Contestaţie în anulare

DOSAR NR.3421/93/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1804R

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DIN  10.07.2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT  DIN:

PRESEDINTE: C.A.M.

JUDECĂTOR: N.G.

JUDECĂTOR: V.E.

GREFIER : I.L.

Pe rol judecarea contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea B. A. împotriva deciziei civile nr. …./28.05.2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. …/94/2010, în contradictoriu cu intimatele COMISIA COMUNALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR S., COMISIA JUDEŢEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA ILFOV, intervenient SC S.R. E.I.SRL, în cauza având ca obiect fond funciar. 

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 08.07.2014, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta şi când având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise la dosar instanţa a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, când

T R I B U N A L U L,

Prin decizia civilă nr. …/28.05.2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. …/94/201 au fost respinse ca neîntemeiate, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intervenientei şi excepţia lipsei de interes, a fost respins  recursul formulat de recurenta reclamantă B.A., în contradictoriu cu intimata intervenientă SC S.R.E.I. SRL, şi intimatele pârâte COMISIA COMUNALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR S., COMISIA JUDEŢEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA ILFOV, ca nefondat şi a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea intervenientei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intervenientei, tribunalul a reţinut următoarele :

A stabili că cel chemat în judecată poate pretinde sau nu aceleaşi drepturi ca şi reclamantul presupune o cercetare a fondului raportului juridic dedus judecăţii, pentru că numai astfel se poate determina în ce măsură cererea de intervenţie este sau nu fondată. Cu alte cuvinte, problema calităţii procesuale pasive a intervenientei se confundă cu problema temeiniciei cererii prin care a devenit parte în proces. Aşadar, calitatea procesuală a celui chemat în judecată în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pr. civ. nu poate fi analizată pe cale de excepţie.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intervenientei va fi respinsă ca neîntemeiată.

Analizând excepţia lipsei de interes, tribunalul a reţinut următoarele:

În susţinerea excepţiei lipsei de interes s-a invocat faptul că reclamanta nu a solicitat faţă de intervenientă verificarea titlului de proprietate asupra terenului acesteia ori anularea acestui titlu şi nici nu a solicitat vreo pretenţie în prezenta cauză, nejustificând astfel vreun interes legitim faţă de aceasta. 

Tribunalul a reţinut că una dintre condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea acţiunii civile este aceea a dovedirii existenţei unui interes, înţelegându-se prin aceasta folosul practic urmărit de către cel care a pus în mişcare acţiunea civilă. De asemenea, interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: să fie legitim, să fie născut şi actual, să fie personal şi direct. În speţă, aceste condiţii sunt îndeplinite, întrucât prin cererea de intervenţie depusă la dosarul primei instanţe reclamanta susţine că intervenienta ocupă terenul care face obiectul prezentei cauze, astfel încât aceasta invocă existenţa unui interes născut şi actual. 

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent, dar şi a dispoziţiilor art. 3041 Cod proc. civ., tribunalul constată următoarele:

Prin cererea de recurs recurenta a invocat faptul că motivarea primei instanţe este telegrafică, în afara probelor administrate, existând o evidentă contradicţie între motivare şi dispozitivul sentinţei pronunţate.

Criticile recurentei sunt neîntemeiate. Astfel, articolul 261 alin. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă stabileşte că o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii judecătoreşti presupune stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, precum şi raţionamentul logico-juridic care a stat la baza soluţiei adoptate.

Obligaţia impusă judecătorului, prin textul legal anterior menţionat, de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluţia dată, de ce a admis sau a respins susţinerile părţii, de ce a aplicat  o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligaţie esenţială, a cărei încălcare duce la desfiinţarea hotărârii.

În speţă, se constată că hotărârea atacată este motivată în fapt sau în drept, astfel încât, pe calea controlului judiciar, tribunalul poate analiza justeţea ei. În considerentele acesteia a fost arătat de ce s-a apreciat că nu sunt întemeiate susţinerile reclamantei, în conformitate cu obiectul cauzei, astfel cum acesta a fost formulat de către aceasta. În consecinţă primul motiv de recurs va fi respins ca neîntemeiat. 

Recurenta a mai susţinut că din motivarea primei instanţe nu se înţelege dacă nu se putea solicita reconstituirea dreptului de proprietate datorită nerespectării termenului, ori pentru că terenul în cauză a fost dat unei alte persoane.

Tribunalul a apreciat că nici acest motiv nu este întemeiat. Din cuprinsul deciziei primei instanţe reiese faptul că motivul respingerii cererii de chemare în judecată este acela că reclamanta nu a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul în suprafaţă de 3020 m.p. în termenul prevăzut de lege.  În ceea ce priveşte motivarea primei instanţe în sensul că terenul în litigiu a fost acordat unei alte persoane, aceasta a reprezentat un argument suplimentar pentru respingerea cererii reclamantei, în afara celui deja menţionat, respectiv nerespectarea termenului de formulare a cererii de reconstituire.

Recurenta a invocat şi faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii de intervenţie formulată de către recurentă, în temeiul prevederilor art. 57 C. pr. civ.. Tribunalul apreciază că în această situaţie, recurenta avea posibilitatea de a solicita, în temeiul prevederilor art. 2812 C. pr. civ., completarea dispozitivului sentinţei civile pronunţate. Or, potrivit art. 2812a C. pr. civ., completarea hotărârii nu poate fi solicitată pe calea apelului sau a recursului, ci numai prin intermediul cerii de completare a dispozitivului.

Un alt motiv de recurs priveşte faptul că cererile de probe formulate au fost trecute sub tăcere de către prima instanţă ori au rămas fără vreo soluţionare, ceea ce a dus la încălcarea drepturilor recurentei. Nici acest motiv nu este întemeiat. Astfel, la termenul de judecată din data de 05.05.2011 prima instanţă a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri şi expertiză în specialitatea topometrie, raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei (f. 145), au fost formulate obiecţiuni la acesta, care au fost încuviinţate de către prima instanţă (f. 174), iar expertul a depus răspunsul la aceste obiecţiuni. 

Având în vedere considerentele expuse mai sus, tribunalul a constatat că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, prima instanţă pronunţând o soluţie legală şi temeinică.

Prin urmare, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul a fost respins ca nefondat.

În temeiul art. 274 C. pr. civ., a fost respinsa ca neîntemeiată cererea intervenientei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât în cauză nu a fost făcută dovada efectuării acestor cheltuieli.

Împotriva deciziei civile nr. ../28.05.2013, a formulat contestaţie în anulare recurenta solicitând admiterea contestaţiei în anulare.

În motivare s-a arătat că motivare sentinţei instanţa de recurs nu a analizat motivul de recurs potrivit căruia sentinţa recurată este în afara probelor administrate şi nu a arătat pe ce argumente se sprijină concluzia instanţei de recurs că sentinţa instanţei de fond a respectat situaţia de fapt, relevată de probele existente la dosar.

S-a mai arătat că instanţa de recurs nu a analizat faptul că terenurile care nu se încadrau în prevederile legii 18/1991 în perioada legală de depunere a cererilor pe legea 18/1991 şi că prin decizia contestată se sugerează că terenul a fost la dispoziţia Comisiei locale şi că recurent nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul legal deşi la dosarul cauzei se află ataşate cererile nr. ../12.01.1998 şi …/10.08.2005.

Contestatoarea a invocat că instanţa de recurs nu a analizat susţinerea potrivit căreia abia legea 169/1997 oferea prilejul de depunere a unor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri care nu s-au încadrat în condiţiile necesare şi imperative ale legii 18/1991 în perioada legală de depunere a cererilor pe legea nr.18/1991.

S-a mai arătat că deşi instanţa de recurs a reţinut faptul că s-ar fi invocat că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii de intervenţie, în realitate s-a invocat faptul că s-au petrecut ilegalităţi în modul de citare a Sc. S.R.E.I. Srl, în sensul că citarea acesteia nu a fost efectivă, aceasta nu a participat la nicio şedinţă de judecată în faţa instanţei de fond şi părţile nu i-au putut adresa solicitări. Raportul de expertiză efectuat în cauză nu s-a efectuat în prezenţa acestei societăţi deşi şi expertul desemnat în cauză concluzionase în acest sens.

Contestatoare a arătat că instanţa de recurs nu a analizat faptul că la dosarul cauzei există numeroase cererii adresate instanţei de a anula actul de vânzare cumpărare …/1994 şi titlurile de proprietate …/2003 şi …/2005 referitor la suprafaţa în litigiu şi faptul că Primăria Snagov nu a răspuns solicitării primei instanţe de a depune la dosar toate documentele care au stat la baza eliberării titlurilor de proprietate …/2003 şi …/2005.

S-a mai arăta că prin decizia de recurs nu au fost analizate susţinerile referitoare la neaplicabilitatea dispoziţiilor deciziei nr. …/1997 a ÎCCJ în prezenta speţă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 19.05.2014 intimata intervenientă S.R.E.I.  Srl a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare şi respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă şi neîntemeiată.

Cu privire la excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare s-a arătat că decizia nr. …/2013 a Tribunalului Ilfov a fost redacatată la data de 21.08.2013, iar contestaţia a fost depusă la data de 27.09.2013, motiv pentru care a solicitat verificare datei la care contestatoare a luat cunoştinţă de conţinutul acesteia şi în cazul în care perioada scursă de la momentul luării la cunoştinţă şi până la data formulării contestaţiei în anulare este mai mare de 15 zile se solicita respingerea contestaţiei în anulare ca tardiv introdusă.

Cu privire la inadmisibilitatea contestaţiei în anulare s-a arătat că nici unul din motivele invocate de contestatoare nu se circumscrie motivelor prevăzute de art. 503 C. proc. Civ.

S-a mai arătat că instanţa de recurs a cercetat nu doar toate motivele invocate de recurentă dar şi din prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 3041 Cproc. Civ. pronunţând o hotărâre legală şi temeinică prin care a confirmat legalitate şi temeinicia instanţei de fond, precum şi din caracterul netemeinic al tuturor motivelor de contestaţie în anulare invocate.

În drept au fost invocate disp. art. 508 alin. 2 C.proc. Civ.

În şedinţa publică din data de 08.07.2014, Tribunalul a pus în discuţia părţilor şi a respins ca nefondată excepţia tardivităţii formulării contestaţiei invocată de intimata intervenientă S.R.E.I. Srl.

Analizând  decizia civilă contestată în raport de motivele invocate prin contestaţia în anulare tribunalul reţine următoarele

Potrivit disp. art. 318 C. pr. Civ. hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Contestatoare susţine că instanţa care a soluţionat recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. …/2002 pronunţată de Judecătoria Buftea nu a analizat toate motivele de recurs invocate în cauză.

Tribunalul constată că cererea de recurs a fost depusă la dosarul cauzei la data de 04.04.2012 şi au fost invocate disp. art. 304 pct. 7-9 C. pr. civ. după care contestatoare recurentă reclamantă şi-a exprimat nemulţumirile cu privire la sentinţa recurată, cererii de recurs fiindu-i ataşat un memoriu.

Prin cererea de recurs contestatoare recurentă reclamantă practic nu a sistematizat motivele de recurs prin indicarea acestora în mod concret conform disp. art. 304 C. proc. civ.

Contestaţia în anulare întemeiată pe disp.art. 318 teza a II a C. proc. Civ. este admisibilă numai în situaţia în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unuia sau unora dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. şi care a fost invocate de către parte prin cererea de recurs.

Din considerentele deciziei de recurs ce face obiectul cauzei rezultă cu claritate analizarea criticilor formulate, instanţa de recurs făcând o încadrare a motivelor prin prisma disp. art. 129 alin. 5 şi art. 306 alin. 3 C. pr.civ. în disp. art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. cu aplicarea art. 304 ind. 1 C. pr. civ.

Instanţa de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare sau modificare pentru a răspunde printr-un considerent comun, fiind suficient să arată considerentele pentru care a găsit motivul ca neîntemeiat chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele recurentului, aşa cum a procedat instanţa de recurs a cărei decizie face obiectul cauzei.

Calea de atac extraordinară prevăzută de lege vizează omisiunea analizării unuia sau unora dintre motivele de nelegalitat şi nicidecum omisiunea analizării în parte a fiecărui argument adus în sprijinul motivului de nelegalitate analizat.

Instanţa de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care susţin un motiv de modificare sau de casare ci poate să le analizeze global printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie cuprinsă în cererea de recurs nu deschide calea contestaţiei în anulare.

O altfel de apreciere a dispoziţiilor cuprinse în ar. 318 teza II C. pr. civ. ar conduce la o nouă cale de atac ce ar tinde să aibă efect apropiat celui devolutiv al apelului, efect ce ar înfrânge voinţa legiuitorului.

Prin urmare instanţa care a soluţionat recursul ce face obiectul cauzei a examinat efectiv toate problemele esenţiale care au fost supuse dezbaterii prin motivele de recurs formulate, nefiind necesar să se răspundă detaliat la fiecare argument adus de parte în susţinerea poziţiei sale, fiind respectate disp. art.261 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ, astfel încât nu se pune problema unor deficienţe a motivării, cum neîntemeiat se pretinde de către contestatoare.

Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept cererea va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B.A. împotriva deciziei civile nr. …/28.05.2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. …/94/2010, în contradictoriu cu intimatele COMISIA COMUNALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR S., COMISIA JUDEŢEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA ILFOV, intervenient SC S.R.E.I.  SRL ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 10.07.2014

Preşedinte Judecător Judecător 

 Grefier

Concept red. gref. L.I-.

Red. Jud: NG/2exemplare

Jud.recurs:E.Oprina; L.Carcia; M.Epuran – Trib. Ilfov.

Domenii speta

Spete similare