Aplicarea dispoziţiilor art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă

Sesizată fiind cu o cerere de constatare a componenţei masei succesorale, prima instanţă era datoare să se pronunţe, urmare a analizării probelor administrate, asupra a cât şi a ceea ce s-a dovedit de către reclamanţi ca formând activ patrimonial în masa succesorală a defunctului .Formularea unei pretenţii nu atrage automat necesitatea unei soluţii de admitere în tot ori, în caz contrar, de respingere a cererii reclamantului, dacă probele administrate susţin doar în parte legitimitatea cererii deduse judecăţii, iar instanţa de fond avea posibilitatea de a pune în discuţia părţilor situaţia de fapt şi motivarea în drept a pretenţiei reclamanţilor , conform prevederilor art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă 1865.

 Decizia civilă nr. 521/R din 19.11.2014

Prin sentinţa civilă nr. 10668 din 31.10.2013, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 13894/182/2011 s-a respins formulată de reclamanţii GA, OF, MG, MA, MM în contradictoriu cu pârâta MF.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta să constate că masa succesorală după defunctul MG, decedat la data de 12.12.2008 este formată din imobilul în natură apartament situat în Baia Mare, str. Victor Babeş nr. 3/8, identificat în CF 10082 topo 4206/6, format din 2 camere şi dependinţe, cu drept de superficie asupra terenului în indiviziune în suprafaţă de 18 mp în cotă de 1/1; să se constate că reclamanţii au vocaţie succesorală în cotă de 1/5 fiecare, în indiviziune,  dispunând întabularea lor la CF a dreptului de proprietate astfel dobândit pe numele acestora.

În motivare s-a arătat că defunctul, decedat la data de 12.12.2008 în Franţa, a fost unchiul reclamanţilor. Acesta a dobândit în cota de 1/1 imobilul mai sus-identificat. Defunctul nu a avut copii. Încă de la cumpărare, având în vedere împrejurarea că era cetăţean francez şi că locuia efectiv în Franţa, imobilului obiect al litigiului a fost în administrarea şi folosinţa reclamanţilor, până în prezent.

S-a mai arătat că reclamanţii nu au cunoscut-o pe pârâta, aceasta nu a fost prezentă la data cumpărării apartamentului. Defunctul unchi al reclamanţilor şi-a cumpărat acest apartament în  ideea de a reveni în ţară pe perioade mai lungi de timp, eventual definitiv, neamintind de existenţa vreunei soţii. Fosta soţie, pârâta, nu şi-a manifestat în nici un fel, nici expres nici tacit, vocaţia succesorală, în termen legal în aceste condiţii fiind renunţătoare la succesiune.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamanţii au solicitat să se constate că masa succesorală după defunctul MG, este formată din imobilul în natură apartament situat în Baia Mare, str. Victor Babeş nr. 3/8, identificat în CF 10082 nr. topo 4206/6, cu drept de superficie asupra terenului în indiviziune în suprafaţă de 18 mp în cotă de 1/1.

Potrivit art. 651 Cod civil, succesiunile se deschid prin moarte. Decesul unchiului reclamanţilor, a survenit la data de 12 decembrie 2008 astfel cum rezultă din certificatul de deces eliberat de Primăria municipiului Baia Mare in data de 01.09.2009 (f. 64). Dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 8 situat în Baia Mare, str. Victor Babeş, nr. 3, înscris în C.F. nr. 10082 Baia Mare, nr. topo 4206/6 şi dreptul de superficie asupra terenului în indiviziune în suprafaţă de 18 m.p., a fost dobândit de către defunctul MG prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 4154/09.09.2004 . Defunctul a cumpărat apartamentul ca bun comun, fiind căsătorit cu pârâta MF, potrivit menţiunilor contractului de vânzare – cumpărare.

În C.F. nr. 10082 Baia Mare nr. topo 4206/6 (f. 97) este înscris dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în Baia Mare, str. Victor Babeş, nr. 3, ap. 8 şi dreptul de superficie asupra terenului de 18 mp în favoarea lui defunctului şi a soţiei acestuia, pârâta în cauză.

Bunurile dobândite de către soţi în timpul căsătoriei sunt bunuri comune ale soţilor (art. 30 codul familiei). Prin urmare, bunurile cu privire la care s-a solicitat a se constata că fac parte din masa succesorală a defunctului, fiind dobândite în timpul căsătoriei, sunt bunuri comune ale defunctului şi ale soţiei acestuia – pârâta.

La deces, comunitatea de bunuri a încetat, trebuind să se determine partea cuvenită soţului defunct din această comunitate, care urma să intre în masa succesorală a acestuia, şi partea ce revenea pârâtei în calitate de codevălmaş din bunurile dobândite în timpul căsătoriei – bunuri incluse de către reclamanţi la masa succesorală în cotă de 1/1.

Raportat la cele expuse, s-a reţinut că bunurile cu privire la care se solicită a se constata că fac parte din masa succesorală, nu au aparţinut defunctului la data deschiderii succesiunii în cotă de 1/1.

În ceea ce priveşte petitele privind constatarea calităţii de moştenitori a reclamanţilor după defunctul şi întabularea în C.F. a dreptului de proprietate astfel dobândit în favoarea reclamanţilor acestea  s-a impus a fi respinse. De vreme ce nu s-a constatat existenta dreptului de proprietate asupra apartamentului şi a dreptului de superficie asupra terenului în cotă de 1/1 în patrimoniul defunctului înseamnă că aceste bunuri nu fac parte din masa succesorală iar reclamanţii nu pot dobândi mai multe drepturi decât avea antecesorul acestora asupra imobilelor în cauză, neputându-se dispune nici întabularea în cartea funciară. Mai mult, cu privire la solicitarea de a se constata calitatea de moştenitori a reclamanţilor, s-a reţinut că aceştia nu au făcut acte de acceptare a succesiunii. Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză (f. 84, 85, 219) a rezultat că singurul bun al defunctului, despre care au cunoştinţă martorii – apartamentul situat în Baia Mare, str. Victor Babeş, nu a fost folosit/locuit de nimeni. Singura persoană care a mers la apartament pentru a face curăţenie şi a aerisi apartamentul a fost reclamanta GA, care a achitat şi taxele pentru apartament.În cuprinsul acţiunii, s-a învederat faptul că apartamentul a fost în administraţia reclamanţilor, motivat de faptul că defunctul locuia în Franţa. Prin urmare, raportat la cele declarate de martori şi cele susţinute de reclamanţi, s-a apreciat că faptele materiale săvârşite de către reclamanta GA, reprezintă simple acte de conservare şi administrare care nu implică acceptarea moştenirii.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii solicitând admiterea recursului şi în principal casarea sentinţei civile nr. 10668 din 31.10.2013, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 138/182/2011, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe, raportat la prevederile art. 312, alin. 3 Cod procedură civilă 1865, respectiv prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului; în subsidiar, modificarea sentinţei civile nr. 10668 din 31.10.2013, în sensul admiterii acţiunii introductive de instanţă aşa cum a fost formulată, raportat la prevederile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304 indice 1 şi 312 alin. 5 Cod procedură civilă 1865, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

În motivarea recursului s-a învederat Tribunalului că presupunând că într-adevăr defunctul ar fi fost căsătorit la data achiziţionării apartamentului, iar apartamentul ar fi avut caracter de bun comun, instanţa ar fi trebuit să admită în parte acţiunea introductivă şi să constate că intră în masa succesorală doar cota de ½ parte din imobil, restul fiind cota de bun comun al soţiei supravieţuitoare, în nici un caz să respingă acţiunea, raportat la principiul qui potest plus, potest minus.

Recurenţii au susţinut că raportat la prevederile art. 673 indice 5 Cod procedură civilă 1865, instanţa ar fi trebuit să pronunţe o încheiere prin care să constate că în masa succesorală intră cota de ½ parte din imobil (ipotetic), restul fiind cota de bun comun.

Din interpretarea art. 673 indice 5 Cod procedură civilă 1865, rezultă că instanţa nu este ţinută de susţinerile părţilor în cadrul acţiunilor de sistare a stării de indiviziune, ci stabileşte, în baza probelor administrate, componenţa masei de împărţit, calitatea de coproprietar, cotele ce se cuvin părţilor.

Recurenţii au susţinut că prima instanţă nu a analizat un aspect esenţial al cauzei, respectiv conţinutul contractului de vânzare-cumpărare prin care defunctul a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu. Nu se află în dosarul notarului copia certificatului de căsătorie al lui. Prin urmare, notarul a consemnat în contract că MG este căsătorit cu MF doar în baza declaraţiei acestuia. Mai mult, cei trei martori audiaţi au declarat că defunctul nu a fost niciodată căsătorit. Pasul firesc pentru judecător, în opinia recurenţilor, ar fi trebuit să fie analizarea forţei probante a actului autentic, ceea ce nu face.

Actul autentic face dovada până la înscrierea în fals cu privire la menţiunile făcute de notarul public în baza atribuţiilor care îi sunt conferite de lege. În privinţa celorlalte menţiuni din actul autentic, făcute în baza declaraţiilor părţilor, actul autentic face dovada doar până la proba contrară, care poate fi făcută cu orice mijloc de probă. Dovedind cu martori că defunctul nu a fost căsătorit, în contra declaraţiei făcute de defunct cu ocazia cumpărării apartamentului, reiese o altă stare de fapt decât cea reţinută de prima instanţă. Dacă instanţa nu ar fi fost lămurită, există obligaţia de la lege pentru judecător de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Analizând sentinţa recurată, cu aplicarea prevederilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, Tribunalul reţine următoarele:

Prima instanţă a fost sesizată cu o cerere de dezbatere a moştenirii defunctului MG, strict în ce priveşte apartamentul situat în Baia Mare, strada V. Babeş nr. 3/8, înscris în CF nr. 10082 nr. topo 4206/6, reclamanţii solicitând a se constata că au vocaţie succesorală în cotă de 1/5 fiecare, în indiviziune, asupra acestui apartament, proprietatea defunctului în cotă de 1/1.

Întrucât acest apartament era înscris în CF nr. 10082 Baia Mare sub B292 în proprietatea lui MG căsătorit cu MF, instanţa de fond a apreciat că imobilul nu era în cotă de 1/1, proprietatea defunctului şi a respins acţiunea, reţinând ulterior (penultimul paragraf al sentinţei), că aceste bunuri nu fac parte din masa succesorală.

De asemenea, prima instanţă a considerat că reclamanţii nu au făcut acte de acceptare a moştenirii.

În aprecierea Tribunalului, sentinţa recurată a fost pronunţată urmare a unei insuficiente cercetări a fondului cauzei, ce echivalează cu necercetarea pricinii, sens în care, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă 1865, se impune casarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Sesizată fiind cu o cerere de constatare a componenţei masei succesorale, prima instanţă era datoare să se pronunţe, urmare a analizării probelor administrate, asupra a cât şi a ceea ce s-a dovedit de către reclamanţi ca formând activ patrimonial în masa succesorală a defunctului MG. Formularea unei pretenţii nu atrage automat necesitatea unei soluţii de admitere în tot ori, în caz contrar, de respingere a cererii reclamantului, dacă probele administrate susţin doar în parte legitimitatea cererii deduse judecăţii, iar instanţa de fond avea posibilitatea de a pune în discuţia părţilor situaţia de fapt şi motivarea în drept a pretenţiei reclamanţilor de includere a întregii cote de 1/1 din apartament (şi dreptul de superficie) în succesiunea defunctului, conform prevederilor art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă 1865.

În privinţa reclamantei GA s-a apreciat de către prima instanţă că, faptul că aceasta a achitat taxele pentru apartament reprezintă un simplu act de conservare şi administrare care nu implică acceptarea moştenirii, fără a se stabili în beneficiul cui s-ar fi realizat o eventuală administrare, câtă vreme defunctul decedase în Franţa, relaţii cu presupusa soţie a acestuia nu se păstrau şi de cuius nu avea copii.

Sub acest aspect, era o probă utilă chemarea reclamanţilor la interogatoriu, pentru a se lămuri circumstanţele deschiderii succesiunii, situaţia administrării în timp a apartamentului, exercitarea dreptului de opţiune succesorală, explicitarea situaţiei concrete a pârâtei în contextul în care deşi au susţinut că nu au cunoscut-o, totuşi reclamanţii au indicat fostul nume (D) şi o adresă care nu figura în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4154 din 9.09.2004 şi nici în cartea naţională de identitate a defunctului, anume cea din Franţa,

Conform certificatului de deces depus la fila 59 din dosarul primei instanţe, MG a decedat în localitatea franceză Bondy, probabil având ultimul domiciliul în Paris, str. Jules Valles nr. 14 . Nu s-a lămurit dacă acesta a păstrat cetăţenia română şi se impunea analizarea situaţiei juridice cu element de extraneitate (defunctul având naţionalitate franceză), dar bunuri succesorale în România.

De asemenea, era oportun ca instanţa să pună în discuţia părţilor, pentru deplina lămurire a cauzei, emiterea unei solicitări către autorităţile franceze competente pentru a se determina statutul civil concret al defunctului la data decesului (situaţia maritală), dacă s-a dezbătut succesiunea defunctului şi eventualii moştenitori.

Raportat la toate aceste aspecte, Tribunalul va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, aceasta urmând a proceda la administrarea tuturor probelor concludente, pertinente şi utile, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Domenii speta

Spete similare