectiv Buzdugan Ştefan Valentin „nu prezintă tulburări psihice la momentul examinării. Au discernământul prezent la data examinării (29.11.2011) şi la data faptei (22/23.09.2011)".

Referatele de anchetă socială, privind pe ambii învinuiţi, există la dosarul cauzei şi relevă condiţiile materiale şi familiare în care cresc şi se dezvoltă minorii - unele normale în speţă - precum şi, în ambele cazuri, un comportament anterior fără generare de probleme deosebite, cu frecventarea regulată a cursurilor şcolare.

În cauză, urmărirea penală a fost începută la data de 28.02.2012, fiind confirmată de procuror în aceeaşi zi - pentru ambii învinuiţi pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal (1969) cu aplic. art. 99 şi următoarele Cod penal (1969); învinuirea şi drepturile procesuale au fost aduse la cunoştinţă în mod corespunzător.

Prin ordonanţa din 10.10.2012, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor, în temeiul art. 10 alin. 1 lit. b1 C.p.p.(1969) şi aplicarea acestora a câte unei amenzi cu caracter administrativ în sume de câte 1000 lei.

Totodată, s-a dispus - în temeiul art. 10 al. 1 lit. d C.p.p.(1969) - neînceperea urmăririi penale faţă de F.M.B. şi B.Ş.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de viol, prev. de art. 197 al. 3 Cp (1969).

Prin ordonanţa nr. 339/11-2/2013 din 22.07.2013, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu a dispus infirmarea soluţiei dată iniţial în cauză, redeschiderea şi reluarea urmăririi penale, pe considerente ţinând de corecta încadrare juridică a faptei învinuitului F.M.B. şi de temeinicia aplicării unor sancţiuni cu caracter administrativ raportată la împrejurările concrete ale cauzei.

Prin ordonanţa din 26.07.2013, în baza art. 238 C.p.p.(1969), s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de învinuitul F.M.B., din cea prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal (1969) în infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. 1 şi 3 - ipoteza întâi Cod penal (1969), cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal (1969)

Pe întreg parcursul urmăririi penale, inclusiv după reluarea acesteia, învinuiţii au fost asistaţi de reprezentanţii legali (câte un părinte) şi de apărători din oficiu, inclusiv la prezentarea materialului de urmărire penală efectuată după noi audieri, la data de 30.07.2013 - ocazie cu care nu au existat cereri sau declaraţii suplimentare.

S-a  menţionat că până la momentul comunicării actului de reluare a urmăririi penale, nici unul din învinuiţi nu achitase amenda administrativă cu care fuseseră iniţial sancţionaţi în cauză.

În drept,  procurorul de caz a reţinut că faptele învinuitului F.M.B. - în vârstă de 15 ani la data comiterii faptei, respectiv 22/23.09.2011 - de a determina, prin constrângere morală şi fizică, pe partea vătămată M.G.F.E., în vârstă de 14 ani, să întreţină cu el acte sexuale în mai multe modalităţi, dar în aceeaşi locaţie şi aceleaşi împrejurări, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prev. şi ped. de art. 197 alin. 1 şi 3 - ipoteza întâi Cod penal (1969), cu aplic. art. 99 şj următoarele Cod penal (1969).

Fapta învinuitului minor de 15 ani B.Ş.V., analizată prin prisma încadrării juridice adecvate (şi anume de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal (1969), neexistând în mod evident în speţă elementele specifice unei infracţiuni de viol), şi nu constituie infracţiune întrucât raportată la împrejurările concrete ale cauzei nu prezintă gradul de pericol social necesar.

În apreciere, s-a  avut în vedere atingerea minimă adusă valorii sociale ocrotite de lege, în considerarea mijloacelor folosite, a felului actului sexual consumat, a urmăririi produse - care nu poate fi pusă în legătură directă cu acţiunea celuilalt învinuit, precum şi a scopului urmărit - unul specific vârstei, cu tendinţă de bravare şi de grăbire a etapelor sexualităţii. La acestea se adaugă argumentul ţinând de persoana şi mai ales conduita învinuitului minor, care frecventează cursurile liceale şi s-a exprimat de o manieră ce face credibil regretul pentru fapta comisă, astfel încât s-a reţinut că o sancţiune cu caracter administrativ este suficientă ca premisă de reglare a comportamentului viitor în societate al acestui învinuit (cu observarea inclusiv a diferenţelor atitudinale faţă de celălalt învinuit din cauză).

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpatul F.M.B., persoana vătămată M.G.F.E., martorii B.D.D., B.Ş.V., D.R.G. şi partea responsabilă civilmente C.G..

Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu a întocmit un referat de evaluare privind pe inculpatul F.M.B. în care se apreciază că inculpatul dispune de resurse personale, familiale şi sociale care pot favoriza adoptarea unui comportament pro-social în viitor.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, tribunalul a reţinut că nu rezultă că persoana vătămată M.G.F.E. a fost constrânsă fizic sau psihic de inculpatul F.M.B. sau că aceasta s-ar fi opus actelor sexuale ori ar fi fost în imposibilitate de se apăra sau de a-şi exprima voinţa. Prin urmare Tribunalul a reţinut că inculpatul F.M.B. a săvârşit infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal (1969) cu aplic. art. 99 şi următoarele Cod penal şi nu infracţiunea de viol prev. de art.197 alin.1 teza a I-a şi alin.3 Cod penal din 1969.

Împotriva acestei hotărâri a formulat Ministerul Public solicitând, în esenţă, admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei instanţei de fond iar în rejudecarea cauzei penale condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de viol având în vedere că materialul probatoriu administrat în cauză confirmă acuzaţiile ce i se aduc prin actul de sesizare al instanţei.

În faţa instanţei de apel, inculpatul şi persoana vătămată nu au dorit să dea alte declaraţii faţă de cele date anterior în cauză, fiind audiat martorul B..

Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, apreciază că este fondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Curtea reţine că în seara zilei de 22.09.2011, inculpatul F.M.B. şi-a serbat împlinirea vârstei de 15 ani la domiciliul său din satul O., unde au fost invitaţi şi au participat partea vătămată M.G.F.E., martorul B.Ş.V. şi vecinii sărbătoritului, numiţii B.D.D., B. N.F., B.L.C. şi B.A., de 7 ani.

În timpul petrecerii partea vătămata s-a împrietenit cu martorul Buzdugan Ştefan Valentin cu care a şi stat de altfel, ţinându-se de mână şi dansând împreună. Petrecerea s-a derulat în curtea locuinţei până aproape de miezul nopţii când, B.N.F., B,L.C, şi B.A., au plecat spre domiciliu. Partea vătămată M.G.F.E. a rămas la petrecere, cu toate că a fost invitată de cei trei să îi însoţească acasă. După plecarea fraţilor B., partea vătămata a plecat spre casă împreună cu martorul B.Ş.V.. Partea vătămată împreună cu martorul B.Ş.V. au stabilit să înceapă o relaţie de prietenie, iar martorul a condiţionat ţinerea legăturii în viitor de participarea părţii vătămate, atunci, pe loc, la acte sexuale, dându-i în acest sens şi trei variante, respectiv : masturbare, sex oral sau sex anal.

Cei doi au fost surprinşi de martorii B.D.D. şi F.M.B., acesta din urmă susţinând că i-a urmărit pe cei doi pentru că se gândea că s-ar putea rătăci, având în vedere că martorul Buzdugan nu cunoştea zona.

La solicitarea inculpatului F.M.B., martorii B.ŞL:V. şi B.D. D. s-au deplasat la aproximativ 50-100 de metri şi au aşteptat, timp în care partea vătămată acceptat propunerea şi a întreţinut cu inculpatul F.M.B. raport sexual oral şi anal.

Audiată, în cursul urmăririi penale, partea vătămată M.G. recunoaşte acordul său cu privire la actul sexual întreţinut cu martorul Buzdugan, în acelaşi timp susţinând că nu şi-a dat acordul pentru a participa la acte sexuale cu inculpatul F.M.B., ci din contră, şi-a manifestat explicit refuzul iniţial verbal, apoi inclusiv printr-o timidă împotrivire fizică, cedând şi neintensificând împotrivirea doar urmare a constrângerii atât morale, teama de reacţia părinţilor, ameninţată fiind că inculpatul le va relata situaţia ruşinoasă. „…A. nu m-a bătut însă eu am cedat pentru că mi-a fost frică să  nu mă spună mamei mele…”, „…am vrut să ţip dar m-a ameninţat că mă bate şi îi spune mamei mele…”. „Declar că F.M.B. zis „A.T.” m-a determinat să întreţin raporturi sexuale cu el ameninţându-mă că îi va spune mamei mele.

Audiată în cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată M.G.F.E. a declarat că a plecat de la petrecea organizată de inculpatul F.M.B., în jurul orelor 24 după ce au plecat B.N.F. şi B.L. împreună cu fratele lor mai mic. A plecat împreună cu B.Ş.V. care îi propusese în seara respectivă să fie prietena lui. Pe drum B.Ş.V., ca să o lase să plece acasă , i-a propus trei variante, masturbare , sex oral sau sex anal. Partea vătămată susţine că nu a fost de acord cu nici una din variante. B.Ş. şi-a dat pantalonii jos, a luat-o de mână şi a i-a luat mâna şi a pus mâna pe organul lui sexual. În acel moment a apărut lângă ei inculpatul B.F. şi martorul D.B.. Partea vătămată susţine că, inculpatul F.M.B., crezând că deja îl masturba pe B., i-a cerut să-i facă şi lui acelaşi lucru, în caz contrar o va spune mamei sale, spunându-i că a văzut ce făcea ea “cu V.”. Inculpatul le-a cerut celorlalţi doi, adică lui V. şi B.D. să se îndepărteze şi să-i lase singuri, ceea ce aceştia au şi făcut. Întrucât, iniţial a refuzat, inculpatul a tras-o de păr şi nu a lăsat-o să plece ameninţându-o că o va spune mamei sale obligându-o astfel să-l masturbeze. Apoi inculpatul a obligat-o să întreţină cu el raport sexual oral şi anal, ameninţând-o că o spune mamei sale. După aceea , inculpatul i-a permis să plece acasă. În seara respectivă nu a spus părinţilor ce i s-a întâmplat, dar le-a spus a doua zi. A doua zi inculpatul i-a cerut să meargă la staţia de autobuz “ca să facem din nou ceea ce am făcut”.

Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul B.F.V. a recunoscut că a întreţinut cu partea vătămată un act sexual oral şi anal dar a negat că ar fi constrâns-o în vreun fel. „Eu i-am spus G. că o spun mamei ei, iar G. mi-a răspuns să nu o spun că îmi face şi mie…”, „…ea a acceptat pe loc fără să se împotrivească în vreun fel, dar mi-a spus că îi este ruşine de V. şi de D.. Eu le-am spus celor doi să plece…”.

În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul F.M.B. a declarat că partea vătămată a hotărât să plece acasă acceptând să fie condusă de B.Ş.V. care participase la petrecere. După circa 20 de minute văzând că B.Ş: nu s-a întors inculpatul a plecat după acesta şi la circa 50 metri de domiciliul său, pe stradă l-a văzut pe B.Ş. cu pantalonii pe vine. iar lângă el era partea vătămată care îl masturba pe B.Ş.V.. Când inculpatul s-a apropiat de ei B.Ş.V. şi-a ridicat pantalonii. Atunci partea vătămată i-a spus că o să-i facă şi lui acelaşi lucru cu condiţia să nu le spună părinţilor ei ceea ce a văzut. Inculpatul susţine că, atunci când partea vătămată i-a spus că îi va face acelaşi lucru şi lui de faţă nu erau şi Ş. şi B.D. care plecaseră. Inculpatul mai susţine că nu a ameninţat-o în nici un fel pe partea vătămată, nici nu a tras-o de păr. I-a propus părţii vătămate să facă cu el sex oral şi sex anal şi partea vătămată a fost de acord, astfel că a întreţinut cu aceasta raport sexual anal şi oral. Deşi o cunoştea pe partea vătămată de aproximativ un an de zile, susţine că  nu ştia ce vârstă are şi că a crezut că partea vătămată este mai mare decât el, după constituţia fizică, dar nu ştia dacă este majoră sau minoră. De asemenea susţine că, după cele întâmplate nu i-a mai solicitat părţii vătămate să mai întreţină raporturi sexuale cu el. Inculpatul a declarat că este de acord să îi plătească părţii vătămate constituite parte civilă suma de 50 milioane lei vechi, chiar dacă nu a forţat-o pe aceasta să întreţină raporturi sexuale cu el şi pentru a îmbunătăţi relaţii cu partea vătămată. Inculpatul susţine că nu îşi explică de ce leziunile constatate prin certificatul medico-legal, decât prin aceea că, probabil a persoana vătămată fost lovită de mama sa.

La acest moment trebuie arătat că raportul de prima expertiza medico-legala întocmit de Serviciul Judeţean de Medicina Legala Giurgiu a stabilit ca partea vătămata este virgină. Prezintă leziuni traumatice anale ce pot data din 23.09.2011, care au putut fi produse prin sodomie pasiva acuta si care necesita 5-6 zile de îngrijire medicala. De asemenea, minora prezintă o leziune traumatica corporala superficială care a putut fi produsă prin tracţiunea firelor de păr, aspect care confirmă varianta prezentată de persoana vătămată.

Audiat în cursul cercetării judecătoreşti, în calitate de martor, în prezenţa mamei sale, martorul B.Ş.V., a declarat că, în seara de 22/23.09.2011 a participat la petrecerea organizată la domiciliul prietenului său F.M.V., petrecerea la care au mai participat M.G.E., B.D.D. şi sora lui B.C.L.. Petrecea a durat până aproape de miezul nopţii, iar la petrecere s-a consumat suc şi bere. În jurul orelor 21:00-22:00 au plecat de la petrecere B.L.C. şi B.N.F.. În jurul orei 23:00 a plecat şi M.G. fiind condusă de el spre casă. Pe drum i-a propus lui M.G.F.E. să întreţină raporturi sexuale în 3 variante, respectiv masturbare, sex oral sau sex anal. Partea vătămată a fost de acord cu prima variantă adică masturbare. Susţine că, nu au apucat să facă sex în nici una din cele 3 variante pe care i le-a propus , pentru că a apărut inculpatul F., care a venit după ei. Martorul susţine că a  plecat împreună cu B. lăsând-o de vorbă cu F.M.B.. Nu ştie ce s-a întâmplat între inculpat şi partea vătămată după ce aceasta a rămas cu inculpatul. Când a venit la ei, F.M. le-a cerut să-l lase singur cu M.G.E. că are ceva de vorbit. S-a oprit la o distanţă de aprox. 200 m şi de la acea distanţă nici nu a văzut şi nici nu a auzit vreun strigăt sau alte sunete. Afară era întuneric, iar strada nu era iluminată. A mai precizat că M.G.E. a consumat bere, iar el şi inculpatul au consumat suc. Nu cunoştea vârsta părţii vătămate şi nici nu a discutat cu inculpatul F. despre vârsta părţii vătămate. S-a revăzut cu inculpatul în aceeaşi seară deoarece a dormit la el acasă, dar susţine că nu au discutat despre ce s-a întâmplat pe drum între el şi M.G.F.E.. Nici a doua zi nu a asistat la vreo discuţie între inculpat şi partea vătămată. A stat la o distanţă de aprox.200 m de locul unde l-a lăsat pe inculpat şi partea vătămată împreună cu B.D.D., aprox. 5 minute după care s-a întors împreună cu acesta, iar când a trecut prin locul în care îi lăsase pe inculpat şi partea vătămată, aceasta din urmă tocmai pleca acasă , iar inculpatul F. a mers spre casă împreună cu el şi cu B.D..

Prima instanţă analizat aceste declaraţii date de către martorul B. însă a omis cu desăvârşire să analizeze şi cuprinsul declaraţiilor date de către acest martor în cursul urmăririi penale. Astfel, cu ocazia primei sale declaraţii, dată de martor imediat după săvârşirea faptei, acesta a arătat că înainte de a pleca împreună cu partea vătămată a purtat o discuţie cu inculpatul, acesta din urmă spunându-i martorului să încerce a avea raport sexual cu partea vătămată pentru ca ulterior, inculpatul „surprinzând” acest act sexual să o poată determina pe partea vătămată să întreţină şi cu el raport sexual sub ameninţarea de a îi comunica mamei acesteia că aceasta întreţinuse raporturi sexuale. Audiat fiind în faţa instanţei de control judiciar martorul a arătat că îşi menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale, infirmând variantele prezentate ulterior.

De altfel, această variantă explică şi motivul pentru care inculpatul i-a urmărit la un scurt interval de timp de la plecarea acestora de la domiciliul său. Explicaţia inculpatului, în sensul că i-a urmărit pe cei doi pentru că se gândea că s-ar putea rătăci, având în vedere că martorul B. nu cunoştea zona este una cel puţin ilară având în vedere că locul unde aceştia au fost găsiţi era la aproximativ 50 de metri de locuinţa inculpatului şi aproape de domiciliul părţii vătămate. În realitate, după înţelegerea sa cu martorul, inculpatul a lăsat un interval de timp să se scurgă de la plecarea celor doi pentru a se asigura că martorul are timpul necesar pentru a o convinge pe partea vătămată să întreţină raport sexual cu el, după care a plecat în urmărirea acestora şi conform planului a profitat de situaţia părţii vătămate pentru a o determina pe aceasta să întreţină raport sexual şi cu el. Urmarea acestui plan stabilit anterior este şi explicaţia pentru care martorul B. a plecat de lângă partea vătămată imediat ce i-a fost solicitat acest lucru de către inculpat, varianta în care acesta ar fi plecat din ruşine fiind una inexplicabilă din moment ce acesta fusese deja surprins întreţinând raport sexual cu partea vătămată.

Declaraţiile date de acest martor după audierea sa iniţială de către organele de poliţie reflectă faptul că martorul a dorit să se protejeze atât pe el cat şi să îl protejeze pe inculpat, însă aceste declaraţii cuprind mai multe neconcordanţe, cum ar fi dacă martorul a întreţinut sau nu raport sexual cu persoana vătămată, fiind evident nesincere.

Martora D.G.R., cumnata persoanei vătămate, a declarat că nu ştie ce s-a întâmplat în seara zile de 22.11.2012 dar ştie doar că a doua zi de dimineaţă a trimis-o pe M.G. să ia apă de la fântâna aflată în curtea inculpatului F.M.B.. După câteva ore, în jurul orei 12:00 inculpatul F.M.B. şi B.D. au venit la ei la poartă şi martora, având fereastra înspre stradă, care era deschisă a auzit conversaţia dintre F.M.B. şi M.G., inculpatul spunându-i acestea să meargă la staţia de autobuz, că dacă nu o spune mamei ei. Martora auzind toate acestea, a întrebat-o pe G. de ce o cheamă inculpatul la staţia de autobuz. Pe moment G. a refuzat să îi răspundă, dar după circa un sfert de oră soacra ei i-a spus că G., i-a spus că inculpatul a abuzat de ea.

În cazul de faţă, din coroborarea probelor menţionate anterior, rezultă că inculpatul a întreţinut un raport sexual cu partea vătămată după ce în prealabil şi-a construit un mijloc prin care să o poată ameninţa pe aceasta cu prezentarea către părinţii victimei a unei fapte reprobabile comise de persoana vătămată, respectiv faptul că aceasta întreţinuse un raport sexual cu martorul B.. Ameninţarea pe care inculpatul i-a adresat-o persoanei vătămate consta in dezvăluirea unei fapte de natura a compromite persoana ameninţata în ochii familiei sale şi în viziunea comunităţii extrem de restrânse din care aceasta şi familia sa făceau parte. Acţiunile inculpatului menite a înfrânge rezistenţa persoanei vătămate şi a crea aparenţa unui act sexual consimţit de ambele persoane, au creat o stare de temere victimei presiunea psihica exercitata asupra acesteia punând-o in faţa alternativei de a satisface pretenţiile exprimate de inculpat ori de a suporta consecinţele morale de care a fost avizată. Această temere a victimei este cu atât mai mult explicabilă cu cat aceasta avea o vârstă extrem de fragedă la data comiterii faptei care nu îi permitea a aprecia în mod corespunzător gravitatea ameninţării la care fusese supusă. De asemenea, gravitatea acestei ameninţări a fost augmentizată în conştiinţa victimei de situaţia în care s-ar fi găsit atât ea cat şi familia sa dacă membrii comunităţii din care făceau parte ar fi aflat despre fapta sa.

Doctrina şi jurisprudenţa acceptă fără dubiu noţiunea de constrangere implicită a victimei infracţiunii de viol, acest tip de constrangere realizandu-se de autorul infractiunii prin abuzarea de situatia in care se afla victima, situatie care o pune in imposibilitate a de a se apăra împotriva agresiunii sexuale ori de a-si exprima voinţa ei in legătura cu actul sexual. Pentru motivele expuse anterior, Curtea consideră că în speţa de faţă a existat o contragere morală a persoanei vătămate la întreţinerea unui raport sexual cu inculpatul.

În plus, există şi dovada irefutabilă a unei constrângeri fizice exercitate de către inculpat, având în vedere că din raportul de prima expertiza medico-legala întocmit de Serviciul Judeţean de Medicina Legala Giurgiu rezultă că minora prezintă o leziune traumatica corporala superficială care a putut fi produsă prin tracţiunea firelor de păr, aspect care confirmă varianta prezentată de persoana vătămată. Această acţiune violentă a inculpatului dublată de diferenţa vădită de putere dintre acesta şi persoana vătămată şi vârsta extrem de fragedă a victimei care era şi sub imperiul unei temeri determinate de ceea ce îi spusese inculpatul a condus la crearea unei convingeri a victimei că rezistenţa sa era inutilă.

Astfel, în drept, faptele inculpatului de a determina, prin constrângere morală şi fizică, pe partea vătămată M.G.F.E., în vârstă de 14 ani, să întreţină cu el acte sexuale în mai multe modalităţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de viol.

În ceea ce priveşte aplicarea principiului legii penale mai favorabile faţă de inculpat, Curtea reţine că prin decizia Curţii Constituţionale nr. 256/06.05.2914 s-a arătat că principiul aplicării legii penale mai favorabile urmează a fi incident, însă nu prin combinarea dispoziţiilor din legile penale succesive, pentru că, în caz contrar, s-ar anula voinţa mai sus relevată care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod şi nicidecum dispoziţii ori instituţii autonome. Altfel spus, în caz de tranziţie, judecătorul este ţinut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, aşa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, aşa cum este cazul actualului Cod penal. Soluţia se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deşi fiecare cu o concepţie unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală. Însă, prin aceeaşi decizie s-a mai arătat că Curtea Constituţională a sancţionat punctual un înţeles contrar principiului legii penale mai favorabile în cazul unor instituţii de drept penal material (a se vedea în acest sens Decizia nr.1.092 din 18 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.67 din 31 ianuarie 2013 — referitoare la prescripţia specială, Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011 — referitoare la acordul de recunoaştere a vinovăţiei) nu contravine argumentelor de mai sus, deoarece, în acele decizii, norma mai favorabilă s-a integrat în cuprinsul aceluiaşi act normativ, nefiind modificată viziunea de ansamblu a reglementării. Astfel, legea de modificare a termenului de prescripţie specială (art.I pct.3 din Legea nr.63/2012) a fost încorporată în legea de bază (respectiv Codul penal din 1969), pierzându-şi identitatea şi integrându-se deplin în filosofia de ansamblu a reglementării existente, situaţia fiind în mod vădit diferită în cazul succesiunii în timp a două coduri penale, întrucât într-o atare ipoteză se schimbă opţiunea puterii legislative cu privire la însăşi filosofia politicii penale. Din acest raţionament rezultă că aplicarea legii penale mai favorabile în mod global este obligatorie în cazul în care s-ar dispune combinarea dispoziţiilor din legile penale succesive, respectiv cele două coduri penale.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă în acest caz, Curtea apreciază că legea penală care poate crea cea mai bună situaţie juridică pentru inculpat este noua reglementare penală, având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile comise au scăzut în noul Cod penal, regimul sancţionator aplicabil minorilor este mult mai permisiv în noua reglementare penală, aceasta din urmă fiind evident mai favorabilă inculpatului.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii ce se va aplica inculpatului, Curtea consideră că aceasta trebuie să fie una relativ blândă în raport de persoana inculpatului, care era minor la data faptelor, nu are antecedente penale, pare a fi integrat la acest moment în societate. Din modalitatea de săvârşire a faptelor rezultă un grad de indiferenţă şi o lipsă de respect faţă de integritatea fizică şi psihică a altor persoane, dar nu şi o periculozitate deosebită a acestui inculpat, mai ales în condiţiile în care persoana vătămată a arătat că nu doreşte tragerea la răspundere penală a inculpatului, relaţiile dintre aceştia fiind la acest moment unele relativ normale. Totuşi, faţă de gravitatea acestei fapte Curtea consideră că este necesar a se efectua un control asupra conduitei actuale a inculpatului din partea unei instituţii de specialitate, un astfel de control fiind necesar şi pentru a preveni alte derapaje ale inculpatului de la un comportament social adecvat.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p., a fost admis apelul formulat de către Parchetul de pe langă Tribunalul Giurgiu împotriva sentinţei penale nr. 302/26.03.2014 a Tribunalului Giurgiu pronunţată în dosarul cu nr. 1771/122/2013.

A fost desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 302/26.03.2014 a Tribunalului Giurgiu pronunţată în dosarul cu nr. 1771/122/2013 şi rejudecand:

În baza art. 386 alin.1 Cod procedură penală, s-a dispus  schimbarea încadrării juridice dată prin sentinţa penală apelată din infracţiunea de act sexual cu un minor prevăzută de prev. de art. 220 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal în infracţiunea de viol prevăzută de art. 218 alin.1 şi alin.3 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal.

In baza art. 120 C Penal raportat la art. 114 alin. 1 C.pen., a fost aplicată inculpatului FIERARU MIHAI BOGDAN măsura educativă a asistării zilnice pe durată de 6 luni pentru săvâr?irea infracţiunii de viol prevăzută de art. 218 alin.1 şi alin.3 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal.

În baza art. 121 NCp, pe durata executării măsurii educative s-au impus minorului următoarele obligaţii: a) să nu se apropie şi să nu comunice cu persoana vătămată MÎINEA GEANINA ELENA; b) să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta, urmând ca supravegherea apelantului inculpat pe durata executării măsurii educative a asistării zilnice, precum şi stabilirea programului de executare a măsurii impuse apelantului inculpat să se efectueze de Serviciul de Probaţiune de pe langă Tribunalul Giurgiu.

S-a atras atenţia minorului asupra dispoziţiilor art. 123 alin. 2,şi alin. 3 Cp.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 302/26.03.2014 a Tribunalului Giurgiu pronunţată în dosarul cu nr. 1771/122/2013.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluţionării apelului vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare