Judecarea cauzei în lipsa unei părţi care nu a fost legal citată. Nesoluţionarea laturii civile din oficiu. Consecinţa: trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin sentinţa penală nr. 124 din 27.02.2013 Judecătoria Sighetu Marmaţiei a condamnat inculpata Buftea Pălăguţ pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art.180, al.2 C.pen., cu aplicarea art.41, al.2 din C.pen. la pedeapsa de 500 lei amendă, cu consecinţa prev. de art.63 indice 1 din C.pen.

A constatat că partea vătămată Gangoş Mărioara prin reprezentat legal Casa de Tip Familial Ştefan Cel Mare din Sighetu Marmaţiei, str. Ştefan Cel Mare, nr.67, reprezentată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş, cu sediul în Baia Mare, str. Banatului nr.1, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A obligat inculpata să plătească statului suma de 485 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, înregistrat la instanţă sub dosarul nr. 3628/307/07.12.2011, a fost trimisă în judecată inculpata Buftea Pălăguţa pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau violenţe prev. de art. 180, al.2 din C.pen, cu aplicarea art.41, al.2 din C.pen.

În conţinutul actului de sesizare a instanţei se reţine faptul că inculpata a deţinut funcţia de instructor cu educaţia la Casa de Tip Familial Ştefan Cel Mare din Sighetu Marmaţiei. Astfel în timpul programului de lucru, respectiv în data de 16.03.2011, ora 07,30, inculpata i-a cerut părţii vătămate minora Gangoş Mărioara să se îmbrace decent pentru a merge la şcoală dar aceasta a refuzat să-şi dea jos un accesoriu, împrejurări în care inculpata a prins-o de mână şi de gât şi a îmbrâncit-o spre un perete de la baie, iar minora s-a lovit în zona capului. Ulterior în aceeaşi zi la ora 17,00, minora se afla în sala de meditaţii cu alţi copii, iar inculpata i-a făcut observaţii cu nişte desene pe care minora le-a făcut cu pixul pe mâini şi a apreciat că a răspuns necuviincios, astfel că a lovit minora cu pumnul peste cap. Se mai reţine că minora a depus un certificat medico-legal din care rezultă că a suferit leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale.

Din probele de la dosar rezultă următoarea stare de fapt:

Inculpata în calitate de instructor la Casa de Tip Familial din Sighetu Marmaţiei, în data de 16.03.2011 fiind de serviciu, în jurul orei 07,30 a participat la supravegherea elevilor care se pregăteau să plece la şcoală. Astfel partea vătămată Gangoş Mărioara s-a îmbrăcat şi a intrat în baie, iar inculpata care o supraveghea a atras atenţia părţii vătămate că nu este îmbrăcată adecvat, iar în timp ce minora se aranja în baie, inculpata a intrat şi i-a răsucit mâna părţii vătămate a prins-o de gât şi a lovit-o cu capul da faianţă.

 În cursul aceleiaşi zile, la ora 17,00, partea vătămată era la meditaţii astfel că şi-a desenat nişte steluţe pe mână, moment în care a intervenit inculpata care i-a solicitat să-i prezinte mâna, iar ca urmare a refuzului i-a aplicat părţii vătămate o lovitură cu dosul palmei peste nas.

Starea de fapt este confirmată de certificatul medico-legal nr. 180/20.04.2011 emis de Cabinetul Medico-Legal Sighetu Marmaţiei, rezultă că leziunile au putut fi produse prin lovire cu sau de corp dur necesitând pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, dar şi de declaraţia părţii vătămate, probe care se coroborează cu declaraţiile martorilor Markocsan Ileana, Bota Ileana, Paşca Marian, Ardelean Anuţa şi Birşe Leonora Narcisa.

 Apreciind probele administrate în cauză, instanţa a considerat că inculpata se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180, al.2 din C.pen., realizând atât latura obiectivă a infracţiuni prin acte de violenţă ce au cauzat suferinţe fizice, faptă ce a fost comisă în formă continuată, în condiţiile art.41 al.2 din C.pen., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, iar sub aspectiv subiectiv inculpata a acţionat cu intenţie.

 Apărarea inculpatei că nu a săvârşit infracţiunea este contrazisă de ansamblul probator administrat în cauză, respectiv de martorii care au văzut când inculpata a intrat în baie după partea vătămată şi au auit imediat strigăte, precum şi care au văzut la meditaţie că partea vătămată a fost lovită de inculpată. De asemenea solicitarea apărătorului inculpatei de a se dispune achitarea în temeiul art.10, lit.b1 din C.proc.pen., respectiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, nu a fost acceptată de instanţă, în primul rând că inculpata nu a recunoscut că a comis faptele, iar în ceea ce priveşte pericolul social al acestora, nu se poate aprecia că acestea au adus o atingere minimă valorilor apărate de lege penală, în acest caz integritatea fizică şi corporală a persoanei în sensul art.181 C.pen., ci au cauzat suferinţe fizice.

 Faţă de faptul că vinovăţia inculpatei este dovedită, instanţa în temeiul art.345, al.2 C.pen., a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa amenzii de 500 lei, luând în considerare la individualizarea pedepsei în condiţiile art.72 C.pen., gradul de pericol social al faptei şi persoana făptuitoarei, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea amenzii penale, în condiţiile art.63 C.pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş precum şi inculpata Buftea Pălăguţa.

Parchetul a solicitat în recurs  reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatei în sensul majorării ei, dar şi obligarea acesteia  la plata despăgubirilor civile către partea vătămată.

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş critică hotărârea pronunţată sub aceleaşi aspecte invocate de parchet dar şi judecarea cauzei în lipsa lor. În plus, arată că recurenta Casa de tip familial nu are personalitate juridică, ci ei sunt cei care sunt îndrituiţi să apere interesele minorilor instituţionalizaţi, aşa cum este cazul părţii vătămate.

Inculpata în schimb solicită achitarea sa de orice penalitate, susţinând că hotărârea de condamnare nu se bazează pe probe concludente. Invocă în acest sens că  certificatul medico-legal este  eliberat la data de 18.04.2011, pe când ea este acuzată de o faptă care ar fi avut loc la data de 161.03.2011, iar martorii audiaţi nu confirmă că partea vătămată ar fi avut urme vizibile de lovituri.

Examinând recursurile declarate în baza motivelor invocate şi din oficiu, tribunalul constată următoarele:

Sesizată cu rechizitoriu, instanţa de fond a procedat  la judecarea cauzei audiind partea vătămată Gangoş Mărioara, martorii şi pe inculpata Buftea Pălăguţa pentru ca apoi, după dezbaterea cauzei pe fond din data de 30 ianuarie 2013  şi înainte de pronunţarea hotărârii să repună cauza pe rol, constatând că se impunea citarea şi a Direcţiei Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş.

Potrivit art. 291 C.pr.pen., judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită.

În mod evident, analizând modul de derulare a procesului, reiese că întreaga judecată a avut loc în lipsa reprezentantului legal al minorei şi anume Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş, dar  şi faptul că după dezbaterea cauzei, în mod formal a repus  cauza pe rol pentru a fi citată  această parte. Această modalitate de soluţionare a dosarului nu acoperă viciul de procedură care, în primul rând a dus la o încălcare a dreptului la apărare pentru minora – parte vătămată, minoră care este instituţionalizată şi care nu avea posibilitatea să-şi angajeze un apărător pentru a-i reprezenta interesele. Mai mult, instanţa putea eventual să analizeze şi oportunitatea desemnării unui avocat din oficiu.

De altfel, instanţa, în baza rolului ei activ şi în respectarea dispoziţiilor art. 17 Cod procedură penală aşa cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, avea obligaţia de a soluţiona din oficiu latura civilă prin stabilirea întinderii şi naturii prejudiciului cauzat părţii vătămate.

Pentru toate aceste motive, tribunalul  apreciază că hotărârea pronunţată în cauză a fost dată cu încălcarea unor norme imperative care guvernează procesul penal.

În rejudecare, după stabilirea cadrului procesual corect şi cu citarea tuturor părţilor, instanţa va proceda la reluarea întregii cercetări judecătoreşti.

În plus, pentru soluţionarea judicioasă a cauzei instanţa va administra orice alte probe necesare aflării adevărului şi soluţionării juste a cauzei, ca apoi în final, în funcţie de soluţia pronunţată sub aspectul laturii penale să hotărască şi cu privire la latura civilă a cauzei.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 38515  pct. 1 lit.d Cod procedură penală a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş precum şi inculpata Buftea Pălăguţa împotriva sentinţei penale nr. 124 din 27 februarie 2013 a Judecătoriei Sighetu-Marmaţiei, pe care a casat-o în totalitate şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Domenii speta

Spete similare