Rejudecare după extrădare. Cerere formulată de persoana extrădată. Neîndeplinirea condiţiilor prevăzută de art. 522/1 Cod procedură penală.

Decizie 44 din 13.03.2012


Rejudecare după extrădare. Cerere formulată de persoana extrădată. Neîndeplinirea condiţiilor prevăzută  de art. 522/1 Cod procedură penală. 

Cod pr. penală : art. 522/1.

Convenţia europeană a drepturilor omului : art. 6.

Din economia dispoziţiilor art. 522/1 Cod pr. penală  rezultă că pentru rejudecarea unei persoane extrădate este necesară îndeplinirea condiţiei ca aceasta să fi fost judecată şi condamnată în lipsă.

În speţă , Curtea nu neagă împrejurarea că soluţionarea cauzei în fond şi apel s-a derulat în absenţa petentului condamnat, însă  în contextul în care recurentul petent a fost prezent în faţa instanţei de recurs, unde a fost audiat, recursul acestuia fiind respins pe fond, se apreciază că prima instanţă în mod corect a respins cererea petentul condamnatului  ca inadmisibilă.

Secţia pentru cauze cu minori şi de familie - Decizia penală nr. 44 / 13 martie 2012

Prin sentinţa penală nr. 22/02.02.2012 pronunţată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr. 118/243/2012  s-a dispus în baza art. 522/1 C.proc.pen.  respingerea ca inadmisibilă a cererii de rejudecare în caz de extrădare, formulată de petentul – condamnat H.C.P.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut, în esenţă,  că prin sentinţa penală nr. 24/05.02.2009 pronunţată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr. 2082/243/2008, modificată prin decizia penală nr. 163/A/2010 a Tribunalului Hunedoara şi rămasă definitivă prin  decizia penală nr. 153/08.10.2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, petentul - condamnat H. C. P. a fost condamnat la  pedeapsa rezultantă  de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea în condiţiile concursului de infracţiuni a  faptelor penale de furt calificat şi  asociere pentru săvârşirea  de infracţiuni .

S-a reţinut că petentul – condamnat s-a sustras urmăririi penale şi judecăţii în fond şi apel, pe numele său fiind emis mandat de arestare în lipsă, că  a fost audiat în recurs de către Curtea de Apel Alba Iulia, în prezenţa apărătorului ales, a propus probe în apărare, chiar dacă nu a fost prezent la toate dezbaterile asupra fondului cauzei, a avut apărător ales şi a uzitat prin apărătorii aleşi de calea de atac a apelului, care a fost soluţionat  de  Tribunalul Hunedoara, precum şi de calea de atac a recursului, adresându-se Curţii de Apel Alba Iulia.

Pe tot parcursul procesului penal, condamnatului i-a fost respectat dreptul la apărare, beneficiind de asistenţă juridică din partea unor apărători aleşi, care au asistat la audierea sa , au formulat probatorii în apărare şi au participat la efectuarea tuturor actelor procedurale din cauză, că a uzitat de căile de atac ordinare apelul şi recursul şi calea extraordinară de atac revizuirea .

Prin urmare, rezultă că petentul – condamnat nu a fost judecat şi condamnat în lipsă, fiindu-i respectat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Faţă de aceste considerente, instanţa a apreciat , că cererea condamnatului nu întruneşte condiţiile impuse de art. 522/1 C. proc. pen., petentul – condamnat nefiind judecat şi condamnat în lipsă şi prin urmare cererea de rejudecare în caz de extrădare, formulată de petentul – condamnat este  inadmisibilă, fiind respinsă ca atare.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs în termenul legal, petentul condamnat  H.C.P.,  solicitând admiterea recursului , casarea sentinţei penale atacate şi admiterea cererii de rejudecare după extrădare ca fiind admisibilă prin prisma cerinţele  art.522/1 Cod procedură penală.

Prin decizia penală nr. 44 din  13 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru cauze cu minori şi de familie s-a dispus respingerea  ca nefondat recursul formulat de condamnatul H. C. P.

Pentru a pronunţa această hotărâre  instanţa de recurs a reţinut următoarele:

Rejudecarea în caz de extrădare este reglementată în art. 522/1 C. proc. pen., potrivit căruia în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.

Din economia textului de lege mai sus citat, rezultă că pentru rejudecarea unei persoane extrădate este necesară îndeplinirea condiţiei ca aceasta să fi fost judecată şi condamnată în lipsă. Din modul de redactare a textului de lege rezultă că  nu întotdeauna are loc rejudecarea persoanei extrădate, ci numai atunci când aceasta a fost judecată şi condamnată în lipsă.

În sprijinul acestei soluţii vin şi prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, noua procedură de judecată are scop salvgardarea drepturilor la apărare a persoanei care, judecată şi condamnată în lipsă, nu a avut cunoştinţă de procesul pornit împotriva sa şi, prin urmare, nu a fost în măsură să-şi facă apărările. Consecinţa acestei dispoziţii este aceea că, la primirea solicitării de rejudecare din partea condamnatului, instanţa competentă este datoare să examineze dacă condiţia privind judecarea şi condamnarea în lipsă este îndeplinită, aceasta fiind o condiţie de admisibilitate după care se procedează la soluţionare.

Pentru  interpretarea dispoziţiile art. 522/1 Cod procedură penală trebuie avute în vedere şi considerentele  Deciziei nr. 5454/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care se prevede cu claritate că persoana extrădată va beneficia de rejudecarea cauzei numai în cazul când nu a avut cunoştinţă de derularea întregului proces penal, aceasta începând deci cu cercetările efectuate în cursul urmăririi penale.

Revenind la speţa dedusă judecăţii, Curtea constată că judecătorul de fond a procedat la o corectă aplicare a legii  atunci  când a apreciat că în raport de împrejurările concrete ale cauzei petentul condamnat nu poate beneficia de prevederile art. 522/1 Cod pr. penală.

Este de necontestat că recurentul petent condamnat  a fost prezent în faţa instanţei de judecată învestită cu soluţionarea cauzei, a fost audiat în recurs de către Curtea de Apel Alba Iulia, în prezenţa apărătorului ales,  dând declaraţia aflată la fila  307 din dosar nr. 1261/97/2010 al Curţii de Apel Alba Iulia.

De asemenea, se constată că recurentul condamnat  a propus probe în apărare, chiar dacă nu a fost prezent la toate dezbaterile asupra fondului cauzei ,a avut apărător ales şi a uzat prin apărătorii aleşi de calea de atac a apelului, care a fost soluţionat  de  Tribunalul Hunedoara, precum şi de calea de atac a recursului, adresându-se Curţii de Apel Alba Iulia.

Pe tot parcursul procesului penal, condamnatului i-a fost respectat dreptul la apărare, beneficiind de asistenţă juridică din partea unor apărători aleşi, care au asistat la audierea sa în faţa instanţei de recurs, au formulat probatorii în apărare şi au participat la efectuarea tuturor actelor procedurale din cauză.

Curtea nu neagă împrejurarea că soluţionarea cauzei în fond şi apel s-a derulat în absenţa petentului condamnat, însă  în contextul în care recurentul a fost prezent în faţa instanţei de recurs, unde a fost audiat , recursul acestuia fiind respins pe fond, se apreciază că prima instanţă în mod corect a respins cererea petentul condamnatului  ca inadmisibilă.

Aşa fiind, Curtea, în baza dispoziţiile  art. 385/15 pct. 1, lit. b Cod pr.p. va respinge ca nefondat recursul formulat de condamnatul H.C.P.