Pretenţii

Dosar nr. 4782/102/2013

Operator de date cu caracter personal 3192

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SIGHIŞOARA

CIVIL

SENTINTA CIVILĂ Nr.1118

Şedinţa publică de la  16 septembrie 2014 

Completul compus din:

PREŞEDINTE Doina Volanschi

Grefier Nicoleta Casianov

Pe rol judecarea cauzei  privind pe  privind pe reclamanta  SC F.S. SRL şi pe pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE MUREŞ, chemat în garanţie CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE şi MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 12 septembrie 2014, iar susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când Judecătoria având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru azi  16 septembrie  2014.

J U D E C Ă T O R I A 

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul  Tribunalului Mureş la data de 13 septembrie 2013 sub nr. 4782/102/2013, reclamanta S.C. F.S. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Mureş, ca instanţa să dispună:  obligarea pârâtei la plata sumei de 3029,15 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate pe prescripţii medicale în anul 2010 în baza contractului încheiat cu Casa şi neachitate, la care se adaugă dobânda legală de la data scadenţei până la plata efectivă a acestora;  obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta nu şi-a executat obligaţiile asumate prin contractul încheiat între părţi, de a plăti contravaloarea prescripţiilor medicale eliberate şi că în motivarea refuzului de plată îşi invocă propria culpă, susţinând că nu sunt fonduri prevăzute în buget pentru acordarea acestor sume, care nu se pot achita din lipsa creditelor de angajament.

Reclamanta a mai susţinut că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea 554/2004, creanţa este certă, lichidă şi exigibilă producând dobânzi de drept, din ziua în care obligaţi devine exigibilă.

Prin întâmpinarea formulată (f.36-40), pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş, susţinând că reclamanta nu ataca un act administrativ emis de către CAS Mureş şi nu există un asemenea act administrativ emis care să-i fie opozabil şi, care să facă obiectul unei acţiuni în contencios administrativ. În baza contractului nr.99/51/2010, contract civil potrivit art.246 alin. 1 din Legea 95/2006, Casa de Asigurări de Sănătate Mureş a stabilit cu reclamanta raporturi contractuale civile în temeiul cărora părţile s-au obligat pe de o parte la furnizarea de medicamente cu şi fără contribuţie personală de către furnizorul de medicamente, iar pe de altă parte, decontarea de către CAS Mureş a c/val acestora în condiţiile contractului cadru aprobat prin HG 26/2010 şi Normelor de aplicare ale acestuia aprobate prin Ordinul comun MSF/CMAS nr.265/408/2010, în limita fondurilor aprobate cu această destinaţie.

Potrivit art.94 pct.1 lit. j NCPC judecătoria judecă în primă instanţă „ orice cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti ori neprofesionişti.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii pentru următoarele motive:

Faţă de obiectul cauzei, nu are calitatea de debitor şi nu poate şi obligată la achitarea unui „ debit restant”, constând într-o sumă  pretinsă de către reclamantă, sumă care nu a fost contractată şi nu a fost acceptată la plată, facturile emise de către reclamantă au fost „ acceptate de plată ” în limita prevederilor bugetare”, respectiv s-a acceptat la plată şi s-a achitat cota de 50 % ce revenea conform contractului încheiat şi în temeiul Ordinului 224/336/2009 al MS/CNAS.

Între părţi s-a încheiat de comun acord un contract civil care stabileşte drepturi şi obligaţii în sarcina ambelor părţi. În virtutea principiului forţei obligatorii a contractului consacrat de art.1.270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţi şi nimeni nu poate fi obligat la mai mult decât a contract.

Art.252 ( 2) din Legea 95/2006 precizează că modalitatea de decontare a medicamentelor furnizate se stabileşte prin contractul - cadru, iar conform art.6 din HGR nr.262/2010 pentru aprobarea Contractului cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, obligaţiile de plată ale casei nu pot depăşi limita fondurilor alocate cu aceasta destinaţie, angajamentele legale din care rezultă obligaţii neputând depăşi creditele de angajament şi creditele bugetare aprobate aceste limite fiind impuse de lege urmărindu-se aşadar, realizarea echilibrului financiar.

CAS Mureş a decontat din facturile emise de către reclamantă, suma înscrisă pe facturi ca „ acceptată la plată”, respectiv suma contractată şi cuprinsă în actele adiţionale. Primirea facturii d către un angajat al instituţiei acesteia, nu înseamnă acceptarea plăţii, facturile au fost înregistrare la CAS – ceea ce reprezintă un simplu act material, urmând a fi validate, acceptate la plată în limita bugetului. Fiecare factură poartă ştampila „ verificat” , „ bun de plată” şi „ acceptat la plată în limita prevederilor bugetare de 50 % - fiind trecută suma certă ce reprezintă acest procent de 50 % , sumă car4e a fost achitată de către ei.

Valoarea contractelor poate fi majorată prin acte adiţionale, după caz, dar în limita fondului aferent. În speţă, s-au încheiat acte adiţionale semnate de către ambele părţi, iar CAS Mureş a achitat integral valoarea contractului. Astfel, suma certă, lichidă şi exigibilă convenită de ambele părţi prin Contract/acte adiţionale, a fost integral achitată reclamantului.

Prin cererea introductivă, reclamantul solicită obligarea la plata unei sume reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate pe prescripţii medicale în anul 2010 şi neachitat e însă omite cu bună ştiinţă să arate că această sumă nu a fost contractată, nu  a fost acceptată la plată şi reprezintă, aşa cum a arătat, cota de 40 % din preţul de referinţă suportată din transferuri din bugetul Ministerului Sănătăţii către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, conform Ordinului MS/CNAS nr.224/336/2009.

În raport de clauzele contractuale asumate şi conform prevederilor legale menţionate, decontarea sumei în discuţie apare ca o obligaţie sub condiţia încadrării în fondurile alocate cu aceasta destinaţie, până la a cărei îndeplinire, furnizorul nu poate cere executarea obligaţiei pentru care CAS Mureş a depus toate diligenţele necesare, potrivit legii. Din acest motiv, până la alocarea în bugetul CAS Mureş a sumelor cu destinaţie specifică, suma pretinsă nu poate fi achitată. Din acest motiv, nu se pot percepe dobânzi, întrucât până la momentul realizării condiţiei alocării fondurilor, obligaţia de plată încă nu exista. Nu este vorba despre o sumă certă, lichidă şi exigibilă.

A interprins toate diligenţele în sensul informării CNAS şi a solicitării sumelor lunare aferente suplimentării creditelor de angajament ( din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii ) pentru acoperirea consumurilor aferente lunilor octombrie, noiembrie şi decembrie 2010.

S-au anexat la întâmpinarea formulată următoarele acte în copie : adresa nr.0137973/21.10.2013, ale CNAS, situaţia privind valoarea medicamentelor eliberate prin farmacii şi neînregistrare în evidenţa contabilă pentru anul 2010, 2009-2010, adresele 23517/08.08.2013, 10562/28.04.2011, 9915/19.04.2011, 15354/02.03.2011, 23112/11.11.2010, 25670/14.12.2010, 1431/20.01.2011, actele adiţionale nr.9/18.11.2010, 12/30.12.2010, 15/14.01.2011, 16/17.01.2011, factura nr. 09431953/31.10.2010, 09431956/30.10.2010, 09431959/31.12.2010, ordine de plată ( F.41-67).

Pârâta a formulat şi cerere de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea chematei în garanţie, la plata sumei de 3029,15 lei reprezentând procentul de 40 % prevăzut a fi finanţat din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii sub formă de transferuri către bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate,. Cu dobânda legală de la data scadenţei până la plata efectivă a acestora, cu cheltuieli de judecată pentru următoarele motive :

În baza dispoziţiilor art.281 alin.1 lit. a din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.21 allin.1 şi alin.2 din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate are calitate de ordonator principal de credite pentru casele judeţene. În această calitate, CNAS are atribuţii privind repartizarea bugetelor de venituri şi cheltuieli pentru instituţiile publice ierarhic inferioare, respectiv pentru casele judeţene, obligaţia acestora din urmă fiind de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate şi cu respectarea dispoziţiilor legale.

Precizează că facturile aferente perioadei octombrie – decembrie 2010 au fost acceptate la plată în limitele prevederilor bugetare aprobate şi alocate anului 2010, ponderea de 50 % a fost contractată şi decontată de CAS Mureş, conform contractului dintre părţi.

A rămas însă suma ce face obiectul prezentei, reprezentând procentul de 40 % prevăzut a fi finanţat din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii sub formă de transferuri către bugetul FNUASS  ( lit. c pct.2 din Normele tehnice de realizare a Programului pentru compensarea cu 90 % a preţului de referinţă al medicamentelor pentru pensionarii cu venituri realizate numai din pensii de până la 700 lei/lună aprobate prin Ordinul MS/CNAS nr.224/336/2009. Această sumă nu a fost contractată şi nu a fost acceptată la plată.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare ( f.74-77) solicitând respingerea excepţiei necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş, întrucât contractul din speţă dedus judecăţii reprezintă act administrativ în înţelesul Legii 554/2004.

Pe fondul cauzei, reclamanta a susţinut că facturile au fost depuse în termenul stipulat de contractului cadru la CAS Mureş.

În speţa dedusă judecăţii, este vorba de arbitrajul instituţional prin instituţia de care s-a făcut vorbire, din analiza contractului existent rezultând că părţile au înserat clauza compromisorie conform căreia „ litigiile nesoluţionate pe cale amiabilă sunt de cale amiabilă sunt de competenţa comisiei de arbitraj sau după caz, a instanţei de judecată. Deci reclamanta a ales instanţa de judecată textul fiind foarte clar sub acest aspect, iar legat de prevederile art.298 alin.1 Legea 95/2006 textul include verbul „ pot” fi soluţionate şi nicidecum trebuie să fie soluţionate relevant frazei nelăsând din nou nici un loc de interpretare.

Fiind primite şi înregistrate deci contractul încheiat de farmacii cu Casa de Sănătate prevede că pe parcursul derulării prezentului contract, valoarea contractului poate fi majorată prin acte adiţionale. Se află la aproape 3 ani de la aceste arierate care teoretic pot fi considerate depăşire a valorii contractului. Această depăşire a fost făcută exact în spiritul contractului, cunoscându-se valoarea mică a contractului anual semnat în 2010, le era permis că facă depăşiri urmând ca aceste depăşiri să fie contabilizate prin acte adiţionale în urma rectificării de buget. Facturile aferente medicamentelor eliberate peste valoarea angajamentelor legale trimestriale iniţiale se depun de către farmacii şi se înregistrează la casele de asigurări de sănătate în limita valorii anuale de contract, corespunzător valorii de contract trimestriale, decontarea acestora făcându-se la termenele prevăzute iniţiale”. În contractul încheiat de farmacii cu Casa de Sănătate se prevede că pe parcursul derulării prezentului contract, valoarea contractuală poate fi majorată prin acte adiţionale, după caz, în limita fondului aferent acordării medicamentelor cu sau fără contribuţie personală în tratamentului ambulatoriu, avându-se în vedere condiţiile de contractare a sumelor iniţiale. Pârâta vorbeşte în întâmpinarea depusă la dosar de faptul că a rezultat necesitatea suplimentării fondurilor alocate solicitându-se prin memoriu adresat de CNAS un necesar minim de suplimentare a prevederilor bugetare, atât a creditelor bugetare cât ?i a celor de angajament, demersuri care nu s-au finalizat deci a r rezulta că nu are nici o culpă. Menţionează că facturile au fost acceptate de către debitoare aşa cum rezultă din cuprinsul acestora, din plata parţială a facturilor rezultate din adresa eliberată de Casa de Asigurări de Sănătate.

Prin SC 575/10.02.2014 s-a admis excepţia necompetenţei, materiale a Tribunalului Mureş, invocată de pârâtă, şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Sighişoara.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Sighişoara la 27.03.2014.

Reclamanta a formulat note de şedinţă ( f. 97-99) , prin care a invocat excepţia necompetenţei generale de soluţionare a cauzei de către Judecătoriei Sighişoara şi a solicitat declinarea competenţei, de soluţionare a cauzei în favoarea Comisiei Centrale de Arbitraj de pe  lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 10 din Legea 554/2004(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de iei sc soluţionează în fond de tribunalele administrativ fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum si cele care privesc taxe şi impozite,contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluţionează in fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel,dacă prin lege organică specială nu se prevede astfel.

Raportat la prevederile art. 248 C.pr.civ adoptat prin Legea 134/2010. se impune rea prioritară a excepţiei necompotenţei generale în soluţionarea cauzei, invocată în ul acestor note de şedinţa sub primul aspect relevat, respectiv acela al competenţei soluţionării cauzei de către Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti,cu menţiunea că, în raport de conţinutul prevederilor art. 129 . 2 pct. 1 C.pr.civ.

Totodată, excepţia necompetenţei generale a instanţei judecătoreşti, prevăzută de art. alin. 2 pet. I C.pr.civ., premerge excepţiei necompetenţei materiale prevăzute de pct. 2 al aceluiaşi  text legal, sens în care cea dintâi enunţată se impune a fi supusă analizei instanţei cu adere. Litigiul dedus judecaţii sc grefează pe executarea contractului de furnizare de medicamente cu si fără contribuţie personală in tratamentul ambulatoriu, precum şi a unor materiale sanitare specifice care se acordă pentru tratamentul in ambulatoriu al bolnavilor uşi în unele programe naţionale de sănătate cu scop lucrativ,  în cadrul sistemului de urări de sănătate, contract încheiat în cursul anului 2010 de societatea comercială farmaceutică reclamantă cu pârâta Casa de asigurări de sănătate a judeţului Mureş.

Potrivit art. 2 din contract furnizarea medicamentelor şi a materialelor sanitare specifice se face cu respectarea reglementărilor Contractului - cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, aprobat prin HG nr.262/2010, precum şi a reglementărilor normelor metodologice de aplicare a contractului-cadru şi a reglementărilor normelor tehnice de realizare a programelor naţionale sănătate fa anul 2010 prevederi în acest sens regăsindu-se şi în art. 252 alin. 2 din Legea nr. 72006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, conformitate cu prevederile art. 4 din HG nr. 262/2010,  Casele de asigurări de sănătate Casa  Naţională  de  Asigurări  de  Sănătate  au are  obligaţia  să  deconteze contravaloare serviciilor medicale, a medicamentelor şi a unor materiale sanitare in tratamentul ambulatoriu, precum şi a dispozitivelor medicale destinate recuperării unor deficienţe organice sau funcţionale în ambulatoriu, precum şi a celor acordate in cadrul gramelor naţionale de sănătate, conform contractelor încheiate cu furnizorii.  Refuzul caselor de asigurări de sănătate /CNAS de a încheia contracte sau de a deconta iele servicii raportare ca realizate se poate face numai prin prezentarea în scris a cauzelor au condus la acesta, cu precizarea temeiului legal care a stat la baza refuzului, în termen maximum 30 de zile calendaristice de la solicitării pentru intrarea în contract, respectiv de la data depunerii documentelor justificative de plată.

Litigiile dintre furnizori şi casele de asigurări de sănătate/Casa Naţională de Asigurări de Sănătate se soluţionează de către Comisia de arbitraj care funcţionează pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, organizată conform reglementărilor legale în vigoare, sau, după caz de către instanţele de judecată.

Reglementări privind soluţionarea litigiilor decurgând din raporturile contractuale născute între furnizorii de servicii farmaceutice şi Casele de asigurări de sănătate se regăsesc in Legea nr.95/2006, relevante în acest sens fiind cele ale art. 298 şi respectiv ale art. 300 din lege, care statuează următoarele;

Art. 298 (1) Litigiile dintre furnizorii de servicii medicale sau farmaceutice şi casele de asigurări de sănătate pot fi soluţionate, la solicitarea uneia dintre părţi, pe calea arbitrajului in condiţiile şi procedurile dreptului comun.

Comisia de arbitraj este formată din câte un arbitru desemnat de fiecare parte şi unul desemnat de Consiliu  de conducere al Comisiei de arbitraj.

În vederea asigurării activităţii de arbitraj, pe lângă CNAS se înfiinţează şi funcţionează Comisia de arbitraj. Comisia nu are personalitate juridică.

Organizarea şi funcţionarea Comisiei de arbitraj se stabilesc prin ordin comun al ministerului sănătăţii publice si' al preşedintelui CNAS /Comisia este condusa de un consiliu conducere format din reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii Publice şi al preşedintelui CNAS, Comisia este condusă de un consiliu de conducere format din reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii Publice, CNAS, CMR, CFR, CMDR.

Art.300.Regulamentul de soluţionare a cauzelor arbitrale, aprobat prin ordin al Ministrului Justiţiei, se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. Trimiterile exprese la prevederile Codului de procedură civilă aduc in discuţie aplicabilitatea prevederilor art. 541 şi conţinute de Cartea a lV-a din menţionatul cod, referitoare la arbitraj. 1, în cauză, tribunalul reţine că părţile au convenit, în cuprinsul clauzei inserate la pct. XlI, 25 din contract următoarele: 1) Litigiile născute în legătură cu încheierea, executarea, modificarea şi încetarea ori alte iţii decurgând din prezentul contract vor fi supuse unei proceduri prealabile de soluţionare pe cale amiabilă, iar în cazul litigiilor nesoluţionate pe cale amiabilă. 

Litigiile nesoluţionate conform alin. 1 sunt de competenţa Comisiei de Arbitraj sau, după caz, a instanţelor de judecată."Sub aspectul regimului juridic aplicabil, aceste revederi contractuale materializează o convenţie arbitrară sub forma clauzei compromisorii, aşa cum este aceasta reglementată de art. 549 şi 550 C.pr.civ.

Or, potrivit art. 553 C.pr.civ., „încheierea convenţiei arbitrare exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti .

Totodată, art. 554 din acelaşi cod impune instanţei judecătoreşti sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o convenţie arbitrară, să-şt verifice propria competentă si să se declare necompetentă numai dacă părţile sau una dintre ele solicită aceasta, invocând convenţia arbitrară, ipoteză legală incidenţă in speţă atâta timp cat pârâta Casa de asigurări de sănătate Mureş a înţeles să se prevaleze de convenţia arbitrară în motivarea excepţiei de necompetentă invocată in cauză.

Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare ( f.103-107), prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, şi, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie, precum şi respingerea acţiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată şi nefondată pentru următoarele motive: art.266 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora Casa Naţională de Asigurări de Sănătate este instituţie publică, autonomă, de interes naţional, cu personalitate juridică, care administrează şi gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate în vederea aplicării politicilor şi programelor Guvernului în domeniul sanitar, având ca principal obiect de activitate asigurarea funcţionării unitare şi coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România.

Potrivit dispoziţiilor art.267 din Legea nr.95/2006, cu modificările şi modificările ulterioare, casele de asigurări de sănătate judeţene sunt instituţii publice cu personalitate juridică, cu bugete proprii, în subordinea CNAS, care gestionează bugetul fondului aprobat, cu respectarea prevederilor acestei legi, asigurând funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate şa nivel local.

Potrivit art.247 din Legea nr.95/2006, furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitivele medicale încheie cu casele de asigurări contracte pe baza modelelor de contracte prevăzute şi normele metodologice de aplicare a contractului cadru, în cuprinsul cărora pot fi prevăzute şi alte clauze suplimentare, negociate, în limita prevederilor legale în vigoare.

Casele de asigurări încheie cu furnizorii de serviciu medicale, medicamente şi dispozitive medicale contracte pentru furnizarea de servicii şi pentru plata acestora, urmărind realizarea echilibrului financiar. La încheierea contractelor părţile vor avea în vedere interesul asigurărilor şi vor ţine seama de economicitatea, eficienţa şi calitatea serviciilor oferite pe baza criteriilor elaborate de CNAS şi Ministerul Sănătăţii, conform art.249 din Legea n.95/2006 cu modificările şi completările ulterioare.

Prin coroborarea dispoziţiilor art.288 alin.5 lit. a, b şi e din Legea nr.95/2006, cu dispoziţiile art.2 alin.1 , art.4 lit. b pct.6, 8, 11, 23 şi 24 din contractul de  management, aprobat prin Ordinul preşedintelui CNAS  nr.15/2008, cu modificările ulterioare, preşedintele - director general al caselor de asigurări de sănătate la nivel local, are obligaţia să angajeze şi să utilizeze fondurile în limita creditelor bugetare aprobate, pe baza unei bune gestiuni financiare, asigurând în acest sens, întreaga activitate de urmărire şi control a execuţiei contractelor de furnizare de servicii  medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente.

Angajamentele legale din care rezultă obligaţiile părţilor nu pot depăşi creditele de angajament şi creditele bugetare aprobate.

Pentru medicamentele eliberate de către furnizorii de medicamente asiguraţilor decontarea se face de către casa de asigurări de sănătate cu încadrarea în fondul aprobat la nivelul casei de asigurări de sănătate, conform dispoziţiilor art.99 lit. r teza a doua din HG 262/408/2010, la art.100 lit. a din Contractul cadru se prevede că furnizorii de medicamente au dreptul să primească de la casa de asigurări de sănătate, la termenele prevăzute în contract, contravaloarea medicamentelor cu şi fără contribuţie personală eliberate, conform facturilor emise şi documentelor însoţitoare, în limita fondurilor aprobate la nivelul casei de asigurări de sănătate cu această destinaţie, atât pentru medicamente eliberate cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu  cât şi pentru medicamentele corespunzătoare DCI- urilor aferente unor programe naţionale de sănătate a căror eliberare se face prin farmaciile cu circuit deschis.

Existenţa unui raport juridic de subordonare al caselor de asigurări de sănătate judeţene fără de C.N.A.S nu presupune şi preluarea de către C.N.A.S a drepturilor şi obligaţilor acestora. În consecinţă legitimarea procesuală pasivă în prezenta cauză, aparţine exclusiv Casei de Asigurări de Sănătate Mureş şi nu Casei Naţionale de asigurări de Sănătate.

Pe fondul cauzei, chemata în garanţie a susţinut că Casa de Asigurări de Sănătate Mureş a încheiat cu SC F.S. SRL Contractul nr.99/51/2010 de furnizare de medicamente cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu, precum şi a unor materiale sanitare specifice care se acordă pentru tratamentul în ambulatoriu al bolnavilor incluşi în unele programe naţionale de Sănătate cu scop curativ, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, conform Contractului cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate pentru anul 2010, aprobat prin HG 262/408/2010, cu modificările şi completările ulterioare şi a Normelor metodologice de aplicarea ale acestuia.

În relaţiile contractuale cu furnizorii de medicamente, casele de asigurări de sănătate au obligaţia să deconteze acestora în limita fondurilor aprobate la nivelul casei de asigurări de sănătate au obligaţia să deconteze acestora în limita fondurilor aprobate la nivelul casei de asigurări de sănătate cu destinaţie consum de medicamente cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu, contravaloarea medicamentelor eliberate cu şi fără contribuţie personală, precum şi a medicamentelor corespunzătoare  DCI - urilor aferente unor programe naţionale de sănătate a căror eliberare se face prin farmaciile cu circuit deschis, la termenele prevăzute în Normele metodologice de aplicare a Contractului cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Potrivit contractului încheiat de reclamantă cu CAS Mureş, aceasta în calitate de instituţie publică cu personalitate juridică, cu bugetul propriu, care gestionează bugetul fondului aprobat, asigurând funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local, este direct răspunzătoare de legalitatea plăţilor efectuate.

Totodată, precizează faptul că prin H.G. nr.186/2009 privind aprobarea Programului pentru compensarea cu 90 % a preţului de referinţă al medicamentelor, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul creşterii accesului la medicamentele acordate în ambulatoriu pensionarilor, începând cu data de 1 martie 2009 se instituie compensarea cu 90 % din preţul de referinţă al medicamentelor, în cadrul programului social al Guvernului.

Beneficiarii programului mai sus menţionat sunt pensionarii cu venituri realizate numai din pensii de până la 700 lei/lună, precum care se aprobă compensarea cu 90 % a preţului de referinţă al medicamentelor corespunzătoare denumirilor comune internaţionale prevăzute în sublista B la Hotărârea Guvernului nr.720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurării, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Compensarea cu 90 % din preţul de referinţă al medicamentelor menţionate la art.1 se suportă astfel: în cuantum de 50 % din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi, respectiv 40 % din bugetul Ministerului Sănătăţii.

Compensarea medicamentelor în cuantum de 40 % se asigură din veniturile proprii prevăzute în bugetul Ministerului Sănătăţii, sub formă de transferuri către bugetul Fondului naţional unic de asigurări de sănătate.

Rezultă astfel că suportarea procentului de 40 % pentru medicamentele de pe Sublista B pentru pensionarii cu venituri numai din pensii de până la 700 lei se suportă din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii, autoritate în responsabilitatea căreia HG nr.186/2009 stabileşte atribuţia de existenţă a fondurilor pentru procentul de contribuţie mai sus menţionat.

Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat, de asemenea, cererea de chemare în garanţie a Ministerului Sănătăţii ( f. 108-110), solicitând obligarea chematului în garanţie la plata sumei de 3029,15 lei reprezentând procentul de 40% prevăzut a fi finanţat din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii, sub forma de transferuri către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de Sănătate, cu dobânda legală de la data scadenţei până la plata efectivă a acestora, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:

Potrivit art.1 alin.1 din HG 186/2009 privind aprobarea Programului pentru compensarea cu 90 % a preţului de referinţă al medicamentelor, cu modificările şi completările ulterioare, „ în scopul creşterii accesului la medicamentele acordate în ambulatoriu pensionarilor, începând cu data de 1 martie 2009 se instituie compensarea cu 90% din preţul de referinţă al medicamentelor, în cadrul programului social al Guvernului”.Conform art.1 alin.2 din actul normativ menţionat mai sus beneficiarii programului mai sus menţionat sunt pensionarii cu venituri realizate numai din pensii de până la 700 lei/lună, pentru care se aprobă compensarea cu 90 % a preţului de referinţă al medicamentelor corespunzătoare denumirilor comune internaţionale prevăzute în sublista B la Hotărârea Guvernului nr.720/2008.

Potrivit art.2 alin.1 din hotărârea de guvern enunţată anterior, compensarea cu 90 % din preţul de referinţă al medicamentelor menţionate la art.1 din hotărâre, se suportă astfel : în cuantum de 50 % din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi, respectiv, 40 % din bugetul Ministrului Sănătăţii.

Compensarea medicamentelor în cuantum de 40 %, se asigură din veniturile proprii prevăzute în bugetul Ministerului Sănătăţii, sub formă de transferuri către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit dispoziţiilor art.2 alin.2 din HG nr.1286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

Rezultă astfel că suportarea procentului de 40 % pentru medicamentele de pe Sublista B pentru pensionarii cu venituri numai din pensii de până la 700lei se suportă din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii, autoritate în responsabilitatea căreia HG nr.186/2009 stabileşte atribuţia de existenţă a fondurilor pentru procentul de contribuţie mai sus menţionat.

Art.361 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, prevede colectarea unor contribuţii care constituie veniturile propriii ale Ministerului Sănătăţii.

Art.362 din actul normativ mai sus menţionat, conţine o prevedere foarte clară cu privire la obligaţia Ministerului Sănătăţii de a gestiona veniturile colectate de acesta din contribuţiile instituite prin art.361 din Legea nr.95/2006. Cu modificările şi completările ulterioare. Astfel potrivit art.262”veniturile prevăzute la art.361, gestionate de Ministerul Sănătăţii, sunt folosite pentru:

d) sume alocate prin transfer în bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru servicii medicale sau medicamente de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Conform art.4 alin.1 punctele 4 şi 6 din HG nr.144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerului Sănătăţii, fundamentează necesarul de servicii medicale, precum şi recursele financiare pentru funcţionarea sistemului de sănătate şi gestionează resursele colectate în conformitate cu prevederile art.262 din Legea nr.95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, asigurând cu prioritate îmbunătăţirea infrastructurii sistemului sanitar şi finanţarea programelor naţionale de sănătate.

Parata Casa de Asigurări de Sănătate Mureş, a solicitat în scris admiterea excepţiei necompetenţei generale de soluţionare a cauzei de către Judecătoriei Sighişoara, declinarea competenţei de soluţionare Comisiei Centrale de Arbitraj pe de lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti ( f.120).

Ministerul Sănătăţii, a formulat întâmpinare ( f.133), prin care a invocat excepţia lipsei calităţii, sale procesuale pasive,  a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie pentru următoarele considerente:

Ministerul Sănătăţii avea obligaţia efectuării transferurilor din bugetul Ministerului Sănătăţii către FNUASS aferentă cuantumului de 40 % prevăzut către CNAS, care la rândul ei trebuia să facă repartiţiile pe casele de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.

Potrivit dispoziţiilor art.266 alin.1 din Legea nr.95/2006, modificată şi completată CNAS este instituţie publică, autonomă, de interes naţional, cu personalitate juridică, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care administrează şi gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate . Contractul cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010 a fost aprobat prin HG nr.262/2010. Prin acest act normativ se prevede la art.3 că „ Serviciile medicale, medicamentele cu şi fără contribuţie personală şi unele materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu, dispozitivele medicale destinate recuperării unor deficienţe organice sau funcţionale în ambulatoriu, precum şi cele acordate în cadrul programelor naţionale de sănătate se acordă în baza contractelor negociate şi încheiate între furnizori şi casele de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, Casa Asigurătorilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului  denumite în continuare case de asigurări de sănătate precum şu între furnizori şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

În aceste condiţii nu rezultă că sarcina Ministerului Sănătăţii obligaţia de decontare a facturilor reclamantei, aceasta putând fi însă reţinută în sarcina CAS Mureş.

Potrivit adresei 58649/10.10.2013 a structurii de specialitate a Ministerului Sănătăţii _ Serviciul Programe de Sănătate, în luna octombrie 2010, prin referatul nr. CSA 11253/26.10.2010, s-a aprobat finanţarea prin transferuri din bugetul Ministerului Sănătăţii în bugetul FNUASS – sursa veniturilor proprii , cu suma de 40.000 mii lei, din care 6.860 mii lei pentru finanţarea cheltuielilor din cadrul programului anterior menţionat. Anexăm documentul în xerocopie.

Conform recapitulaţiei din adresa nr. CSA 11695/04.11.2010, pe care o anexăm în xerocopie, rezultă că la data de 30 octombrie 2010, obligaţiilor legale ale Ministerului Sănătăţii pentru finanţarea Programului pentru compensarea cu 90 % a preţului de referinţă al medicamentelor până la sfârşitul anului 2010 erau în sumă de 13.425 mii lei.

În luna noiembrie, conform referatelor nr. CSA 12464/26.11.2013 şi nr. CSA 12464/30.11.2013 s-a aprobat finanţarea cu suma de 13.425 mii lei prin transferuri din bugetul Ministerului Sănătăţii în bugetul FNUASS sursa venituri proprii pentru programul pentru compensarea cu 90 % a preţului de referinţă al medicamentelor.

Potrivit adresei 58649/10.10.2013 a Direcţiei Buget, Investiţii şi Relaţia cu CNAS a Ministerului Sănătăţii s-au efectuat plăţi către CNAS în valoare de 40.000.00 lei în data de 4.11.2010, respectiv 13.425.000 lei în data de 8.12.2010.

La întâmpinarea formulată s-au anexat în copie: adresele nr.58649/10.10.2013, 11253/26.10.2010, CSA 11695/4.11.2010, referatul de aprobare cu CSA 12464/26.11.2010, adresa nr.58649/10.10.2013 ( f. 136-150).

Prin răspunsul la întâmpinare formulat ( f. 178 -180) Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, pentru următoarele motive:

Potrivit art.1 alin.1 din HG nr.186/2009 privind aprobarea Programului pentru compensarea cu 90 % a preţului de referinţă al medicamentelor, cu modificările şi completările ulterioare, „ în scopul creşterii accesului la medicamentele acordate în ambulatoriu pensionarilor, începând cu data de 1 martie 2009 se instituie compensarea cu 90 % din preţul de referinţă al medicamentelor, în cadrul programului social al Guvernului”.

Conform art.1 alin.2 din actul normativ menţionat mai sus, beneficiarii programului mai sus menţionat sunt pensionarii cu venituri realizate numai din pensii de până la 700 lei/ lună, pentru care se aprobă compensarea cu 80 % a preţului de referinţă al medicamentelor corespunzătoare denumirilor comune internaţionale prevăzute în sublista B la Hotărârea Guvernului nr.720/2008.

Compensarea medicamentelor în cuantum de 40 %, se asigură din veniturile proprii prevăzute în bugetul Ministerului Sănătăţii, sub formă de transferuri către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit dispoziţiilor art.2 alin2 din H.G. nr.186/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

Rezultă astfel că suportarea procentului de 40 % pentru medicamentele de pe Sublista B pentru pensionarii cu venituri numai din pensii de până la 700 lei se suportă din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii, autoritate în responsabilitatea căreia HG nr.186/2009, stabileşte atribuţia de existenţă a fondurilor pentru procentul de contribuţie mai sus menţionat.

Art.361 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii , cu modificările şi completările ulterioare, prevede colectarea unor contribuţii care constituie venituri proprii ale Ministerului Sănătăţii.

Conform art.4 alin.1 punctele 4 şi 6 din HG nr.144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Sănătăţii fundamentează necesarul de servicii medicale, precum şi resursele financiare pentru funcţionarea sistemului de sănătate şi gestionează resursele colectate în conformitate cu prevederile art.362 din Legea nr.95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, asigurând cu prioritate îmbunătăţirea infrastructurii sistemului sanitar şi finanţarea programelor naţionale de sănătate.

Pe de altă parte, chiar chematul în garanţie, recunoaşte calitatea sa procesuală pasivă în cauza dedusă judecăţii, precizând că a efectuat către bugetul FNUASS plăţi în valoare de 40.000 mii lei în data de 04.11.2010, şi respectiv 13.425 mii lei în data de 08.12.2010, conform extraselor de cont pe care le-a anexat la întâmpinarea formulată de acesta. Rezultă în mod evident că Ministerul Sănătăţii nu poate nega sub nicio formă calitatea sa procesuală pasivă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti invocată de reclamantă, instanţa reţine următoarele:

În aplicarea art.248 C.p.c, excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti fiind una de procedură care face inutilă administrarea de probe şi cercetarea în fond a pricinii, trebuie soluţionată cu prioritate de orice alte cereri sau excepţii invocate în cauză.

Potrivit art.25 din Contractul nr.99/51/30.04.2010 încheiat între Casa de Asigurări de Sănătate Mureş şi SC F.S. SRL : „1) Litigiile născute în legătură cu încheierea , executarea, modificarea şi încetarea ori alte pretenţii, decurgând din prezentul contract vor fi supuse unei proceduri prealabile de soluţionare pe cale amiabilă 2). Litigiile nesoluţionate conform alin.(1) sunt de competenţa Comisiei de Arbitraj sau, după caz, a instanţelor de judecată”.

Potrivit art. 298 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, CNAS împreună cu CMR, CMDR şi CFR organizează Comisia centrală de arbitraj care poate soluţiona, la solicitarea uneia dintre părţi, litigiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări.

Potrivit art. 553 C. pr. civ., încheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti, iar art. 554 alin. (1) din acelaşi act normativ dispune că instanţa judecătorească, sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o convenţie arbitrală, îşi va verifica propria competenţă şi se va declara necompetentă numai dacă părţile sau una dintre ele solicită aceasta, invocând convenţia arbitrală. În acest caz, instanţa îşi va declina competenţa în favoarea organizaţiei sau instituţiei pe lângă care funcţionează arbitrajul instituţionalizat, care, în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în vederea constituirii tribunalului arbitral.

În consecinţă, faţă de clauza compromisorie inserată în cuprinsul art. 25 din contract, prin raportare la dispoziţiile art.129 alin.(2) pct. 1, art. 130 alin. (1), art. 132 alin. (1) Cod procedura civilă precum şi art. 554 alin. (1) C. pr. pen., instanţa apreciază întemeiată excepţia invocată şi urmează a o admite, în temeiul art. 132 alin. (3) şi 554 alin. (1) C. pr. civ. urmând să îşi decline competenţa în favoarea Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Admite excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti, invocată de reclamanta SC F.S. SRL .

Declină spre competentă soluţionare în favoarea Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti cererea formulată de reclamanta  SC F.S. SRL cu sediul în Sângeorgiu de Pădure  jud. Mureş în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE MUREŞ, cu sediul în Tg.Mureş, str. Aurel Filimon nr.19, jud. Mureş cererea de chemare în garanţie a CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, formulată de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE MUREŞ şi cererea de chemare în garanţie a MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII, formulată de CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE.

Fără cale de atac 

Pronunţată în şedinţă publică, 16.09.2014.

PREŞEDINTE

VOLANSCHI DOINA

GREFIER

Casianov Nicoleta

Red.VD

Tehnored.CN 4ex 15.10.2014

Domenii speta

Spete similare