Buna credinţă la formularea unei plângeri contravenţionale- aplicare amendă judiciară.

Deliberând asupra cererii de reexaminare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 03.03.2015 sub nr. 5780/245/2014/a1 la Judecătoria Paşcani, petentul D D a solicitat reexaminarea dispoziţiei de aplicare a amenzii judiciare din sentinţa civilă nr. 116/12.01.2015 pronunţată în dosarul nr. 5780/245/2014 al Judecătoriei Paşcani.

În motivarea cererii de reexaminare a amenzii petentul arată că în mod greşit i s-a aplicat amendă judiciară, o asemenea abordare excede mult cadrului legal de activitate a unui judecător, din motivarea instanţei rezultând că modul de abordare a judecării cauzei se circumscrie eventual activităţii profesionale specifice profesiei de procuror.

Arată petentul că la momentul formulării plângerii îi era absolut imposibil să aibă de unde să cunoască dacă procesul verbal a fost întocmit în condiţii de legalitate, respectiv dacă agentul constatator avea atestat profesional de manipulare a aparatului radar, dacă se afla într-o misiune specifică conform graficului de lucru, dacă aparatul radar era verificat metrologic, dacă presupusa contravenţie a fost înregistrată video prin mijloace specifice care pot proba cele menţionate în cuprinsul acestuia.

Mai arată petentul că potrivit nomelor NML din 2005 referitoare la erorile aparatelor radar sunt de 3%, astfel că exista suspiciunea legitimă ca s-ar încadra la o altă categorie de sancţionare întrucât s-a reţinut că circula cu viteza de 810 km/h.

Consideră petentul că motivarea instanţei este greşită şi pentru faptul că în caz contrar ar însemna că nimeni nu ar mai putea promova astfel de plângeri contravenţionale.

Faţă de aceste împrejurări, solicită admiterea cererii de reexaminare.

Analizând cererea de faţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

În esenţă, prin cererea sa de reexaminare petentul invocă faptul că nu a fost de rea credinţă atunci când a promovat plângerea contravenţională, ci doar şi-a exercitat dreptul prevăzut de dispoziţiile OG 2/2001.

Prin sentinţa civilă nr. 116/12.01.2015 instanţa a aplicat petentului amendă judiciară în cuantum de 300 lei în temeiul art.12 coroborat cu art. 187 alin.1 pct.1 lit. a Cod proc.civ.

A reţinut instanţa următoarele:

„Raportat la modul de formulare a plângerii – nefiind indicat nici un motiv real şi concret de nulitate a procesului verbal, la felul în care petentul a încercat să speculeze şi să distorsioneze aspecte clare ale legislaţiei, la lipsa oricăror diligenţe din partea petentului pentru a face dovada contrară celor descrise în procesul verbal şi la felul în care petentul a încercat să speculeze orice breşă din apărarea intimatului doar în speranţa de a scăpa de răspundere, instanţa apreciază că acțiunea în justiție a petentului nu este conformă cu prevederile art. 12 Cod procedură civilă și astfel în cauză se impun a fi aplicate prevederile art. 187  alin.1 pct.1 lit. a) Cod procedură civilă.

Potrivit art. 12 Cod proc.civ.(nou) :” drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi. Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii şi la plata unei amenzi judiciare. De asemenea, partea care nu îşi îndeplineşte cu bună credinţă obligaţiile procesuale răspunde potrivit alin.2”.

Dreptul subiectiv civil al unei persoane reprezintă „posibilitatea recunoscută de lege subiectului activ în virtutea căreia acestea poate, în limitele dreptului şi a moralei, să aibă o anumită conduită, să pretindă o conduită corespunzătoare de la subiectul pasiv şi să ceară concursul forţei coercitive a statului în caz de nevoie” (Drept Procesual Civil, vol. I – Dr. Mihaela Tăbârcă – Editura Universul Juridic) .

Atunci când doreşte să pornească un proces, deci să-şi valorifice dreptul la acţiune, o persoană trebuie să fie lămurită asupra următoarelor chestiuni: dacă întruneşte cerinţele legii pentru a fi parte în proces atât ea cât şi persoana pe care o va chema în judecată; dacă deţine probe cu care să-şi dovedească pretenţiile; dacă acţionează singură sau apelează la ajutorul unei terţe persoane – avocat sau neavocat -; dacă a îndeplinit formalităţile necesare pentru declanşarea procesului – dacă se impun asemenea formalităţi (taxă timbru, procedură prelalabilă, etc); dacă instanţa pe care doreşte să o investească cu cererea sa este sau nu competentă.

Toate cerinţele de mai sus trebuie întrunite cumulativ.

Dacă sunt îndeplinite toate cerinţele atunci persoana interesată va putea să apeleze la acţiune şi să declanşeze procesul.

În cazul în care nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute acţiunea apare ca exercitată cu rea credinţă, cu ignorarea prevederilor legale şi astfel se încadrează în prevederile art. 12 din codul de proc.civ. citate mai sus.

Prin plângerea introdusă în faţa instanţei petentul nu a pretins protejarea unui drept al său încălcat în vreun mod de către intimat prin întocmirea procesului verbal, ci a încercat doar să speculeze atât prevederile legale cât şi omogenitatea probatoriului organului constatator în speranţa de a scăpa de rigorile legii.

Acest aspect nu poate echivala cu noţiunea de cerere temeinică formulată cu bună credinţă în faţa justiţiei, astfel încât prevederile citate devin aplicabile.

Petentul nu a indicat în mod concret în nici un mod ce drept propriu nu i-a fost respectat de către intimat.

Faptul că a fost surprins în momentul în care încălca legea nu justifică petentului dreptul de a încerca să scape de rigorile acesteia prin invocarea gratuită a unor sperate nereguli ale actului încheiat de intimat.

Petentul a ignorat inclusiv prevederile legale în materie de competenţă, în condiţiile în care în chiar actul contestat era indicată clar Judecătoria Paşcani şi nu Judecătoria Iaşi ca instanţă competentă să soluţioneze plângerea.

Petentul a abuzat efectiv de dreptul său de a formula acţiuni în justiţie, acestea din urmă fiind apreciate ca legitime şi temeinic doar atunci când vizează protejarea unui drept subiectiv realmente nerespectat.

Când acţiunea nu este formulată potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscută de lege, dreptul la plângere apare ca exercitat abuziv şi astfel îmbracă forma prevăzută de art. 187 alin.1 pct.1 lit.a) cod proc.civ (nou) conform căruia :” dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel: 1. cu amendă judiciară de la 100 la 1000 de lei: a) introducerea cu rea credinţă a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice”.

Liberul acces la justiţie nu trebuie interpretat ca un drept absolut în sensul că odată recunoscut i se permite petentului să ignore orice alte obligații in legătură cu justiția.

Atunci când își exercită dreptul de acces la justiție persoana în cauza este obligată de la lege să respecte toate normele aplicabile cazului său, atât normele de drept comun (aferente dreptului pretins încălcat și pentru care solicită protecția în justiție), dar și normele legale de procedură aferente procesului declanșat.

Amenda judiciară este o sancțiune administrativă ce nu are nicio legătură cu aspectele de drept comun invocate într-o acțiune și vizează în esență nerespectarea repetată a normelor de procedură, norme ce includ sesizarea instanței, dar și aspecte din cursul procesului cum ar fi lipsa de diligență manifestată de petent pentru judecata cu celeritate, probarea aspectelor invocate în acțiune, tăgăduirea unor aspecte evident incontestabile, etc.

Amenda judiciară a fost aplicată pentru faptul că petentul a uzat cu rea credință de drepturile sale procesuale puse la dispoziție de legislația națională, adică pentru modul în care acesta a înțeles să-și exercite drepturile procesuale după accesarea justiției.

Este important de subliniat și aspectul că simplul fapt că legea prevede o cale de atac împotriva unui act, atunci când petentul știe foarte bine că este vinovat de fapta imputată lui, că nu există motive de nulitate ale actului încheiat și că a săvârșit fapta cu vinovăția prevăzută de lege, calea de atac exercitată apare pur formală și caracterizată doar de scopul de speculă a breșelor eventuale în apărarea oponentului sau a prevederilor legale implicate.

Nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, acest aspect fiind un principiu de baza al unei societăți civilizate.

Principiul arătat trebuie să fie cu atât mai mult respectat atunci când sunt accesate instanțele de judecată.

Faptul că petentul a susţinut în plângere că procesul verbal se impune a fi anulat deoarece aparatele radar prezintă o eroare la măsurători de +/- 4%, astfel că viteaz cu care circula este era sub 80 km/h şi că beneficiază de prezumţia de nevinovăţie nu înseamnă că plângerea sa viza apărarea unui drept realmente încălcat, ci a vizat doar specularea unor prevederi legale vizând forma actului în speranţa de a fi desfiinţat actul constatator al contravenţiilor şi astfel a scăpa de sancţiuni.

În legislaţia în vigoare nu există nicio prevedere care să oblige intimatul să facă în faţa contravenientului dovada vitezei cu care acesta circula la momentul surprinderii sale.

Aspectele invocate de către petent în plângere au fost însă analizate și explicate de către instanță la momentul în care a respins pe fond plângerea petentului, instanţa reţinând că imaginile înregistrate de aparatul radar surprind în mod clar atât viteza de rulare, cât şi autovehiculul condus de către petent. A mai reţinut instanţa că din imagini se poate observa clar că petentul nu circula în coloană pentru a exista dubii cu privire la faptul că viteza de 81 km/h i-ar aparţine. Instanţa a motivat amplu şi motivul pentru care a înlăturat apărarea petentului conform căreia aparatele radar prezintă o marjă de eroare în înregistrarea vitezei.

Raportat la motivele care au condus la respingerea plângerii formulate de către petent, instanţa de faţă constată că în mod corect s-a reţinut că petentul  nu şi-a exercitat cu bună credinţă drepturile procesuale, astfel că se justifică aplicarea unei amenzi judiciare. Aplicarea unei amenzi judiciare în acest caz nu este un abuz şi nici nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiţie, ci aplicarea dispoziţiilor legale care permit instanţei aplicarea unei astfel de sancţiuni are drept scop educarea justiţiabililor, în sensul de a fi motivaţi să îşi exercite drepturile procesuale  cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute, practica judiciară demonstrând că numeroase acţiuni în justiţie sunt formulate în alte scopuri decât protejarea unui drept al reclamantului încălcat de o altă persoană. Mai mult, practica judiciară a demonstrat că majoritatea covârşitoare a plângerilor contravenţionale formulate împotriva proceselor verbale încheiate cu privire la contravenţii constatate în baza OUG 195/2002 şi, mai ales cele referitoare la încălcarea vitezei legale de circulaţie pe drumurile publice sunt respinse, probele administrate demonstrând vinovăţia petenţilor şi faptul că aceştia formulează plângeri în care invocă motive cel puţin surprinzătoare sperând să scape de răspundere.  Pe de altă parte, nerespectarea dispoziţiilor legale privind viteza de circulaţie are de foarte multe ori ca rezultat producerea unor accidente rutiere soldate cu consecinţe deosebit de grave, respectiv pagube materiale ridicate şi, mai ales, pierderea de vieţi omeneşti. Cu toate acestea, viaţa demonstrează că în România cei mai mulţi dintre conducătorii auto încalcă normele legale în vigoare care reglementează circulaţia vehiculelor, iar mai apoi contestă sancţiunile aplicate susţinând că le-au fost încălcate diferite drepturi, fără a ţine cont de faptul că modul în care înţeleg să se comporte atunci când conduc un autovehicul pune în primejdie nu numai viaţa lor, ci şi pe cea a celorlalţi participanţi la trafic.

Petentul a fost surprins circulând cu viteza de 81 km/h pe un sector de drum cu viteza limitată la 50 km/h, dar a încercat să obţină anularea procesului verbal invocând neregularităţi de formă ale acestuia şi existenţa unor erori ale aparatului radar. Prin urmare, petentul nu a conştientizat nici după pronunţarea sentinţei nr. 116/2015 pericolul la care s-a expus şi la care a expus şi pe ceilalţi participanţi la trafic circulând cu o viteză de 81 km/h printr-o zonă în care viteza maximă permisă este de 50 km/h. Dacă la momentul formulării plângerii petentul putea avea dubii cu privire  la anumite aspecte (dacă agentul constatator avea atestat profesional de manipulare a aparatului radar, dacă se afla într-o misiune specifică conform graficului de lucru, dacă aparatul radar era verificat metrologic, dacă presupusa contravenţie a fost înregistrată video prin mijloace specifice), după depunerea documentaţiei de către intimat la dosarul cauzei, aceste suspiciuni nu mai puteau subzista, iar petentul avea posibilitatea de a face dovada deplinei sale bune credinţe prin renunţarea la judecată.

Având în vedere considerentele expuse, instanţa de faţă constată că în mod corect s-a reţinut că petentul nu şi-a exercitat cu bună credinţă drepturile procesuale, astfel că în mod corect s-a dispus aplicarea amenzii judiciare. Mai mult, deşi instanţa a explicat motivele pentru care apărările petentului şi susţinerile sale cu privire la nulitatea procesului verbal decurgând din vicii de formă ale acestuia nu sunt întemeiate, petentul consideră în continuare că procesul verbal este nelegal şi netemeinic, acest aspect rezultând din faptul că petentul a formulat apel împotriva sentinţei pronunţate.

În consecinţă, instanţa constată că cererea de reexaminare de faţă este neîntemeiată şi o va respinge.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D I S P U N E:

Respinge cererea de reexaminare formulată de petentul D D, cu domiciliul procedural ales în Iaşi, strada împotriva dispoziţiei de amendare dispusă prin sentinţa civilă nr. 116/12.01.2015 pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosar 5780/245/2014.

Definitivă.

Soluţionată în cameră de consiliu.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01.04.2015.

Domenii speta

Spete similare