Aplicarea măsurii preventive a controlului judiciar introdusă de Codul de procedură penală în vigoare de la 1.02.2014

Prin încheierea pronunţată la data de 29.04.2014 de Trib.Olt în dosarul nr. 1526/104/2014 a fost respinsă propunerea procurorului din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Olt nr. 74D/P/2011 de luare a măsurii arestării preventive a inculpaţilor G. M. I. zis „L”, G. (fost P) A. F. zis „F”, C.  C. I. zis „C”, F (fost G)  N. A. zis „S” , V.  V., şi R . M. A.

În baza art.227 alin. 2 rap. la art. 211, art. 215 C.p.p. ia faţă de inculpaţi măsura controlului judiciar.

În baza art. 215 alin. 1 C.p.p. pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpaţii trebuie să respecte următoarele obligaţii:

-  să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi ;

-  să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

-  să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, respectiv Poliţia Municipiului C, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat ;

În baza art.215 alin. 2 lit. a şi d C.p.p. impune inculpaţilor ca pe timpul controlului judiciar să respecte următoarele obligaţii:

-  să nu depăşească limita teritorială a municipiului C, jud. Olt, decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar pe rolul căruia se află prezenta cauză;

 -  să nu comunice direct sau indirect cu ceilalţi inculpaţi, cu persoanele vătămate  şi de martori

În baza art.215 alin 3 C.p.p. atrage atenţia inculpaţilor că în caz de încălcare cu rea credinţă a obligaţiilor care le revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

 Onorariile apărătorilor din oficiu  desemnaţi, respectiv avocat P.P. – delegaţie pentru asistenţa judiciară obligatorie nr.426/2014, avocat P. R. - delegaţie pentru asistenţa judiciară obligatorie nr.427/2014, avocat P.C.S.. - delegaţie pentru asistenţa judiciară obligatorie nr.428/2014, avocat G A- delegaţie pentru asistenţa judiciară obligatorie nr.429/2014 în cuantum de câte 100 lei, precum şi avocat N L-  delegaţie pentru asistenţa judiciară obligatorie nr.424/2014 şi avocat N M C - delegaţie pentru asistenţa judiciară obligatorie nr.427/2014 în cuantum de 25 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei. Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.04.2014 sub nr. 1526/104/2014, D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Olt  a solicitat să se dispună arestarea preventivă a inculpaţilor, cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de persoane având ca subiect pasiv 2 minore, fapte  prevăzute şi pedepsite  de art. 367 alin 1,  art 210 alin 1 (parte vătămată N L), art 210 al 1 (parte vătămată C Pla G),  din N.C.P.cu aplic art 38 alin 1 NCP .

În fapt, s-a reţinut de către procuror că pe raza judeţului Olt s-a constituit un grup infracţional organizat ce are ca principală activitate recrutarea de tinere si minore din mun. Caracal şi localităţile apropiate prin promisiunea oferirii unor locuri de muncă în străinătate iar după organizarea şi efectuarea transportului în Spania, le deposedează de actele de identitate şi telefoanele mobile deţinute iar prin folosirea de violenţe şi ameninţări le exploatează sexual prin plasarea ca prostituate la stradă încasând sumele de bani obţinute din aceste activităţi.

În acest sens, în cursul lunii aprilie 2011, inculpatul C C I, le-a recrutat pe părţile civile CP G  din mun. Cl şi N L din com. D, ambele eleve la Colegiul Tehnic „M B” din mun. C cărora le-a promis asigurarea unui loc de muncă în Spania ca barmaniţe, transport cazare si hrană asigurate in mod gratuit precum şi obţinerea unui salariu decent.

Acestea au fost preluate de la persoana care le-a recrutat şi prin menţinerea în eroare, respectiv oferirea unui loc de muncă în străinătate,  au fost transportate în S, localitatea B, de către inculpatul G M I şi F (fost G) N Aurelian. Transportul până în mun. Craiova, de unde s-au îmbarcat într-un autocar al unei firme de transport internaţional a fost efectuat de către inculpatul R M A care avea o înţelegere prealabilă cu membrii grupului infracţional având la cunoştinţă ceea ce urma să se întâmple, fapt susţinut atât de declaraţiile părţilor civile,  confruntarea cu acestea, precum şi de cuantumul şi frecvenţa sumelor de bani ce i-au fost transmise ulterior prin intermediul western-union.

Se susţine că în S., în localitatea B. tinerele au fost preluate de către inculpata V V, care împreună cu inculpaţii G M I şi F (fost G) N A le-au deposedat de actele de identitate şi telefoanele mobile iar prin folosirea de violenţe şi ameninţări le-au obligat să practice prostituţia la stradă timp de cca. 4 luni, perioadă de timp în care au obţinut cca. 170.000 de euro.

Se arată că acestea ar fi fost exploatate sexual zilnic, timp de cca. patru luni fiind obligate să întreţină raporturi sexuale normale si orale cu peste 20 de persoane de sex opus zilnic, de la care încasau sume de bani cuprinse intre 500-1000 de euro, bani ce le erau luaţi în totalitate de către inculpata V V, care le spusese că au fost cumpărate de ea de la inculpaţii G N A si G M I cu suma de 4000 de euro.  De asemenea, aceasta trimitea o parte din banii obţinuţi în acest sens în ţară inculpatului G (fost P) F pentru a-i distribui celorlalţi membrii ai grupului infracţional ce aveau sarcina de a recruta in continuare tinere in vederea exploatării sexuale.

În această perioadă, membrii grupului infracţional ar fi obţinut din plasarea celor două tinere, suma de  peste 170.000 euro. Timp de cca. două săptămâni, ar fi mers în Spania pentru a verifica cum merg ,,afacerile’’ inculpaţii G (fost P) F zis F şi fratele acestuia G M  preluând în acea perioadă toate sumele de bani obţinute din practicarea prostituţiei,  frecventând  cluburile, discotecile şi cazinourile  unde consumau droguri şi jucau la jocuri de noroc.

Se arată că după aproximativ doua luni de exploatare, tinerele au beneficiat de 2 minute de neatenţie din partea numitei C, respectiv inculpata V. V. si au fugit, pe jos pana in localitatea C amplasată în apropiere de B de unde, lipsite de ajutor si fără nici un ban au luat legătura telefonic în ţară cu inculpatul C. C. I. care intre timp îi transmisese părţii civile N L faptul că nu are nici o implicare în vânzarea si exploatarea lor ca prostituate, iar acesta le-a cerut detalii referitoare la pozitia lor exacta cerându-le sa rămână în acel loc întrucât va trimite un prieten din Madrid sa le preia şi să le trimită in ţară. În timp ce acestea aşteptau să fie preluate conform înţelegerii de prietenul inculpatului C C-I, in apropierea lor, a oprit un autoturism taxi, din care a coborât inculpata V V împreună cu un bărbat de etnie rromă ce era vecin de imobil cu aceasta şi le-au obligat să urce în taxi contrar voinţei lor. Le-au condus cu autoturismul taxi pana in faţa imobilului L R, unde au fost coborâte iar după ce a plecat şoferul de taxi, partea civilă C P G a fost bătută de către inculpata V V cu pumnii si picioarele în faţa tuturor vecinilor de imobil care au ieşit să vadă ce se întâmplă.

Ulterior, cele doua tinere, au fost obligate sa practice din nou prostituţia până la sfârşitul lunii Iulie 2011, când cu ajutorul a doi tineri din mun. Craiova, neidentificaţi până în prezent, au reuşit să fugă şi să revină în ţară.

S-a precizat în referatul cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive că prin rezoluţiile din 29.10.2012 şi 04.12.2012, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunile prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003, art 12 alin 1 şi 2 lit a şi art 13 alin 1 din Legea nr.678/2001, faţă de învinuiţi  reţinându-se că aceştia au constituit un grup infracţional organizat ce are ca principală activitate recrutarea de tinere şi minore din mun Caracal, jud.Olt şi localităţile apropiate, prin promisiunea oferirii unui loc de muncă în străinătate, iar după transportul acestora în Spania, le deposedează de actele de identitate şi telefoanele mobile deţinute şi prin folosirea de violenţe şi ameninţări le exploatează sexual prin plasarea ca prostituate la stradă, sumele obţinute din aceste activităţi fiind însuşite de susnumiţi.

 De asemenea, la data de 08.04.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice, având în vedere intrarea în vigoare a NCP, în infracţiunile de constituire grup infracţional organizat, trafic de persoane (2 părţi vătămate) şi trafic de minori,  prevăzute şi pedepsite  de art. 367 alin 1,  art 210 alin 1 (parte vătămată N L), art 210 al 1 (parte vătămată C P G),  art 211 alin 1 N.C.P. cu aplic art 38 alin 1 NCP., faţă de suspecţii C C I zis C, F (fost G) N A zis S, G M I zis Lupu, G (fost P) F zis F,  R M A şi V V.

Prin ordonanţele din data de 28 aprilie 2014  s-a pus în mişcare a acţiunea penală împotriva inculpaţilor, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire grup infracţional organizat şi trafic de persoane având ca subiect pasiv 2 părţi vătămate,  prevăzute şi pedepsite  de art. 367 alin 1,  art 210 alin 1 (parte vătămată N L), art 210 al 1 (parte vătămată C PG),  din N.C.P.cu aplic art 38 alin 1 NCP .

Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată, în conformitate cu dispoziţiile art. 226 alin. (1) Cod de procedura penala, că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor.

Astfel, potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.”

Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

De asemenea, conform art. 223 alin. (1) C. proc. pen.,  „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, ... numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.”

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”

Fără a face o apreciere cu privire la vinovăţia inculpaţilor, în această fază procesuală, instanţa reţine că săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală pentru care s-a început urmărirea penală şi s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpaţilor , trebuie să rezulte din „probe”, iar în cauza de faţă rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit o infracţiune.

Rezultă astfel în această fază procesuală, din probatoriul cauzei  că sunt indicii temeinice cu privire la implicarea inculpaţilor în comiterea faptelor ce se circumscriu elementului material al infracţiunilor pentru care s-a început urmărirea penală şi s-a pus în mişcare acţiunea penală.

În ceea ce priveşte condiţia cerută de legiuitor referitoare la faptul că  privarea de libertate a inculpaţilor este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică , judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că aceasta nu este îndeplinită în cauză.

Astfel, inculpaţii sunt acuzaţi de fapte intr-adevăr grave, în legătură cu care sunt indicii că ar fi fost săvârşite în perioada aprilie-iulie 2011. Procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de organul judiciar este datat 05.10.2011 (fila 30 vol. I d.u.p.). Declaraţiile persoanei vătămate C P G  sunt datate din 05.10.2011, respectiv. 05.12.2012, iar cele ale persoanei vătămate N L din 15.01.2014  (filele 33-70 vol. I dup).

Ulterior, după aproximativ trei ani de la săvârşirea faptelor, au fost audiaţi martori, efectuate percheziţii şi audiaţi o parte dintre inculpaţi.

În jurisprudenţa Curţii Europene  în aplicarea dispoziţiilor art.5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului  privind dreptul  la siguranţă şi libertate, în Constituţia României - art.53 alin.2, s-a stabilit că restrângerea  exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, în speţă dreptul la libertate, poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, consacrându-se principiul proporţionalităţii, al aprecierii în mod concret a criteriilor  de individualizare a măsurii preventive dar şi a  oportunităţii ei şi adecvarea ei cauzală.

Or, în cauza dedusă judecăţii, de la data de 05.10.2011, când s-au sesizat din oficiu şi până la data de 29.04.2014, organele judiciare nu au apreciat că se impune a se lua o măsură preventivă faţă de inculpaţi în tot acest interval de timp.

Astfel, în lipsa oricăror probe sau indicii temeinice că de la data comiterii faptelor până la această dată când se solicită arestarea preventivă, inculpaţii ar fi fost implicaţi în comiterea altor fapte antisociale sau să se fi descoperit împrejurări noi care să denote pericolul social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării lor în libertate, măsura arestării preventive nu mai apare ca fiind necesară  şi oportună în cauză, ori necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

 Starea de libertate este starea normală conform art.5 pct.1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art.23 alin.1 din Constituţia României, iar arestarea preventivă constituind o măsură cu caracter de excepţie prin care o persoană prezumată nevinovată este lipsită de libertate, dispunerea ei nu se justifică decât în condiţiile în care sunt îndeplinite toate cerinţele legale şi numai dacă luarea măsurii este absolut necesară în cauză, ceea ce nu se poate susţine în speţa dedusă judecăţii în acest moment.

Astfel se constată că inculpaţii sunt acuzaţi de fapte foarte grave pentru care urmează să răspundă penal în cazul probării acestor acuzaţii chiar cu o pedeapsă cu executare în detenţie însă, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nu mai este oportună luarea la această dată a măsurii arestării preventive, iar trecerea unui interval de timp îndelungat (trei ani) de la comiterea faptelor(aprilie-iulie 2011) până la data solicitării luării acestei măsuri poate reprezenta o împrejurare care să denote că rezonanţa socială negativă produsă de săvârşirea faptelor s-a diminuat, în special în condiţiile în care inculpatul nu au mai avut ulterior conflicte cu legea penală, sau orice alt comportament antisocial.

S-a reţinut constant în teoria şi practica judiciară că pericolul concret pentru ordinea publică are o existenţă legată de timp; astfel, de regulă, curgerea timpului poate duce la diminuarea pericolului până la dispariţie.

În acest sens şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului  a arătat: „Se poate  considera în mod rezonabil că o tulburare a ordinii publice exista la început, dar trebuia să se fi risipit după un anumit timp”. Ca urmare se consideră că perpetuarea unei stări de pericol fără să se fi lezat ordinea publică  într-un timp rezonabil echivalează cu dispariţia pericolului.

Totodată Curtea Europeană a Drepturilor Omului  a statuat în jurisprudenţa sa că nu se poate dispune arestarea preventivă într-un caz concret decât numai dacă există indicii precise în sensul unei necesităţi reale şi de interes public, care în pofida prezumţiei de nevinovăţie prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală (cauza W.versus Elveţia/26 ianuarie 1993). S-a apreciat că deşi persistenţa unei suspiciuni rezonabile că persoana acuzată a comis o infracţiune este o condiţie sine qua non pentru luarea măsurii preventive a arestării, după o anumită perioadă de timp aceasta nu mai este  şi suficientă.

Nu se justifică în nici un mod care ar fi considerentele pentru care lăsarea în liberate a inculpaţilor prezintă pericol social concret pentru ordinea publică  în acest moment deşi până în prezent nu a prezentat un astfel de pericol social şi s-au putut efectua  cercetările  de către organele de urmărire penală  cu inculpaţii în stare de libertate. Se constată totodată că  după primele declaraţii ale persoanei vătămate, în luna octombrie 2011 şi până în prezent nu s-a reţinut eventual o altă situaţie care să denote că acum ar exista pericol social pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaţilor, astfel că situaţia de fapt rezultată din probatoriul cauzei nu a fost apreciată de către organul judiciar la acel moment ca fiind de natură să justifice propunerea de arestare preventivă. Aceasta deşi într-un moment mai apropiat de data comiterii faptelor, s-ar fi justificat poate sentimentul de insecuritate, dezaprobare şi indignare publică faţă de un gen de infracţiuni grave, aspecte invocate în acest moment procesual dar fără a se face referire la probele din care ar rezulta sau împrejurările care ar impune măsura arestării preventive în prezent.

Se constată că aceste simple susţineri nu au la bază nici un element nou care să justifice necesitatea luării acestei măsuri după trecerea unui interval de timp mai mare şi nu într-un moment mai apropiat de data comiterii faptelor, dată la care s-a apreciat de organele de urmărire penală că inculpaţii pot fi cercetaţi în stare de libertate, nefiind indicat nici un argument în acest sens.

De altfel, doar criteriul referitor la pericolul social generic al infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, potrivit dispoziţiilor legale precizate anterior care reglementează luarea măsurilor preventive dar şi jurisprudenţei constante a instanţelor naţionale şi a Curţii Europene, nu poate constitui în mod exclusiv un temei pentru luarea măsurii arestării preventive. În acest sens este şi decizia nr.921/16 august 1990 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Mai mult decât atât, referitor la inculpatul R M A se poate observa că nu s-a solicitat arestarea preventivă a acestuia ca fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică cât timp s-a aflat în libertate ci doar în prezent când se află în executarea unei pedepse privative de libertate şi izolarea sa de societate este în acest moment suficientă.

De asemenea, în cauză, nu există dovezi cu privire la faptul că inculpaţii, C C I, F (fost G)  N A şi V  V se sustrag procedurii judiciare ci există doar dovezi cu privire la faptul că organul judiciar ( procuror şi judecător) a făcut tot ceea ce era cerut de normele procesual penale pentru a aduce la cunoştinţa acestora că fac obiectul prezentelor cercetări. Or,sustragerea de la procedura judiciară include obligatoriu o anumită stare subiectivă, respectiv reaua credinţă. Nu există, de altfel, nici dovezi referitoare la presupuse încercări de a influenţa persoanele vătămate şi martorii cauzei.

Faţă de toate considerentele expuse privind legalitatea, temeinicia şi oportunitatea măsurii arestării preventive aşa cum rezultă atât din normele interne cât şi jurisprudenţa Curţii Europene, judecătorul de drepturi şi libertăţi va dispune respingerea propunerii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Olt nr 74D/P/2011 de luare a măsurii arestării preventive a inculpaţilor

Pe de altă parte, având în vedere faptul că în cauză, aşa cum s-a menţionat, din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii G M I zis, G (fost P) F ar fi săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi, pentru asigurarea  scopului procesului penal şi menţinerii unui contact permanent al acestora cu organele de anchetă , judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că se impune faţă de aceştia luarea unei măsuri preventive , mai puţin restrictivă, anume aceea a controlului judiciar, suficientă, proporţională şi pe deplin justificată, în raport cu situaţia de fapt ce rezultă din dosarul cauzei şi persoana inculpaţilor, prin obligatiile impuse asigurandu-se desfasurarea normala a anchetei si impiedicarea inculpatilor de a influenta in vreun mod probatoriul.În temeiul art.275 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. ‘’

Data publicarii pe portal:10.06.2014

Domenii speta

Spete similare