Posibilitatea analizării caracterului cert al creanţei în procedura

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm.Vâlcea sub nr. 4223/288/12 mai 2014, creditoarea S.C. „MONDOSOFT BEST" S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea PRIMĂRIA COMUNEI CURTIŞOARA în temeiul art. 1013-1024 C.pr.civilă, emiterea unei ordonanţe de plată prin care debitoarea să fie obligată să achite suma de 2.400 de lei, aferentă perioadei ianuarie 2012 - decembrie 2013, reprezentând debit ce decurge din contractul nr. 801/28 noiembrie 2011 având ca obiect prestarea serviciilor de mentenanţă software pentru programul informatic „Registru agricol"; suma de 1.990 de lei, reprezentând penalităţi pentru întârzierea la plată aferentă perioadei ianuarie 2012 - decembrie 2013. precum şi cheltuieli de judecată.

Debitoarea a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.

Analizând cu prioritate excepţia de necompetenţă materială, instanţa a reţinut că în speţă, creditoarea solicită plata unei creanţe în baza contractului nr. 801/28 noiembrie 2011 având ca obiect prestarea serviciilor de mentenanţă software pentru programul informatic „Registru agricol, încheiat între părţi în temeiul OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, astfel că, în plan procesual, devin incidente prevederile art. 286 alin. (1) din actul normativ menţionat, potrivit cărora: „Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.'"

Având în vedere că, în conformitate cu art. 1015 C.pr.civilă, cererea privind emiterea ordonanţei de plată se soluţionează de instanţa competentă să soluţioneze fondul în primă instanţă, şi că normele de competenţă materială sunt de ordine publică, putând fi invocate din oficiu, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 şi art. 130 alin. (2) C.pr.civilă, instanţa va admite excepţia de necompetenţă materială şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt - Secţia a Il-a civilă, în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante: comuna Curtişoara.

Cu privire la competenţa teritorială, instanţa face menţiunea că, între părţi, a mai existat un litigiu în care debitoarea a solicitat rezilierea contractului nr. 801/2011, în dosarul nr. 5629/104/2012 al Tribunalului Olt - Secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ocazie cu care creditoarea a invocat excepţia de necompetenţă teritorială, care a fost respinsă de Tribunalul Olt care s-a declarat competent cu soluţionarea litigiului, în temeiul art. 286 din OUG nr. 34/2006 (a se vedea sentinţa civilă nr. 548/2013, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 5629/104/2012 - filele 10-12).

Cauza s-a înregistrat la Tribunalul Olt - Secţia a Il-a Civilă de Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 5 august 2014, cu prim termen de judecată la data de 19.08.2014.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut că potrivit art. 1013 N.C.p.c. Prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Data publicarii pe portal:05.02.2015

Domenii speta

Spete similare