Civil-pretenţii

Dosar nr. 7780/94/2010

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 10A

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 14 IANUARIE 2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE – D.A.

JUDECĂTOR – E.M.

GREFIER – R.M.

Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta PRUNDEANU MARIA împotriva sentinţei civile nr.3964/11.07.2012 pronunţata de Judecatoria Buftea, in dosarul nr.7780/94/2012, în contradictoriu cu intimatul ŢĂRANU DĂNUŢ IOAN, având ca obiect pretenţii.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 07.01.2014, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 14.01.2014, pentru când, în aceeaşi compunere a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului civil de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11.08.2010, reclamanta, Prundeanu Maria a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ţăranu Dănuţ Ioan, obligarea acestuia să-i restituie suma de 50000 de Euro şi la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii reclamanta arată că a început să convieţuiască cu pârâtul împreună cu mama şi fiica acestuia in imobilul proprietatea mamei pârâtului din luna februarie 1995 achiziţionând o serie de bunuri, electronice şi electrocasnice, autoturism Marca Dacia Logan. Cu privire la imobilul în care au locuit din banii săi şi ai pârâtului , timp de 16 ani cât a durat convieţuirea au efectuat o serie de lucrări cu acordul proprietarului  şi au avut ca efect sporirea substanţială a valorii imobilului.

Starea de concubinaj a luat sfârşit în luna iulie 2010.

In drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe disp. art.1191 Cod civil solicitând proba cu înscrisuri, martori , interogatoriu şi expertize de specialitate.

Reclamanta prin încheierea de şedinţă din data de 27.01.2011 a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru de 5.911 lei.

Prin sentinţa civilă nr. 3964/11.07.2012 pronunţata de Judecatoria Buftea, in dosarul nr.7780/94/2012 a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Prundeanu Maria ca neintemeiata.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

Instanța a reținut că îmbogățirea fără justă cauză este faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Condițiile juridice ale intentării acțiunii în restituire sunt absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia și absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul.

Din probatoriul administrat (interogatoriu – filele 212/218, declaraţie martor  - fila 417) rezultă că între părţi a existat o relaţie de concubinaj din anul 1999/2000 până în anul 2010, perioadă în care părţile au convieţuit împreună în imobilul din Str. Băncii, nr. 25, Chitila, judeţul Ilfov.

Instanţa a reţinut că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă contribuţia exclusivă a reclamantei cu privire la bunurile arătate (bunuri electrocasnice, bunuri electronice) astfel încât nu se poate cuantifica în concret contribuţia acesteia. Instanţa apreciază că reclamanta în relaţia sa de concubinaj cu pârâtul a avut o contribuţie la achiziţionarea unor bunuri, dar din probatoriu nu rezultă fără dubiu cuantumul sumelor de bani. Mai mult, cu privire la îmbunătăţirile aduse casei din Str. Băncii, nr. 25, Chitila, judeţul Ilfov, instanţa reţine că reclamanta a înţeles să se îndrepte împotriva pârâtului tot în baza îmbogăţirii fără justă cauză. Deşi raportul de expertiză efectuat în cauză de expert Stan Florentina (fila 343) identifică şi evaluează anumite îmbunătăţiri acesta lucru nu conduce în mod neechivoc la probarea contribuţiei avute de reclamantă, în lipsa coroborării cu alte probe (înscrisuri , interogatoriu).  Facturile fiscale depuse la dosar care au avut ca obiect cumpărarea de materiale de construcţii au fost emise pe numele pârâtului. Nu a fost probat că aceste sume au fost remise pârâtului de către reclamantă.

Prin urmare din probatoriul administrat nu rezultă că între părţi s-ar fi stabilit raporturi juridice, care să fi determinat aplicarea instituţiei îmbogăţirii fără justă cauză. Or, în speţă, având în vedere şi dispoziţiile art. 1169 Cod civil care reglementează principiul general potrivit cu care „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie sa o dovedească”, reclamantei îi revenea sarcina probei în dovedirea tuturor elementelor care ar fi atras răspunderea civilă a pârâtului.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta Prundeanu Maria solicitând încuviinţarea refacerii sau completării probelor administrate de prima instanţă, precum şi administrarea altor probe necesare in solutionarea cauzei; schimbarea in tot sau in parte hotărârea atacată deoarece este o hotărâre nelegală şi netemeinica şi, nu imi poate fi respinsă in întregime cererea pentru motivul ca instanţa, deşi recunoaste ca am avut o contributie la achiziţionarea unor bunuri in timpul convieţuirii mele cu intimatul, nu imi poate cuantifica in mod concret aceasta contribuţie.

In motivarea cererii, apelantul a arătat ca în mod greşit prima instanţă a mai motivat in considerentele sentinţei civile nr. 3694/11.07.2012 că facturile fiscale depuse la dosarul meu de judecată care au avut ca obiect cumpărarea de materiale de construcţii au fost emise pe numele pârâtului. Nici această motivare nu se argumentează astfel deoarece in cazul concubinilor, bunurile devin proprietatea comună pe cote-părţi pentru fiecare in proporţia in care au contribuit la achiziţionarea lor, indiferent pe numele căruia dintre ei s-a făcut actul de cumpărare, iar dovada cu martori este admisibilă pentru a se dovedi contribuţia concubinului la achiziţionarea unui bun. In raporturile patrimoniale dintre concubini sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun care reglementează proprietatea pe cote-părţi, in măsura in care este dovedită existenţa unei asemenea proprietăţi.

S-a decis de asemenea, că, in cazul concubinilor nimic nu împiedică să se constate existenţa unui drept de proprietate comună pe cote-părţi al concubinilor asupra bunurilor dobândite de ei, in raport de contribuţia fiecăruia dintre ei.

Contribuţia concubinilor la dobândirea bunurilor in timpul convietuirii lor este o chestiune de fapt şi poate fi lămurită (cum s-a şi produs de altfel, in cadrul procesului de Ia primă instanţă) pe baza probelor ce se administrează. In cazul concubinajului, dovada proprietăţii indivize trebuie făcută in raport de fiecare bun, nu in raport de totalitatea bunurilor.

In cazul unui partaj intre concubini, fiecare parte trebuie sa dovedească că la dobândirea fiecărui bun. Partea care dovedeşte ca a contribuit efectiv la dobândirea bunurilor va deveni proprietar exclusiv. Regimul comunităţii de bunuri se aplica doar soţilor, nu si concubinilor.

A mai menţionat apelanta că toate aceste bunuri la care am contribuit şi eu au rămas in proprietatea intimatului şi acesta refuză sa îmi restituie sumele de bani pe care i le-am dat in cuantum apreciat şi dovedit de mine la 50000 Euro. Am arătat prin adeverinţele de venit traduse in limba română de un traducător atestat ca veniturile mele erau net superioare celor ale intimatului, care avea şi pe fiica lui minoră şi elevă in întreţinere la acea dată.

Din expertiză tehnica de specialitate construcţii efectuate in cauză a reieşit practic, ca in timpul convieţuirii noastre s-a efectuat din banii mei, o construcţie complet nouă in imobil proprietatea mamei pârâtului. In cazul in care concubinii ridică o construcţie pe terenul proprietatea unei terţe persoane , se aplică regula accesiunii , astfel că proprietarul terenului dobândeşte dreptul de proprietate asupra construcţiei, cu obligaţia de a-i despăgubi pe cei care au edificat-o. Punerea unei sume de bani la dispoziţia concubinului pe care acesta a investit-o in edificarea unei construcţii locuinţe case generează un drept de creanţă împotriva concubinului titular.

În ceea ce priveşte dreptul de proprietate al partilor asupra acestor bunuri realizate împreuna doctrina şi practica judiciară au reţinut ca prezumţia de comunitate asupra bunurilor nu operează si pentru concubini, dispoziţia prevăzuta de art. 30 din Codul familiei fiind aplicabila numai bunurilor dobândire in timpul casatoriei, astfel încât concubinii nu pot fi consideraţi în baza legii proprietari în devalmasie asupra bunurilor dobândire în timpul convietuirii lor. Aceasta nu împiedica însa constatarea pe baza convenţiei lor, exprese ori tacite, ca bunurile s-au dobândit pentru a fi proprietatea lor indiviza, in raport de contribuţia fiecăruia, indiferent pe numele caruia dintre ei a fost achiziţionat bunul, fiind îndreptăţit fiecare dintre ei sa faca dovada, potrivit dreptului comun, inclusiv prin prezumţiile reglementate de art. 1203 din Codul civil, ca a dobândit bunul, prin contribuţia materiala comuna.

Astfel, pe fondul cauzei, ceea ce trebuia sa dovedesc eu in calitate mea de reclamantă potrivit art. 1169 cod civil este ca intenţia noastră, a concubinilor a fost acea de a dobândi bunurile în coproprietate si am contribuit material in acest sens, lucru pe care l-am dovedit. In mod greşit, prima instanţă a reţinut ca nu poate corobora rezultatul expertizei tehnice construcţii cu celelalte probe din dosar, când chiar din interogatoriul martorei intimatului sunt numită când chiriaşa, când concubina.

Instanţa a constatat ca toti martorii audiati în cauza (chiar dacă au fost ai pârâtului) au confirmat relatia de concubinaj dintre parti, relatie care a avut caracter de continuitate si a durat o perioada indelungata de timp, aproape 15 ani- noi locuind si gospodarind împreuna, în perioada in care eu, sezonier, am fost plecata la munca in strainatate trimiţându-i bani intimatului de care el s-a folosit aici in ţară.

A mai arătat ca instanţa trebuia astfel sa aprecieze ca aceasta stare de fapt prezuma ca Între parti a existat o conventie tacita ca toate bunurile dobândite de noi sa fie ori sa constituie proprietatea noastră indiviza, noi comportându-ne ca o adevarata familie.

Chiar si in cazul actiunii fondate pe imbogatire fara justa cauza, chiar daca in materie de probatiune Codul civil are reguli stricte in privinta valorii, se poate face aplicarea dispozitiilor art. 1198 cos civil, concubinul fiind in imposibilitate morala (data fiind afectiunea care exista in cuplu) de a preconstitui un inscris doveditor al contributiei sale la sporul de valoare adus bunului celuilalt concubin.

În ceea ce priveşte cota de contribuţie a partilor la dobândirea bunurilor instanţa nu a retinut ca subsemnata am fost plecata o perioada mai îndelungata de timp la munca în străinătate, chiar dacă sezonier, respectiv aproximativ 8 ani conform actelor de angajare din Spania în timp ce pârâtul a muncit în ţară o leafă considerabil mai mica, (a se vedea inscrisuri de venituri de la dosar).

A mai arătat ca a întemeiat aceasta acţiune pe imbogatirea fara justa cauza, deoarece in speta de faţă este tocmai acea situaţie in care are loc o mărire a patrimoniului intimatului Taranu Danut Ioan fără ca pentru aceasta să existe un temei legitim precum îmbunătăţirile pe care eu le-am făcut la casa in care am locuit amândoi or, prima instanţă in mod greşit a reţinut că, din probatoriul administrat in cauza nu rezultă ca intre noi s-ar f stabilit raporturi juridice, acesta nefiind scopul, finalitatea şi cauza acestui probatoriu ci, dovedirea măririi patrimoniului intimatului odată cu micsorarea patrimoniului meu cu existenţa acestei legături, cauze unice, fapt care a fost starea noastra de concubinaj, convieţuirea nostra şi faptul ca câstigurile mele au fost net superioare lui.

In drept: dispoziţiile art. 282-298 C. Proc. Civ.

La data de 26.06.2013, intimatul a depus al dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.

A mai arătat intimata si ca soluţia este legala si temeinica. Aşa cum a arătat si la instanţa de fond, acţiunea in pretenţii astfel cum a fost formulata si calificata este neîntemeiata întrucât reclamanta apelanta nu a făcut dovada existentei sumei pretinse si ca aceasta suma a fost acceptata de mine, astfel incat sa existe o mărire a patrimoniului meu in defavoarea patrimoniului reclamantei-apelante.

Mai mult decât atât, reclamanta-apelanta arata in motivarea acţiunii ca a convieţuit împreuna in imobilul proprietatea mamei sale, ca a achiziţionat o serie de bunuri si s-au efectuat imbunatatiri la imobilul unde a convieţuit.

Chiar daca s-a mers pe calea acţiunii in pretenţii întemeiata pe imbogatirea fara justa cauza, in măsura in care pretenţiile ar fi fost dovedite, restituirea trebuia facuta tot in natura si nu sub forma unei sume de bani. Numai in măsura in care aceasta restituire nu mai este posibila se trece la restituirea prin echivalent. Deci, in masura in care reclamanta apelanta reusea sa dovedeasca, prin probe solide si de necontestat, pretentiile sale, restituirea se facea in principiu in natura. Intentia reclamantei apelante a fost aceea de a obtine o suma considerabila de bani 50000 euro si nu de a lichida starea de concubinaj atipic care a existat.

S-a mai arătat ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica tocmai pentru ca apelanta reclamanta nu a dovedit existenta sumei pretinse si nici oferirea si acceptarea acestei sume de catre mine, pe de o parte, iar pe de alta parte, poate fi aleasa calea unei actiuni intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza numai daca nu exista posibilitatea intentarii unei alte actiuni in justitie, cunoscut fiind faptul ca actiunea in restituire intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza are caracter subsidiar.

A arătat ca este adevărat ca a convieţuit împreuna in perioada 2000 - 2010, insa aceasta convieţuire a fost întrerupta de perioadele de doua-trei luni când pleca in Spania la munci cu caracter sezonier si alte asemenea perioade când pleca la părinţii sai in judeţul Calarasi unde se afla fiul sau dintr-o alta relatie. Astfel, concubinajul a fost atipic si in nici un caz nu s-a bazat pe un buget comun. Veniturile obţinute din munca prestat erau mici, neandestulatoare chiar pentru intretinerea propriei persoane si a fiului sau pe durata unui an, astfel incat nici nu se poate lua in discutie o marire a patrimoniului meu care sa se bazeze pe contributia reclamantei-apelante. Asa cum rezulta din probele administrate la instanta de fond singurele venituri realizate erau cele provenite din cele doua-trei luni lucrate in Spania, venituri din care apelanta reclamanta trebuia sa-si asigure existenta atat in Spania, cat si ulterior in România pe perioada unui an intreg. Singura contributie a apelantei reclamante la dobandirea bunurilor mobile consta in achizitionarea unei masini de spalat, frigider si aspirator. Toate celelalte bunuri au fost achizitionate exclusiv de mine.

De asemenea, asa cum a aratat si instanţa de fond nu s-a dovedit nici o contribuţie din partea sa la imbunatatirile aduse imobilului unde am convieţuit si care este proprietatea mamei mele, mai mult chiar, consider ca nu am calitate procesuala pasiva.

Probe:acte,interogatoriu , martori, expertize si orice proba ar rezulta din dezbateri.

In drept: art.115 C.proc.civ.

La data de 15.10.2013, apelanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare solicitând admiterea apelului aşa cum a fost formulat.

În motivarea răspunsului la întâmpinare, apelanta a arătat ca sentinţa atacata nu este legală şi temeinică şi nu conţine o riguroasă argumentare atâta vreme cât instanţa nu poate cuantifica contribuţia sa la realizarea-achiziţii bunuri comune enumerate in cererea introductivă de instanţa şi a îmbunătăţirilor cu consecinţa creşterii sporului de valoare a imobilului in care am convieţuit cu intimatul-pârât, chiar dacă acest imobil este proprietatea mamei intimatului.

A mai arătat ca pretenţiile sale au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul la dosarul cauzei. Starea de concubinaj nu se lichidează prin acţiune promovată de mine in instanţa de judecată, ci prin separarea noastră şi încetarea convieţuirii noastre care a avut loc in vara anului 2010. Prin demersul meu in instanţa de judecată care face obiectul acestui dosar am urmărit sa lichidez starea de coproprietate cu intimatul şi nu pe aceea de concubinaj.

Mai arată si ca aceasta sumă de bani pe care a estimat-o la cca. 50 000 Euro (cincizecidemii) EURO, este aportul meu pe parcursul celor mai bine de zece ani de viată comună. Eu nu am la dispoziţie o altă acţiune in justiţie deoarece noi nu am avut calitatea de soţi legitimi, calitate care mi-ar ti deschis calea promovării unei acţiuni in "Partaj bunuri comune lichidare regim matrimonial". Înainte de perioadele mele de munca în Spania care au fost de aproximativ un semestru, am avut o perioadă de convieţuire cca. 5 ani in care eu am fost angajată cu carte de muncă aici in România. Veniturile realizate de mine in Spania susţinute prin înscrisurile de la dosarul cauză sunt net superioare celor realizate de intimat, .

De asemenea, prin expertiza tehnică de specialitate construcţii şi evaluatorie, expertul constată apariţia unui imobil complet nou in locul casei vechi a mamei intimatului şi aceasta in perioada convieţuirii noastre care se întinde ca durată pe aproximativ 14 (paisprezece) ani de zile şi nu zece, cum in mod eronat afirmă intimatul.

Probe: înscrisuri, proba cu martori (refacerea acestei probe), interogatoriu şi prezumţii,

În  drept:art. 294 şi urm. Cod Procedură Civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea de apel s-a susţinut că în mod netemeinic prima instanţă nu a admis cererea de chemare în judecată, deşi s-a dovedit că reclamanta a avut o contribuţie la dobândirea bunurilor menţionate.

Motivul de apel este întemeiat. Astfel, din materialul probator administrat în cauză reiese faptul că apelanta – reclamantă a contribuit la achiziţionarea bunurilor dobândite împreună cu intimatul – pârât. În acest sens, la dosarul primei instanţe au fost depuse facturi fiscale emise pe numele reclamantei (f. 46-47), acestea coroborându-se cu răspunsul la întrebarea nr. 23 din interogatoriul luat pârâtului (f. 217). De asemenea, s-a dovedit faptul că reclamanta a lucrat cu caracter sezonier în Spania, în perioada convieţuirii sale cu pârâtul, având un salariu lunar de aproximativ 500 de euro (f. 91-155, 169-174, 242-342). Martorul audiat în faţa instanţei de apel, Ioniţă Viorel, a declarat că are cunoştinţă de faptul că apelanta a convieţuit împreună cu intimatul în perioada 1995 – 2010 la imobilul situat în localitatea Chitila, iar începând cu anul 2003 a început să lucreze în Spania pentru două sau trei luni pe an. Martorul a mai arătat că are cunoştinţă despre faptul că cei doi au cumpărat în perioada convieţuirii bunuri precum frigider, televizor – plasmă, aragaz şi un autoturism marca Logan.

În acelaşi timp, la prima instanţă  a fost administrată proba cu expertiză în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare, stabilindu-se că începând cu anul 2000 au fost executate la imobilul situat în localitatea Chitila, str. Bancii nr. 25, judeţul Ilfov, lucrări de îmbunătăţire care au constat în demolarea casei vechi, edificarea unei construcţii noi, montarea instalaţiei de încălzire centrală şi a marchizei, finisaje şi instalaţii interioare, precum şi termoizolaţii.

Tribunalul mai reţine că, în ceea ce priveşte raporturile patrimoniale dintre concubini, acestea sunt supuse normelor dreptului comun care reglementează proprietatea pe cote – părţi, iar pentru determinarea proporţiei în care fiecare concubin a contribuit la dobândirea bunurilor se poate recurge la dispoziţiile Codului familiei anterior, în vigoare la data naşterii raportului de drept, la fel ca în cazul soţilor. În ceea ce priveşte imobilul – construcţie care a beneficiat de îmbunătăţiri în timpul convieţuirii părţilor, tribunalul reţine că în cazul construirii unei case cu materiale proprii pe terenul altuia, în baza unei înţelegeri cu proprietarul terenului, în scopul de a locui împreună, fiind concubini, trebuie avute în vedere prevederile art. 492 – 494 şi 970 C. civ. anterior, privind executarea cu bună – credinţă a convenţiilor, astfel că despăgubirile cuvenite celui care a construit pentru aportul său, trebuie stabilite la valoarea de circulaţie a construcţiei.

Având în vedere considerentele expuse, apreciază că în speţă a fost dovedită efectuarea de către ambele părţi din cauză, cu contribuţie comună, a lucrărilor de îmbunătăţire la imobilul situat în localitatea Chitila, str. Bancii nr. 25, judeţul Ilfov, astfel cum acestea au fost descrise în raportul de expertiză efectuat în cauză. De asemenea, a fost dovedită achiziţionarea în comun a autoturismului marca Dacia Logan, precum şi a celorlalte bunuri mobile menţionate în raportul de expertiză tehnică judiciară bunuri mobile efectuat la prima instanţă.

În ceea ce priveşte gradul de contribuţie al părţilor la dobândirea acestor bunuri, tribunalul apreciază că acesta se impune a fi reţinut în cuantum de 35 % pentru apelanta – reclamantă şi de 65 % pentru intimatul – pârât. Procedând în acest fel, tribunalul are în vedere faptul că acesta din urmă a dovedit exista unor venituri provenite din salariu cu caracter de continuitate şi în cuantum mai mare decât cele de care a beneficiat apelanta – reclamantă, astfel cum reiese din cuprinsul copiilor cărţilor de muncă depuse la dosarul cauzei.

Având în vedere cele expuse, tribunalul constată contribuţia reclamantei ca fiind în cuantum de 59.575,57 de lei, corespunzătoare cotei de 35 %, menţionată mai sus. Această sumă a fost calculată luându-se în considerare contravaloarea lucrărilor de îmbunătăţire efectuate la imobilul situat în localitatea Chitila, str. Bancii nr. 25, judeţul Ilfov, astfel cum aceasta a rezultat din raportul de expertiză în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare (7.523,83 de lei, 96.641,47 de lei, 8.220,34 de lei, 29.469,75 de lei, 5.747.03 lei), contravaloarea autoturismului, conform valorii de circulaţie a acestuia de 12.332,50 de lei, precum şi valoarea de circulaţie a bunurilor mobile, de 21.878 de lei.

 Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 296 C. pr. civ., va fi admis apelul declarat şi se va schimba în parte sentinţa civilă apelată în sensul că va fi admisă în parte cererea de chemare în judecată şi va fi obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 59.575,57 de lei, reprezentând pretenţii.

În temeiul prevederilor art. 274 alin. 1 C. pr. civ., va fi obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.000 de lei, cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând taxa de timbru şi timbru judiciar, sumă corespunzătoare pretenţiilor admise.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelanta PRUNDEANU MARIA cu domiciliul in com. Crivăţ, sat Crivăţ, nr. 176, Cod postal 910000, Judeţ Călăraşi împotriva sentinţei civile nr.3964/11.07.2012 pronunţata de Judecătoria Buftea, in dosarul nr.7780/94/2012, în contradictoriu cu intimatul ŢĂRANU DĂNUŢ IOAN cu domiciliul in Chitila, str. Băncii, nr. 25, Cod postal 077045, Judeţ ILFOV.

Schimbă în parte sentinţa civilă apelată în sensul că:

Admite în parte cererea de chemare în judecată.

Obligă pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 59.575,57 de lei, reprezentând pretenţii.

Obligă pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 1.000 de lei, cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14.01.2014.

PRESEDINTE, JUDECATOR, GREFIER,

Concept red. gref. M.R.

Red. Jud: M.E/ 2 exemplare/24.03.2014

Jud.fond : Cosăreanu Elena Daniela  - Jud.Buftea

Domenii speta

Spete similare