Greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1551 Cod procedură civilă

In situaţia în care partea în sarcina căreia s-a dispus de către instanţa achitarea onorariului pentru expertiza nu se conformează, sancţiunea aplicabilă este cea prevăzuta de art. 170 Cod procedură civilă care în alin. 3, arată că neîndeplinirea obligaţiei atrage decăderea din dovada încuviinţată, în situaţia în care lucrarea de expertiză nu a fost efectuată., fiind greşită aplicarea în această situaţie a dispoziţiilor art. 1551 Cod procedură civilă.

Decizia civilă nr. 543/R din 26.11.2014

Prin încheierea civilă pronunţată de Judecătoria Târgu Lăpuş în dosarul nr. 356/319/2012 la data de 11.09.2014 a fost suspendată judecarea acţiunii formulate de către reclamantul Primarul Comunei Copalnic Mănăştur în contradictoriu cu pârâţii BA, MM, BD, DA, Instituţia Prefectului - Comisia Judeţeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureş şi Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Copalnic-Mănăştur, având ca obiect fond funciar - anulare parţială titlu de proprietate, până la îndeplinirea de către reclamant a obligaţiilor procesuale  stabilite în sarcina acestuia.

În motivarea încheierii s-a reţinut că prin încheierea de şedinţă din data de 23.05.2013, instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize judiciare în specialitatea topografie, iar la termenul următor din data de 20.06.2013, a încuviinţat acest mijloc de probă, ocazie cu care  s-a pus în vederea reclamantului să achite  avansul de onorariu, în sumă de 700 lei, în contul expertului PCG.

În şedinţa publică din data de 07.11.2013,  a fost încuviinţat decontul final în sumă de 2.244 lei, cu această ocazie fiind depus şi raportul de expertiză tehnică iniţial, iar pentru fiecare din termenele de judecată ulterioare, până în prezent, reclamantul a fost citat cu menţiunea de achita contravaloarea expertizei.

Ca urmare a obiecţiunilor formulate pârâta BA, instanţa a încuviinţat completarea raportului, suplimentul de expertiză fiind depus la termenul din 10.04.2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 1551 vechiul Cod de procedură civilă, măsura suspendării poate fi aplicată atunci când neîndeplinirea de către reclamant a obligaţiilor impuse de lege sau stabilite de instanţă împiedică desfăşurarea normală a cauzei.

Prin obligaţii „stabilite de instanţă” trebuie să se înţeleagă dispoziţii fără îndeplinirea cărora nu se poate păşi la judecată.

Relevant este faptul că în cauză este necesară a doua completare a expertizei judiciare topografice în care expertul să lămurească aspectele contradictorii existente între concluziile raportul iniţial şi primul supliment  de expertiză, deoarece, pe de o parte, această inadvertenţă ţine de esenţa litigiului existent între părţi,  iar pe de altă parte, celelalte mijloace de probă administrate nu pot înlocui puterea probatorie a unor cunoştinţe de specialitate în domeniul topografiei care, în majoritatea litigiilor de fond funciar, oferă instanţei fundamentul principal în vederea pronunţării unei soluţii legale şi temeinice. 

De asemenea, ţinând cont şi de solicitarea d-lui expert, depusă la acest termen,  rezultă că neplata de către reclamant  a decontului final aferent raportului de expertiză iniţial (celelalte părţi refuzând expres suportarea acestor cheltuieli) este de natură să împiedice judecata cauzei.

Raportat la cererea expertului numit, de pronunţare a unei încheieri executorii prin care acesta să-şi recupereze costurile ocazionate de efectuarea expertizei judiciare, instanţa este de părere că la acest moment procesual, singurul mijloc legal de a sancţiona atitudinea procesuală a reclamantului este suspendarea judecăţii urmând ca, indiferent de modalitatea în care cauza va fi soluţionată,  onorariul expertului să fie inclus  în cheltuielile de judecată  ce vor fi suportate de partea care va cădea în pretenţii, în baza art.274 – 277 vechiul Cod de procedură civilă, aspect ce va fi inclus în hotărârea judecătorească  finală, susceptibilă de a fi pusă în executare.

Având în vedere  că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile procesuale  de a face dovada achitării avansului onorariu pentru expert în sumă de 2244 lei,  cu toate că a fost citată  succesiv cu această menţiune, instanţa în temeiul art. 1551 Cod procedură civilă, a suspendat judecare prezentei cauze, până la îndeplinirea de către reclamant a obligaţiilor procesuale.

Împotriva acestei  încheieri au formulat recurs, recurentele MM şi BDA, solicitând casarea încheierii şi reluarea judecării cauzei.

În motivele de recurs, recurentele au arătat următoarele: Prin încheierea de şedinţă din data de 11.09.2014 judecătorul fondului, din cauza nedepunerii de către reclamantul Primarul comunei Copalnic Mănăştur  a onorariului cuvenit expertului în sumă de 2.244 lei, în temeiul prevederilor art. 155 indice 1 din Cod procedură civilă a dispus suspendarea soluţionării cauzei până la îndeplinirea de către reclamant a plăţii onorariului.

In această cauză recurentele au calitatea de interveniente – pârâte, Interesul recurentelor în promovarea recursului îl constituie faptul că din anul 2010 pârâta reclamantă BA ocupă în mod abuziv şi nejustificat suprafaţa de teren ce a fost reconstituită antecesorului recurentelor MV din locul numit Cornet, iar prin întâmpinarea sa, depusă la dosarul cauzei, reconventional a cerut anularea titlului de proprietate emis pe numele tatălui respectiv soţului, fiind astfel interveniente forţate în acest dosar.

Reclamantei pârâte BA i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren în locul numit „Muncel,, din localitatea Copalnic, respectiv în alt loc decât în Cornet, unde i-a fost reconstituit dreptul asupra terenului antecesorului recurentelor MV. Cu toate acestea, intimata ocupă şi foloseşte şi astăzi din anul 2010 terenul atribuit lui MV în mod nejustificat. Ocupând în mod abuziv terenul atribuit lui MV şi folosind acest teren, recurentelor le creează un mare prejudiciu, iar prin suspendarea soluţionării cauzei, interesele recurentelor sunt prejudiciate.

Titularului cererii de chemare în judecată, Primarul comunei Copalnic Mănăştur nu-i sunt prejudiciate interesele prin suspendarea cauzei chiar dacă el este cel ce a promovat cererea de chemare în judecată împotriva numitei BA.

Analizând motivul pentru care instanţa fondului a dispus suspendarea soluţionării cauzei recurentele apreciază că acesta este neîntemeiat, iar luarea măsurii suspendării este profund nelegală.

In opinia recurentelor, nedepunerea la dosar a chitanţei atestând achitarea onorariului sau a diferenţei de onorariu pentru expertul judiciar nu atrage incidenţa art. 155 indice 1 Cod procedura civilă.

In situaţia în care partea în sarcina căreia s-a dispus de către instanţă achitarea onorariului pentru expertiză nu se conformează, sancţiunea aplicabilă este cea prevăzută de art. 170 Cod procedură civilă care în alin. al 3-lea, arată că „neîndeplinirea obligaţiei atrage decăderea din dovada încuviinţată,, în situaţia în care lucrarea de expertiză nu a fost efectuată.

In situaţia de faţă expertiza tehnică judiciară dispusă de instanţă în sarcina expertului judiciar a fost efectuată şi depusă la dosar, dar aşa cum corect a reţinut instanţa fondului, reclamantul principal (care a cerut anularea titlului de proprietate emis pe numele lui BA nu a achitat onorariul pentru expertiză, stabilit de către instanţă în condiţiile art. 22-23 din OG 2/2000 modificată, instanţa avea posibilitatea să aplice dispoziţiile prev. art. 213 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv să oblige reclamantul la plata onorariului pentru expert prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor.

Or, judecata, aşa cum rezultă din hotărârea atacată, pe temeiul faptului că nu a fost achitat onorariului expertului a fost suspendată pe temeiul art. 155 indice 1.

Potrivit art. 155 indice 1 Cod procedură civilă: alin. 1: „Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecaţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate.”

Analizând din perspectiva altor dispoziţii legale ce reglementează suspendarea unei cauze, recurentele apreciază că hotărârea instanţei fondului este nelegală.

Astfel în conformitate cu dispoziţiile art. 244 indice 1 Cod procedură civilă, asupra suspendării judecării procesului instanţa se pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat.

Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.

Recurentele  nu au formulat cerere de repunere pe rol, deşi apreciază că ea era întemeiată tocmai pentru că la termenul de judecată din 11.09.2014 expertul a formulat şi el o cerere prin care solicită obligarea reclamantului la plata onorariului iar la această cerere instanţa dat un răspuns ce şi acesta excede cadrului legal.

In ceea ce priveşte nedepunerea la dosar a dovezii achitării decontului final al lucrării de expertiză, împrejurare reţinută în practicaua încheierii recurate, recurentele apreciază că trebuie reţinut că, potrivit art. 22 din OG 2/21.01.2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară - , astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea 37/2009 şi Legea 178/2009, raportul de expertiză, însoţit de nota de evaluare a onorariului, împreună cu toate cheltuielile necesare pentru efectuarea expertizei, dacă este cazul, se depun la organul cu atribuţii jurisdicţionale care a încuviinţat expertiza.

Aceste obligaţii au fost îndeplinite de expertul desemnat.

După stabilirea onorariului definitiv, precum şi, dacă este cazul, a cuantumului cheltuielilor de transport, cazare, diurnă, sau al altor cheltuieli necesare pentru efectuarea expertizei, organul cu atribuţii jurisdicţionale încuviinţează biroul local de expertize în vederea efectuării plăţii.

Potrivit art. 23 din OG 2/2000 modificată, onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabileşte de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcţie de complexitatea lucrării, volumul de lucru depus şi de gradul profesional ori ştiinţific al expertului sau al specialistului, ceea ce presupune analizarea în prealabil a lucrării de expertiză depuse la dosar de către expert.

In situaţia în care partea în sarcina căreia s-a dispus de către instanţa achitarea onorariului pentru expertiza nu se conformează, sancţiunea aplicabilă este cea prevăzuta de art. 170 Cod procedură civilă care în alin. al 3- lea, arată că neîndeplinirea obligaţiei atrage decăderea din dovada încuviinţată, în situaţia în care lucrarea de expertiză nu a fost efectuată.

Dacă expertiza tehnică judiciară a fost efectuată şi depusă la dosar iar partea refuză achitarea onorariului pentru expertiză, stabilit de către instanţa în condiţiile art. 22-23 din OG 2/2000 modificată, instanţa are posibilitatea să aplice art. 213 alin. 2 Cod procedură civilă, obligând la plata onorariului pentru expert prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor.

Nedepunerea la dosar a chitanţei atestând achitarea diferenţei de onorariu pentru expertul judiciar nu atrage incidenţa art. 155 indice 1 Cod procedură civilă, sarcina probei incumbând reclamantului, şi nicidecum instanţei de judecată.

Aceasta pentru ca principiul rolului activ al instanţei, prevăzut de art. 129 pct. 5 Cod procedura civila nu poate fi escaladat în sensul asumării de către instanţa de judecata a sarcinii probei.

In drept se invocă dispoziţiile art. 299, 301, 302 şi 312 Cod procedură civilă, art. 244 indice 1 alin 2 din Cod procedură civilă.

Intimata a depus întâmpinare la cererea de recurs solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că prin încheierea de şedinţă din data de 11.09.2014 a Judecătoriei Târgu Lăpuş pronunţată în dosar nr.356/319/2012, s-a dispus în conformitate cu dispoziţiile art. 155 indice 1 Cod procedură civilă  suspendarea judecării cauzei în dosarul sus menţionat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a avut în vedere următoarele: La termenul din 23.05.2013, instanţa din oficiu a pus în discuţia părţilor necesitatea efectuării în cauză a unei expertize judiciare în specialitatea topografie, raportat la obiectul cererii de chemare în judecate, respectiv anulare parţială titlu de proprietate. La termenul de judecată următor, respectiv 20.06.2013, instanţa fondului a încuviinţat efectuarea unei expertize topografice, punând în vedere reclamantului-intimat Primarul Comunei Copalnie-Mănăştur să achite un avans onorariu expert in suma de 700 lei, în contul expertului.

Expertul numit în cauză a procedat la întocmirea expertizei ordonate a fi efectuate în cauză, fiind depusă la dosar la termenul din 7.11.201 ocazie cu care a fost încuviinţat decontul final în sumă de 2.244 lei. La fiecare din termenele care au urmat (12.12.2013, 06.02.2014, 13.03.2014, 10.04.2014, 22.05.2014,12.06.2014 şi 11.09.2014), reclamantul-intimat a fost citat cu menţiunea să achite contravaloarea expertizei, obligaţie pe care acesta nu şi-a îndeplinit-o.

Ulterior, instanţa a încuviinţat completarea raportului de expertiză, ca urmare a obiecţiunilor formulate de intimata-pârâtă BA, această completare fiind depusă la termenul din data de 10.04.2014.

Astfel, raportat la concluziile contradictorii existente în raportul de expertiză tehnică judiciare şi cele din suplimentul de expertiză, prin notei de şedinţă depuse la termenul din 12.06.2014, intimata-pârâtă a solicitat instanţei a se reveni cu adresă la expert pentru a lămuri aspectele contradictorii cuprinse în concluziile prezentate de acesta, fiind absolut necesare în vederea soluţionării prezentului litigiu.

Întrucât reclamanta nu a înţeles să-şi îndeplinească obligaţiile stabilite de instanţă de achitare a contravalorii expertizei judiciare topografice efectuate, instanţa în mod legal şi corect a apreciat că fără îndeplinirea acestor obligaţii nu se poate păşi la judecată, respectiv o completare la raport nu s-ar realiza câtă vreme nu a fost achitat nici cel iniţial, astfel încât neplata de către reclamant a decontului final aferent raportului iniţial este de natură să împiedice judecata.

Potrivit art.155 indice 1 Cod procedură civilă, când se constată că desfăşurare normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţi, instanţa poate suspenda judecata arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate.

Analizând încheierea civilă din 11.09.2014 pronunţată de Judecătoria Târgu Lăpuş în dosarul nr. 356/319/2012, pe baza motivelor de recurs formulate şi în considerarea dispoziţiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

În cauză se verifică incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motivul de nelegalitate  vizând faptul că hotărârea  pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă 1865 are în speţă în vedere aplicarea unui text de lege străin de situaţia de fapt sau extinderea normei de drept la situaţii neaplicabile în speţă.

În raport de criticile formulate şi analizând încheierea recurată prin prisma dispoziţiilor legale incidente în cauză  tribunalul constată că instanţa a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 155 indice 1 Cod procedură civilă 1865.

Astfel, potrivit textului legal menţionat, instanţa poate  suspenda judecata atunci când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii.

În speţă, aspectele reţinute de prima instanţă  în considerentele încheierii atacate  nu intră sub incidenţa art. 155 indice 1 Cod procedură civilă.

In situaţia în care partea în sarcina căreia s-a dispus de către instanţă achitarea onorariului pentru expertiză nu se conformează, sancţiunea aplicabilă este cea prevăzută de art. 170 Cod procedură civilă care în alin. al 3-lea, arată că „neîndeplinirea obligaţiei atrage decăderea din dovada încuviinţată,, în situaţia în care lucrarea de expertiză nu a fost efectuată.

In situaţia de faţă expertiza tehnică judiciară dispusă de instanţă în sarcina expertului judiciar a fost efectuată şi depusă la dosar, dar aşa cum corect a reţinut instanţa fondului, reclamantul principal (care a cerut anularea titlului de proprietate emis pe numele lui BA nu a achitat onorariul pentru expertiză, stabilit de către instanţă în condiţiile art. 22-23 din OG 2/2000 modificată, instanţa avea posibilitatea să aplice dispoziţiile prev. art. 213 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv să oblige reclamantul la plata onorariului pentru expert prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor.

Or, judecata, aşa cum rezultă din hotărârea atacată, pe temeiul faptului că nu a fost achitat onorariului expertului a fost suspendată pe temeiul art. 155 indice 1.

Potrivit art. 155 indice 1 Cod procedură civilă: alin. 1: „Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecaţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate.”

Potrivit art. 23 din OG 2/2000 modificată, onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabileşte de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcţie de complexitatea lucrării, volumul de lucru depus şi de gradul profesional ori ştiinţific al expertului sau al specialistului, ceea ce presupune analizarea în prealabil a lucrării de expertiză depuse la dosar de către expert.

In situaţia în care partea în sarcina căreia s-a dispus de către instanţa achitarea onorariului pentru expertiza nu se conformează, sancţiunea aplicabilă este cea prevăzuta de art. 170 Cod procedură civilă care în alin. al 3- lea, arată că neîndeplinirea obligaţiei atrage decăderea din dovada încuviinţată, în situaţia în care lucrarea de expertiză nu a fost efectuată.

Dacă expertiza tehnică judiciară a fost efectuată şi depusă la dosar iar partea refuză achitarea onorariului pentru expertiză, stabilit de către instanţa în condiţiile art. 22-23 din OG 2/2000 modificată, instanţa are posibilitatea să aplice art. 213 alin. 2 Cod procedură civilă, obligând la plata onorariului pentru expert prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor.

Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 3 şi 5 Cod procedură civilă 1865, tribunalul va admite recursul, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza spre continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe.

Domenii speta

Spete similare