Nerespectarea disciplinei profesionale atrage răspunderea disciplinară a funcţionarului public

Hotărâre 4011 din 03.06.2013


Acte ale autorităţilor publice

Tribunalul Mehedinţi – sentinţă din 03.06.2013. Nerespectarea disciplinei profesionale atrage răspunderea disciplinară a funcţionarului public

Prin cererea formulată la 05.11.2012 şi înregistrată sub nr. 9545/101/2012, reclamantul GM a chemat în judecată Penitenciarul Z, formulând contestaţie împotriva Deciziei nr. 37/19.03.2012, emisă de directorul penitenciarului prin care a fost sancţionat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită , cu 10 % pe o perioadă de o lună, precum şi împotriva adresei nr. R/26056/25.04.2012 prin care i s-a comunicat că a fost menţinută decizia nr. 37/19.03.2012, privind sancţionarea disciplinară. Solicită totodată să se contate nulitatea absolută a Deciziei nr. 37/ 19.03.2012 emisă de directorul Penitenciarului Z, constatarea nulităţii absolute a adresei nr. R/26056/25.04.2012 , repararea pagubei cauzată de măsura abuzată şi cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei a arătat că este angajat al Penitenciarului Z , în funcţia agent de pază principal II, deţinând gradul de agent şef principal, iar prin Decizia 37/19.03.2012 emisă de directorul penitenciarului prin care a fost sancţionat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită , cu 10 % pe o perioadă de o lună, pentru neglijenţă şi superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Precizează că pentru a se ajunge la sancţionarea sa au fost parcurse mai multe etape şi puse la punct de funcţionarii instituţiei şi conducerea Penitenciarului în colaborare cu funcţionarii din ANP Bucureşti, prin chemarea sa la o reevaluare psihologică, pentru a fi intimidat, şantajat, jignit, calomniat şi discreditat şi pentru a fi acoperite abuzurile şi ilegalităţile ce fuseseră săvârşite împotriva sa. Pentru a se prezenta la reevaluare a fost convocat cu adresele 306513/07.12.2011 înregistrată la Penitenciarul Z sub nr. R/44677/09.12.2011 şi comunicată reclamantului la data de  09.12.2011 şi adresa nr. 306514/07.12.2011 şi înmânată reclamantului la aceeaşi dată, însă a refuzat în scris să se prezinte la reevaluare considerând că ambele adrese sunt netemeinice şi nefondate.

Totodată precizează că  directorul penitenciarului nu a luat în calcul raportul său şi a depus la Comisia de Disciplină sesizarea nr. 11/20.12.2011 împotriva reclamantului, insă Comisia de Disciplină nu a cercetat şi nu a luat în considerare raportul sau, aceştia nu au plecat de la prezumţia de nevinovăţie a reclamantului, aceştia acţionând la comanda funcţionarilor Penitenciarului şi a directorului acestuia.

Faţă de faptul că au fost încălcate prevederile legale în vigoare , a principiilor şi a obligaţiilor pe care le avea în calitate de membrii ai comisiei , a solicitat directorului instituţiei dizolvarea comisiei de disciplină, pentru grave abateri, însă această solicitare nu i-a fost luată în considerare.

Precizează că membrii comisiei nu au luat în considerare declaraţiile reclamantului  cu ocazia audierii şi obiecţiile pe care le-a făcut,  aceştia s-au antepronunţat, considerându-l vinovat.

Consideră că membrii Comisiei de Disciplină au încălcat art. 30 al. 3, care prevede că aceştia sunt obligaţi să formuleze în scris şi motivat opiniile , care vor fi anexate la Referat, însă aceştia nu şi-au îndeplinit această obligaţie..

În drept şi-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile Lg. 293/2004, Lg. 554/2004, OMJ nr. 2856/C/29.10.2004, OMJ nr. 2794/C/08.10.2004..

În dovedirea contestaţiei înţelege să se folosească de înscrisurile depuse la dosar: :decizia nr. 37/19.03.2012, plângerea prealabilă împotriva Deciziei 37/19.03.2012, adresa nr. R/26053/25.04.2012 ( răspuns la plângerea prealabilă).

La data de  18.02.2013, instanţa a solicitat a se înainta documentaţia de a stat la baza emiterii Deciziei nr. 37/19.03.2012 de Comisia de Disciplină din cadrul Penitenciarului Z.

La data 08.04.2013, reclamantul a solicitat a se lua interogatoriu pârâtului, interogatoriu pe care l-a depus în scris , totodată a depus la dosar Raportul nr. R/150236/28.02.2012, obiecţiuni la Raportul nr. 12/13 din 28.02.2012 al CD, Raportul nr. R/45124/14.12.2011, fişa postului pe anul 2011, adresa nr. R/150220/13.11.2012 şi precizări la contestaţie în sensul că a comunicat penitenciarului plângerea prealabilă pe care a formulat-o împotriva deciziei nr. 37/19.03.2012 însoţită de confirmarea de primire, răspunsul la plângerea prealabilă l-a primit la data de 04.05.2012 prin adresa nr. R/26056/25.04.2012.

Totodată precizează că a formulat contestaţie la data de 02.11.2012, considerând că a îndeplinit procedurile legale.

La data de 13.12.2012, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca fiind netemeinică, nefondată şi nelegală şi menţinerea deciziei nr. 37/19.03.2012.

Totodată invocă excepţia netimbrării acţiunii în baza Lg. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţia tardivităţii contestaţiei în raport de dispoziţiile Leg. 554/2004 a contenciosului administrativ.

La data de 22.04.2013, pârâtul Penitenciarul Z a răspuns la interogatoriul reclamantului, răspuns pe care l-a depus în scris şi la care a fost ataşat un set de înscrisuri.

Cu privire la excepţii invocate vor fi respinse astfel:

Cererea este scutită de taxă de timbru, având ca obiect sancţiune disciplinară.

Cu privire la excepţia tardivităţii, intimatul nu a făcut dovada  comunicării actului, încât reclamantul este considerat a fi formulat în termen cererea.

Cererea reclamantului este nefondata pentru urmatoarele motive:

Prin decizia nr.37/2012, fila 15, a fost sancţionat  cu diminuarea drepturilor salariale  cu 10% pe o perioada de  o luna întrucât a refuzat să se prezinte în vederea reevaluării psihologice. Fapta constituie abaterea  prevăzută de  art. 69 litera b şi art. 48 litera d din Legea nr.293/2004.

Din adresa  de la fila 43 rezultă că reclamantul a fost reprogramat la 15 decembrie 2011 pentru susţinerea evaluării psihologice, sens în care prin adresa nr R/45133 s-a făcut dovada  comunicării ordinului de serviciu

Prin sesizarea nr.11 din 20.12.2011, fila 62,  a fost anunţată comisia de disciplină.

Reclamantul nu a putut fi audiat  conform înscrisurilor de la filele 55-66.

Regimul juridic al functiei publice include si problema raspunderii juridice a functionarului public, care are ca finalitate restabilirea ordinii de drept incalcate ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite, precum si reprimarea si eliminarea unor astfel de fapte. Prin intermediul raspunderii juridice se urmareste realizarea unui dublu scop: preventiv-educativ si sanctionator. Functionarul public trebuie sa fie responsabil in indeplinirea atributiilor sale.

Functionarul public raspunde disciplinar pentru faptele ilicite prin care se incalca disciplina muncii, respectiv, pentru fapte prin care se incalca normele de conduita profesionala ce vizeaza relatiile din cadrul unui serviciu public precum si relatiile cu tertii. El va raspunde disciplinar si in situatia comiterii de fapte ilicite prin care sunt afectate statutul sau imaginea institutiei publice din care face parte.

Răspunderea disciplinară este atrasă în primul rând pentru nerespectarea disciplinei profesionale a funcţionarilor publici în cadrul raportului de subordonare ierarhică, raport de drept administrativ, ce poate coexista cu un raport de drept penal, (scoaterea de sub urmărire penală pentru o faptă, poate totuşi atrage răspunderea disciplinară). Pe de altă parte, răspunderea disciplinară poate interveni şi pentru fapte săvârşite în afara serviciului dacă acestea sunt de natură să aducă atingere prestigiului funcţiei publice. Aceasta este de altfel şi ceea ce o deosebeşte, în principal, de răspunderea disciplinară din dreptul muncii.

În cauză a fost respectată  procedura de aplicare a sancţiunilor administrativ – disciplinare trebuie să fie una contencioasă si cuprinde norme cu privire la: constatarea faptei , a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi rezultatul vătămător, termenele de prescripţie sau de decădere, stabilirea organului administraţiei publice competent să constate săvârşirea abaterii şi conţinutul actului de constatare,  exercitarea căilor de atac, modalităţi de executare.

Pentru motivele expuse  se va respinge contestaţia ca neîntemeiată.

Cauza de mai sus este irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Mehedinţi.